agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-26 | | Nu există meserie mai frumoasă ca a mea, de cadru… didactic, deoarece conform planificării anuale și trimestriale (în curând semestriale), eu mă afluiesc cu elevii de fiecare dată-n altă poziție de-a lungul parcursului curricular ! Mereu se schimbă titlul lecției, necontenit se-ntâmplă câte ceva nou, fie și câte o trăsnaie, iar dacă cimpanzeul e stimulat să-ntrebe la fiecare pas, el îți reactivează tot alte tranșe ale memoriei, pe când dac-aș accepta oferta lui nea Fane Ciuvîrin, lăcomindu-mă la o dublare de salariu dealtfel inconsistentă față de nevoile mele reale, compatibile cu ale primarului Buțai, că tot doi copii am și eu, atunci noapte de noapte, ay ! aș petrece-n soledad, la benzinăria de sub sumbrii tamarini, fără să mi se întâmple nicevo deosebit, plictisul putând să mă doboare, depărtarea de Cențica să mă usuce, dorul de elevișori și de colege să mă mistuie, rușinea de a-mi fi părăsit boxa, locul de muncă, în plin cutremur curricular, ca un căpitan nava-ntr-o sabordare a flotei, mi s-ar întinde pe imagine ca o pecingine, afectând viitorul copilașilor mei pentru care mă zbat și trăiesc și tot bat șoseaua asta, Genaro și Maricusa, ca și pe-al Inocenciei… La care stress al schimbării locului de muncă, aș adiționa consumul nervos de a rezista prin cultură tentației remarxizării, urii de clasă ce s-ar naște antropofag în mine față de patronul meu, nea Fane ! Pentru că mulți amărășteni drujbeni, orbiți de Lipsă ca de-un soare leninist, pornesc de la premisa că conchistadorul în progres cu supervila vizibilă dincolo de acacia, migdali, palmieri și arborii de fier, n-a putut-o înălța până-n mirador decât prin strategii inavuabile popii Panda, certate cu legea lui Agheev și avizate de comandanți puțini și bine organizați în triade, ca ăștia pe care i-am surprins eu uneltind la Popas, sub tufanul cu maimuțe saki, raționamentul ăsta fiind absolut corect dacă e să te iei după vorbăria de presulică-tembelizor, care-i și ea o marfă ca toate mărfurile marxiste, adresată-n Drujba unei categorii țintă ce din puținul cât i-a lăsat cleptocrația rupe de la gurița copiilor ca să ieie listokul Autonomia locală și te vede Dumnezeu, Astolfo. dacă-i servești clientului bătrân altceva decât teze și proteze ce-i confirmă propriile lui poziții, atitudini și aprecieri, încât să exclame la sfârșitul editorialului : ah, câtă dreptate are acest analist ! Numai Literatura, Brenda, nu dedicațiile muzicale, numai poemul pentru suflete moarte, mai puțin ficțional ACUM decât presulica-tembelizorul în cetatea oligoeducativă, dar mult, mult mai apropiat de grandiosul 2007, prin instrumentele ei specifice, a căror deconspirare ar afecta grav siguranța națională, făcând public anul sfârșitului limbii noastre, singură-singură Ea, Literatura ca stripteuză ar mai putea – într-o epocă nesimțită și negânditoare, în care, sub fard, nu se întâmplă în tâmplă nimic – să discrimineze cât este bășcălie și cât poezie în toate simulările de îngropăciuni și să dezvăluie cifre și fapte senzaționale, cum ar fi rezultatul că e mai rentabil să ții o vacă decât o învățătoare, ca Cențica mea, sau să exploateze știrile-bombă din viața și moartea spirituală, băi popo Panda, cum ar fi că pe-unul de-i ziceau învățătorule, deci era cadru… didactic, l-au depozitat în cavou și el a-nviat, arătându-se la colegii lui calici la praznic, la limosna, la Blocurile Rușilor, ca să dea notă explicativă de cheltuieli și de harababura cu sicriul și cu orele neefectuate pe durata agoniei și ca să afișeze graficul recuperării materiei ca la grevă, bazându-se pe scuza sardanapalincă cum că și-a probat o pomană de viu dintr-un împrumut la CAR, neavând el în ziua de azi nici o încredere că i-o vor mai proiecta și derula fata și băiatul lui, Gua și Cica, la un standard decent al comemorării ! Dar apropo de pomană, de limosna și de palincă, de mescal, de tequila și de orice aguardiente : viața trece ca rata de Cuțarida, se duc zilele mele pe Spălătura spre Rio Urubamba, vărsându-se-n Rio Grande și, dincolo de cataracte, în Rio Magdalena, cam pe lângă orașul Bucaramanga și stau eu, adică merg spre casă amețit mai mult de efectul de seră și de poluanții auto, dar euforic, pentru că meseria de apostol e cea mai frumoasă, modelând după un anumit model, ieri sovietic, azi american, suflete omenești, fragede ca niște creiere de quetzal, aducătoare de noroc, Cențico, și mă-ntreb : avut-am eu parte, Vanessa, la noi în stepă, pe această halucinantă Tierra del Fuego, pe pârlitură, Malașa, gustat-am EU până la astă vârstă-bilanțier, la două’ j’ cinci de ani vechime, gradul unu, etate când trebuie să arăți Drujbei mașini, vilă, topmodele, cu CINE chefuiești în opulență sardanapalincă, trăit-am EU adevărata senzație de guleai, fffericirea ? Am trăit-o ?… Răspunsul fiind Nu ! Pentru că de atâta amar de vreme n-am mai tras un guleai, nici la mine-acasă, nici făcând deranj și vomitură la altul, că nu mai are-n republica răsprofilor lumea bani de onomastici sau de alte prostii, Malașa, nici de acțiuni metodice-n școală, ci se țin de bine de rău doar decesele și a mai apărut pomana asta de viu, simularea, de te costă cam cât un împrumut la CAR ! De te-apucă și fffericirea… Fericirea fără guleai, ai ? Când tu Inocencia, picată-n zdroaba reușitei de-a ne mezeli (cel puțin !!!) câștigând tranșe la tembelizor la teleloterie mizând pe-un animal providențial, n-ai găsit, fir-ai a răului cu opționalul tău, de l-ai înghețat acuma vara, altă strategie anti-hazard decât EXCEPÞIA DE LA REGULÃ ? Propusă de cine ? De suspecta vrăjitoare de peste Prut, de bătrâna Izerghil ! Care poate e din Ural, de pe la Nijni Taghil !… Care poate e mă-ta Pușa !… Și confirmată strategia asta de virtute, din egoism și dintr-o curiozitate malefică, de popa Panda-n confesional !… Dacă nu și din mai muuuult de atât, Belzebute ! De verificat… De aflat negreșit de ce Skaraoțki din laptele Malașei, din alcool dublu rafinat, din ouă de iguană bătute cu mixerul și din cacao olandeză vărsată, luată din bazar de la Căgiurzia de lângă moschee, tot prepară nevasta… mea cu mult zahăr gălbui și umed din trestie plângătoare un delicios rompopo, să-l țin eu permanent în boxă, din servitute dacă nesimțitul de popă râvnește, dar i-l suge din pahar cu churumbela de argint antiseptic, ca la discotecă la Raketta, spunând vrute și nevrute, mai mult acea bute care a devenit ramolitul de Calițoiu ! Da, fericirea, Malașa, ah, fffericirea pe care, teoretic, nu ți-o pot da decât cei tari și puternici, Vanessa, care să treacă nepăsători, dulce vecină, peste că-ți zice elevii și colegii Nașpa, deprimându-te de anticipezi că-n două-trei sute de ani, actualul dispreț oligopedagogic pentru CARTE îți va desființa catedra, omorând limba ta română, ultimul text scris în ea fiind notă informativă și corespondență comercială despre lucrul turcilor ! Treaba intușabililor ! Îi vede Dumnezeu și el consemnează toate evenimentele într-un registru de procese-verbale uriaș. Fiind o naivitate să te rostești, Malanie, că ți-o făurești singur, cu mâna ta, fffericirea, rupând lanțurile asupririi profesorului inferior liceal și gimnazial de către vampirii universitari, care ne impun sesiuni semestriale la elevi, ca la studenți ! Și ne cer să ne formăm fără cărți !!! Disprețuindu-ne ca medicul sau psihologul pe canale : ei doar ne critică că n-avem mentalități și nu discută decât cu vechilii ! Ceea ce e catastrofal pentru țară, Malașa, căci noi suntem cărămizile fabricii Haret cu care s-ar putea începe ca sub regi trecerea din muie-n uie, dacă ne-ar mai mări și nouă leafa cum și ăștia și-au mărit averile, în timp ce noi apostolii am fost declasați incomensurabil, de-a ajuns Cențica mea mai nerentabilă ca o vacă de-a ta ! Rezultatul fiind că ACUM, Vanessa, dac-am avea o elită, ei i-ar lipsi cureaua de transmisie cu norodul ! Că doar n-o fi releu tembelizorul cu fufele lui renascentiste, în stare să se modereze și cu Heidegger ! Sau cu Engels ! Despre cum e cu maimuța și unealta. Și cum nu există fericire când nu te mai ajungi cu banii de la o leafă la alta, cum zicea și Petre Þuțea, atunci iacă dar că trebuie să abandonezi un stăpân blând ca un iepure senil, pe preabunul Teofan Davidovici Filatov, intrând la unul lunecos și veninos ca năpârcile yarará, cum e Stepan Ilici Ciuvîrin ! Ca să nu mai zic nimic de ce gură poate face și… patroana lui, abjecta, josnica și vila Iordanka monitorizându-te dintr-o megavilă distinsă, cu etaje, cu turnulețe, cu miradoare și cu metereze, cu sală de fitnis, cu bară de striptis, cu bideu, cu futoar, cu piscină, cu saună și cu alte dotări, inclusiv mediatecă pentru supradotatul lor, Fedul. Fiind o manipulare la mentalități de pe la tembelizor și din presulica subiacentă că la noi încă nu merge economia, Cențico, din moment ce există milioane de oameni bogați care se râde de noi din mașini când te depășește ! Fir-ai a răului cu opționalul tău, cum te uiți tu la mine bănuitoare și exigentă de departe, dacă-nvăț din depășiri, fixându-mă mustrător cu obiectivele tale cadru de un verde înecăcios ca al lagunei venețiene ! În care mocirlă acră, acidă, n-ai să-ți scalzi nicicând aria curriculară… Ay de mi ! Lasă-mă, că parc-ai fi vulpea lui Darwin ! Nu merge economia, da, Vanessa, dar nu nu merge ca rata de la Cuțarida la Căgiurzia via Drujba ! Pur și simplu NU merge pentru proști, Malașa ! Merge ca focul economia, în morții mă-sii, dar ne minte ăștia că nu, ca să nu ne mai mărească și nouă leafa ! Merge economia de i se vede aria curriculară făcând fâț-fâț, fâț-fâț, până departe dincolo de benzinărie și tamarini, unde huruie ACUM pe șoseaua amețită de căldură, siluete de tancuri șerpuind spre orizont, parcă deplângând din șenile și din țevi desovietizarea pe noi paliere a educației naționale. Cum să nu meargă economia, Cențișorule, din moment ce lor le merge bine ? Ce, suntem copii ? Las’ că vine el Anul electoral Eminescu 2000, cum vine TIR-ul ăsta spre mine, și o să-i zdrobim, obligându-i să-l omagieze nocturn toată vara pe Nikolai Andreevici Gutalinșcik în tâlcșouri, c-avea părți bune, dacă mai vor ei să acceseze la ciolan sub un președinte de zgonhen ! Merge economia, Vanessa, dar însă doar pentru vipoii de le invidiem noi din vidanjclas buzele unse, coioților și oceloților din mezelclas, respectiv bărbiile sfâșiind ale jaguarilor și pumelor din upercutclas, scremându-ne să ghicim din tomberon dacă le dictează sau nu, din spatele știrilor, intușabilii, vampirii ăia de consumă-n esență câte un baril de sânge de copil pe zi, indicația prețioasă ca să ne mai mărească și nouă leafa, că un cadru didactic care nu citește e… formator, e matrițer de creiere, e instructor de elevi, e activist în SISTEM, nu profesor și nici măcar prof ! Aici având și tu dreptatea ta, Cențișorule, că doar bărbații cu putere mare, ca vampirii ăia de consumă-n esență câte un plin de sânge de copil sărman pe zi, te pot face cu adevărat fericită, dacă le-ai fi nevastă, ascultând de mă-ta Pușa consiliindu-te pe cine să iei de-a ajuns de-ai ajuns să-l vezi regulat pe canale ! Dar am să te fffericesc și eu în seara asta, fie și cu forța, după ce-mi țin orele și vin de la școală ! Fiind caz de forță majoră, de alterarea subcomponentelor, existând și legi, ordine, circulare și instrucțiuni ce combat nefolosirea bazei materiale din dotare. Ca ateu, ca om de știință materialist, fiindu-mi și o imposibilitate morală să te admir în capot c-ai adoptat o metodologie mistică de a… telecâștiga. A telecâștiga ce, fă ? Tranziția cu toată familia, din vidanjclas în mezelclas și apoi în upercutclas ? Din tomberon în Dacie Nova și apoi în Ferrari ? Să zicem ! Deși ne-ar trebui niște tranșe de câștig imense ! Și prin ce magie anticipate câștigurile față de alți amărâți, care poate jinduiesc și ei ? Prin ce, dragă ?… Prin EXCEPÞIA DE LA REGULÃ !!! Păi ce câștig e ăsta, fa ?… Așa te-a învățat mă-ta-n familie, care e un organ al cetății oligoeducative, să te comporți cu soțul tău ?… Când vremea perfecționării trece, ca și vremea reciclării sau chiar vremea de mai simți nevoi de formare !!!… Dar dacă nu câștigi deloc ? La asta nu te-ai gândit ? Dacă, să presupunem, eu mă sacrific până la emasculare și tu nu câștigi și nu câștigi și nu câștigi, după ani lungi de stenbai, cu ce ne alegem ? Ia să extrapolăm un bilanț după bilanț ! Oare n-ar rezulta-n final, pe culmile taoismului, la ruperea vrăjii sau vrăjelii, că nu e nici un item sacru în canonul cu EXCEPÞIA DE LA REGULÃ, ci doar un penibil exercițiu de menopauză ? Ai ? Ce zici tu de asta ? Lăsăm iac-așa să se ducă pe pustiul Atacama anii cei mai marfă ai vieții, luându-ne după sfaturile unei babe reacționare, care crede că nu se obsearvă că ne ia ultima senzație de plăcere ce ne mai rămăsese relativ independentă de inflație ? O babă cel puțin suspectă științific. În orice caz, neștiutoare de probabilități… Care poate-i chiar mă-ta Pușa ! Am impresia, Cențișorule, că noi doi nu ne mai înțelegem ca la-nceput, că tu nu mai vrei să m-asculți, că tu zici că eu n-am făcut nimica-n costumul de zgonhen dacă nu mă-ntorc c-un document scris de la Cachita că-mi reconstituie atâtea și atâtea deseatine din pământul tău strămoșesc, situate-ntre cutare și cutare proprietari, în morții mă-tii ! Ci eu zic doar : Doamne, ai grijă de familia mea, că și eu am idolatrizat-o pe mamica când înroșea ca flamura partidului partidelor ouă de găină de casă de Paști ! Ci numai domnii Ciuvîrin și Buțai au fost receptivi adineauri la condiția mea, de Moluscă, de cucaracha, de libarcă, de gândăcel didactic, pe când ispravnicul Vasili Lukici Hlopov doar parțial, iar polcovnicul Aleksașka Agheev deloc. Și uite că ei, contrar previziunilor mele pesimiste, m-au lăsat și pe mine să mă servească Anfisa cu 5 (cinci) mici ș-o bere verde ca ochii tăi, Cențișorule, regală-n republica răsprofilor, așa bestial de bengoasă, ca tot ce-ți vine fără bani, c-un fel de omenie cu atât mai de apreciat cu cât tocătura a ajuns de e carnea cea mai ieftină de să dai la copiii omnivori, totuși carnasieri, dacă n-ai, chit că e poate mixaj din vechituri, nutritiv proteiform autoîmbogățindu-se-n galantar prin biotehnologii, prin fermentare, dar a mea era carne de mici AUTENTICÃ, de lamă, alpaca, spancă, vigonie, huem și țigaie, de eu râgâi melancolic și ACUM c-un sentiment de culpă dublă c-am savurat solo, ca un labagiu, dar în compensație-indexare, ay ! cu forța am să te fac fericită, fato ! fir-ai a ghețurilor veșnice cu opționalul tău, de l-ai pus în conservare ! și mă chinuiesc remușcările, mă-nnebunesc de-mi trebuie și o avocată, ca să-mi apăr drepturile conjugale, o intermediară, cum medievalul încordat se adresa stăpânei cordului său, teoretic de Vanessa ca vecină și colegă comună, dar practic de Malașa noastră, în al cărei hamac de sub ghirlandele de salchicheria cu trandafiri apetisanți, de n-ar fi fost costumul să-l șifonez, aș fi urcat încă de dimineață, de pe stănoagă, suindu-mă mai întâi într-un rodiu strâmb, speriind quetzalul cu ciocații de argint al căror pulimento lăsa de dorit, c-am dat pe perie cu scuipat în loc de vacs, cum ginit-a de la prima ochire expertul Aleksașka ! O salivă rău mirositoare, crezi că nu știu ? Fiindcă ca cadrele didactice-n majoritatea lor, desființându-se asistența stomatologică în arhipelag, eu manifest grave carențe dentare pe lângă cele din activitatea la clasă, am un canin lipsă și prognosticul parodontozei galopante ce-mi face dicțiunea variabilă, e că-n curând nu voi mai dispune de o dentiție mai bună decât a unui prăpădit de tatu, de se pot juca fără grijă și niște, cu fundițe, muchachas de-ale educatoarei Cicela Ghevara cu el prin straturile de beladonă din curtea grădiniței, iar ca să te mușc de obiectivele de referință sau de aria curriculară cea tot mai fierbinte, Cențico, inevitabil va trebui să rupem de la gura puradeilor ca să-mi pun placă dentară ! I-ne-vi-ta-bil ! În sufletul meu fiind deja o vară tropicală tulbure, prin creier mișunându-mi furnici care put, zise cannela merda, din cauza EXCEPÞIEI DE LA REGULÃ decretate de tine, extinderea noastră, ce-ai făcut cu ea ? orientându-mi-se pentru aprofundare, teoretic spre opționalul ca o eprubetă prăfuită din trusa didactică al Vanessei, dar practic spre al Malașei Korneevna Bibikova, încă de dimineață amețind noi iminent la stănoagă ca-ntr-un hamac, de legănarea jacarandailor înfloriți violet prin curți, iar în câmp primarul Buțai mă face de nu mai votez continuitatea, c-a tăiat de pe marginea șoselei nu numai pâlcurile de quebracho și de guayacan, de găseau și guanacii nițică umbră-n sezonul secetos,, ci și șirurile de araucaria și de nothofagus ce constituiau fala falică a penetrării dinspre Căgiurzia-n comună, după atâta bere nu tu un trunchi comun, nu tu tufiș, ogoarele fiind pline de lume la prășit, până către malul râpos al Hodivoaiei, adevărat paradis al lăstunilor-gropari săpători de cuibulețe de bucurii, pândiți de oceloți vicleni ca niște jderi amatori de ouă. Ay ! Sfânta muncă de la țară ! a plugarului cu bovine, bubaline și cabaline, ca sub ochiul poet al boierimii de altădată ! Of, Doamne ! cât invidiez astă munculiță ușoară, agreabilă, agrestă, sănătoasă mintal, prestată-n emanațiile gliei și-n efluviile dinspre Spălătura, în ciripitul papagalilor și al tucanilor și al păsărilor-rinocer, fredonând și tăifăsuind, fără inspecții, fără rezultate, fără calificative ! Fiecare simțindu-se latifundiar pe hacienda sa, cum mă simt eu stăpân pe aria mea curriculară ! Nedându-i nimic mai aprofundat extinsă educație plastică analfabetului decât un lot părăginit între două pogoane lucrate, lăsat prin excepție de la regulă preerie cu flori multicolore și odorante, parcă proiectat înadins de niște fluturași amazonieni ca să ne tăvălim cu partenera-n patu-nrourat și binemirositor, protejați de Cupidon să nu ne piște vreo tarantulă ! Ah și ce-aș mai prăși și eu două-trei deseatine de cucuruz sau de ananas pe Ampoița ! Însă nu se există meserie mai mișto ca a mea, de cadru… didactic, deoarece noi nu cultivăm în arhipelag cartofi, tărtăcuțe, manioc sau kok-sagîz tetraploid, ci minisuflete omenești, ca să le moralizăm și să le dăm găurică la puțul gândirii, cum zicea și Calițoiu că zicea Fukuyama folosindu-se de o expresie consacrată, pentru ca ajungând în capul țării, absolvenții noștri să fie competenți și performanți, și nehoți, și să nu mai existe enigme cum de bolșevicii și securiștii și analiștii cehi, unguri și polonezi au reușit, iar ai noștri nu ! Partea proastă fiind că populația nu pricepe că noi înșine, cadrele, învățăm permanent, CITIM CÃRÞI, ca s-avem din ce-i alimenta spiritual pe elevișori cum vrăbiuța puișorii, privindu-i pe unii cu duioșie, remarcând ce mutre patibulare încep să-și tragă deja-n armonie cu viitoarea ocnă, și ne pretinde uneori electoratul prin diverși factori de putere ca să ne justificăm pentru ce săptămâna de lucru de patruzeci de ore pare de numai vreo douăzeci, ca o juma de normă ! Ca și cum fotbalistul muncește doar o oră jumate pe săptămână, cât e pe teren, unde împărțind 90 de minute la 22 de jucători îți iese o medie de numai 4 minute (!!!) de posesie a balonului pe jucător, dar nu e nici atâtica, că mai sunt și întreruperile de joc ! Plus că vechilii nici nu rețin actele de autentic eroism, cât am riscat eu, semnându-le de alocații, deși au lipsit, ca să le redau școlii pe Himena și Palașca, măritabile de părinții lor, ci ce contează la Kabaniha și la Saltîciha ca controloare e doar competența dacă pot eu exploata un copilaș de-a șaptea la nivel de-a zecea, ca să ia laurii olimpici guberniali și premiul de doi dolari, atât contează, ai sau n-ai rezultate, Străchinaru ? Căci a duce migăloasă muncă de lămurire ca cutare să nu se-ndrepte spre să facă pușcărie, și nici soru-sa prostituție minoră, nu se pune ca rezultate, nu contează la propus pentru gradație de merit, cum și-au întocmit dosare excelențele lor Fefeleaga, Calițoiu, Ciomolunga și alți urși cu ochelari gata să strivească sub greutatea gigaautorității sufletele gingașe ca niște camelii ale giboneilor ! Aia e, Dudule ! Adică de ce nu i-ai teroriza și tu pe iobăgeii ăia bunii, pe copiii performanți, pe Supradotatul și pe Supersupradotatul, să trudească pentru tine și familia ta, să ai și tu-n curriculețul vieții, când vei candida la primărie, că ești profesor emerit ? Sau profesor al poporului ? Ha ? Cine nu muncește de-l ia toți dracii și nu are rezultate la olimpiadă la biologie la mine, ÎN FOLOSUL MEU ȘI AL FAMILIEI MELE, ăla să nu acceseze medie mai mare de șase-șapte, ceea ce va fi ca o estropiere, excluzându-l pe toată viața de la înscrierea-n anumite filiere speciale de liceu care la sigur te profilează-n viitor om cu bănet ! Ãsta fiind câștigul nostru concret din noua ierarhizare a candidaților la examene nu după ultraspecializarea ce-i făcea exportabili pe olimpici noștri, ci după foaia matricolă la toate obiectele, indiferent de decalajele de bestialitate dintre profi, respectiv de superficialitate dintre școlile noastre ! Deși olimpici vom mai avea, motivați de autoexport și de facilitatea că poți lua un loc pe podium într-a noua și să intri la orice facultate fără să mai înveți nimic decât cât să iei bacul ! Așa că ce nu vom mai avea deloc, dar chiar deloc, Vanessa, vor fi liceenii cu timp liber pentru cetitul cărților !… Dar nu poți să nu fii fiară de ACUM încolo ! Eu am familia mea și trebuie să-l exploatez la sânge pe vițelul de elev, cât nu-i aceeași evaluare-n tot arhipelagul și Eu sunt jupânul și decid cât să-mi știe de-un Cinci animalul, să promoveze ! De azi înainte, la mine la ore nu se mai intră, copii, fir-ar părinții ăia ai voștri ai dracu, fără HUSE pe bănci și fără HALATE pe voi, fără carioci sau creioane colorate, fără caiete de muncă independentă ale cercopitecului de BIOLOGIE, speciale din comerț, cu itemi obiectivi pereche sau cu alegere multiplă sau duală, cu răspunsuri eseu structurat sau semistructurat, structura mumii voastre de leneși și de indolenți, fără caiet studențesc pentru ținut la zi CALENDARUL NATURII cu ce-ați mai observat, fără determinatoare de plante și animale sau fără atlas de anatomie ! Să vă ia dracu pe toți ! Vi le procurați de unde știți ! Ca și căsuțele pentru Cantina Păsărelelor Amărâte ! Ayyyy !!! și ce note o să vă dau eu mai ales vouă, tocilarilor, fir-ar mamițica voastră la Lenin, când v-oi prinde c-ați avut pe uichind cinci comentarii la Fefeleaga, de vă dă doar nota 5 când meritați 10, două sute de exerciții la Calițoiu de vă trece nota 6 pentru 10 și trei referate la Ciomolunga, de vă pune abia 7 pentru același 10, ha ! urangutane ! te-am prins în flagrant, infractorule ! tu-ți morții mă-tii, cinocefale, de Străchinaru nu ți-i frică ? Îâââî ? Doi !!! Nota doi, macacule ! Și să vii cu cimpanzina de soru-ta de-a terminat anul trecut ! Să se roage de mine pe la uși, ca o profă de-un vechil să-i valideze opționalul ! Sau cu babuina de mă-ta, dacă mai e tânără ! Și cu antropofagul de tac-tu gata epilat și tatuat, cu belciuge-n extindere și-n subcomponente și cu pene de quetzal cosându-i nările-alea borcănate ! Că notele sunt de la unu la zece-n arhipelag ! Și nu e nimeni cu stea de rubin în frunte ! Regula-men-tul școlar e pentru toți. Și e și lege ! Prin lege, băi thhâââmpiiților ! scris e că toată populația școlară trebuie să știe biologie, deci și antropologie ! Dar nu spune și câtă, așa că EU, e la latitudinea mea să hotărăsc cât e longitudinea, tu-ți grâul mă-tii de elev, câtă CARTE să știi ! Las’ că v-arăt eu vouă de-ACUM încolo cine e Moluscă ! De azi înainte, dacă nu mă fac pompist-analist, am să fiu NECRUÞÃTOR ! În carne vie am să tai ! În creierașe gândind am să-mi aprofundez macheta, bisturiul și extinderea ! Dacă tot am refuzat un salariu ca la benzinărie. Să vedem, mai îndrăznește un ex-corigent ca Ciuvîrin să-mi mai propună MIE, după cinci cincinale în nobila slujbă de apostol-dascăl, să mă angajez la el paznic de noapte în ghereta de sub tamarini ? S-a mai pomenit atâta insolență în arhipelagul școlar ? Poate doar când Feodor Federico Frecardo, da, la… olimpiadă, la Cuțarida, când a rămas ultimul, tocmai cu metodista Fiokla Malafeevna, și i-a propus că… s-o evalueze, pe valută ! Luându-se și el după niște zvonuri, că deoarece nu ne mai mărește și nouă leafa, o disperată ar fi ieșit pe-nserate la magistrala Nord-Sud ! Generația mea serioasă și bătrână, adică Ciomolunga, Fefeleaga, chiar Vanessa, generația neveste-mii desăvârșite nu s-ar preta, ci ar prefera decuplarea de la telefon, telecablu, gaze, lumină, apă caldă și mai știu eu ce ! Dar pentru hienuțe din astea nou-venite-n arhipelagul neatractiv, de-și aprind țigările-n contradictoriu sufocând pe Didina, ca Muriela Tulup cea cu trupuleț playboyaș de export, deși cam robust, sau ca cârna Sorela Blaster de cântă pe la nunți, n-aș băga mâna-n foc, ci-n buzunar ! Muriela asta, ayyyy ! de se laudă că n-a avut treabă cu lucrarea de grad ! asumându-și îndrumătorul științific universitar exploatator, ah ! cât îi urăsc ! contra cost, toate serviciile : elaborare, redactare, imprimare la computer, cum se cere acuma, îndosariere în coperte cu șurub, sau cu arc, beneficiara urmând a se prezenta abia la toamnă, pentru a primi și ea două-trei exemplare ca să se familiarizeze cu conținutul în vederea susținerii disertației la capătul zilei de lecții asistate, când se mai servește și colegii hămesiți cu dulciuri rafinate și delicatese scumpe rămase de la grangurii îmbuibați după ce se cară ! Ne aflăm dealtfel în colaps oligopedagogic, educația junimii dându-se nu de școală, ci de către alte organe, de tembelizor și presulică, de cartier și de câini, de pârnaie și de familie, de loterii și de trenuri, așa că dirigenția ar trebui preluată de nea Fane Ciuvîrin, de nea Fane Buțai și de alți nea Fane din Drujba sau de la Căgiurzia, iar noi apostolii va trebui să ne abținem pe cât posibil de la a ne mai altoi pe sufletele copilașilor, zdruncinându-i chiar fără s-o vrem expres, să ne internalizeze idealurile noastre cărturărești ca cariere de ratați și s-ajungă niște nenorociți ca și noi, pe când vipoii locali respectați, adorați și de părinți pentru ce-au realizat la copiii, la familiile lor, ar putea stabili și o zi a porților deschise, când și-ar lăsa palatele să le vizităm cu elevii, ghidați de badigarzi. Sinistru-i raportul nostru cu celelalte organe ale cetății oligoeducative, Malașa, iar accesarea SISTEMULUI de tot mai multe Vizdele și Corele amplifică disprețul societății față de școală, comparativ cu biserica și armata, așezând-o instinctiv lângă justiție, ca pe o generatoare de hoți, criminali, violatori, politicieni, spărgători, prostituate și avocați de delapidatori, încât la o grevă de să ne mai mărească și nouă leafa cum și-o măresc neîncetat guvernanții și stăpânii lor, noi apostolii nu vom avea toată opinia publică de partea noastră și în orice caz universitarii nu ni se vor alătura, până și atitudinarii dintre ei vor reflecta-n Sămănătorul (Krestianka) bătălia sindicală doar ca fapt divers, ca și cum n-am fi și noi intelectuali, consecința fiind că în anul 2000 vaca va continua să fie mai rentabilă ca învățătoarea, așa că vor mai evada niște capete din arhipelagul școlar iar vechilii vor angaja-n loc și mai multe ciurucuri, adesea incalificabile, mai nou, impuse de puterea locală, al cărei rol crește pe măsură ce arendașii se debarasează de plictisul administrativ, limitându-se la a voiaja în afară pe dolarii norodului și a inspecta înăuntru servind delicatese ! tot mai des, deci ruinător, dacă nea Fane Filatov nu minte că ultima brigadă tematică la Școala nr. 1 cu clasele I-VIII a costat, cu protocol, suveniruri și mai ales cu asigurarea transportului vechileselor de la Căgiurzia la Drujba și retur, nu mai puțin de șapte salarii ca al meu, scoase doar două-trei prin jefuirea cu listă a fiecărui cadru… didactic, restul rezultând din echilibristică contabilă pe la fondul școlii și, ceea ce este cel mai grav, prin cerșetorie, obligându-ne pe toți față de anumiți părinți mai înstăriți, care vor avea un cuvânt foarte obraznic de spus, ca niște acționari majoritari de acum înainte, în ce privește notarea odraslelor lor și alte chestii ! Dealtfel, rațiunea subtilă pentru care ministerul nostru a cedat fără să clipească școlile cu patrimoniu și vite cu tot către primării este că pauperizarea tot mai accentuată a slugoilor științei de carte făcea imposibilă organizarea de schimburi de experiență ample, terminate-n chiolhanuri memorabile, frânându-se progresul. Păi ia să țină Filatov o acțiune model, o lecție deșchisă pe Europa, etalând și cum a organizat iepurii, venind vechili din toate județele și chiar gazetari, oare nu s-ar băga imediat și nea Fane Buțai c-o masă fastuoasă din fondurile incontrolabile ale primăriei ? Ba s-ar băga, devenind chiar protagonistul acțiunii, ca proprietar necontestat al resurselor umane locale ! Și tocmai ăla care a strâns gunoaiele din jurul școlii cu copiii și care a asistat iepuroaicele la naștere, afișând din vreme pe cușcă ziua parturiției fiecăreia, poate că ăla nici n-o să fie chemat deloc sau o să fie trimis la intrarea în sat să pândească autobuzele și să le arate pe unde s-o ia spre ospăț ! Iar între mine și Vizdela Socrates-Cucuteni de conspectează perpetuu aceeași carte de genetica și ameliorarea iepurilor, când o fi să-i cumpere Filatov din Italia, de la Padova, diplomă de calificată-n științele naturii în România, nici nu va exista deliberare, Inocencia, e dinainte hotărât că EU va trebui să-mi caut vreo completare de catedră pe la Cuțarida sau să-l bag în morții mă-sii de învățământ și să mă fac atunci paznic de noapte la Popas, pe când dac-aș executa mișcarea asta inteligentă încă din vara ce vine, fără șuturi în aria curriculară, poate că Iordanka, remarcându-mă ca om serios, instruit și manierat printre resursele ei… umane, ar risca să mă pună șef pe la angrou sau pe la manufactură la covoare, la minunatele alfombras din lână fină de alpaca și de vigonie, importată din Anzi ! E o femeie deșchisă la dialog ca un poncho și poate c-ar accepta și să mă finanțeze să-ncrucișez spanca noastră cu alpacaua sud-americană sau nutria cu chinchilla și, în perspectiva încălzirii globale, să aclimatizăm deja la Drujba-n stepuliță, un hibrid foarte fezabil între lama andină și dromaderul arab, combinând pentru protofermierul nostru mai multe pachete de foloase ! Care să compenseze ce s-a pierdut prin degradarea mediului ! Ca unde curgea cândva, în funcție și de ploi diluviale, gârla Spălătura, doldora de pește electric puraké, ACUM mlăștinită din cauza hidroameliorațiilor, dar nerușinându-se a inunda sezonier Galapagosul, pomenită des la tembelizor odată cu diferitele comunicate generoase ale generalului Vasea, de la Comandamentul împotriva catastrofelor, calamităților și dezastrelor, care a-nțeles de la politicienii populari că bun manager în republica răsprofilor e doar arendașul care bagă bugetul instituției doar în acțiuni mediatizabile cu numele său ori al partidului ! Iar ăștia e ăia de mi-au strigat că mohorții mă-tii, Gălușcă ! și-au dat cu pietre după mine făr-a-și explica degradarea statutului social al dascălului : paradoxal, fenomenul nu ține, Malașa, de diminuarea valorii de referință sectorială a lefii față de alți lefegii la stat, de trendurile cum am citit în presă de-a coborî pe locul 34 la leafă din 34 specii de bugetari recunoscute de Anuarul Statistic, ci de un dat fundamental tragic, anume că însuși rolul profesorului în lecția postmodernă, compatibilă cu o dresură de primate, a devenit microscopic, Vanessa ! Animalele imparicopitate de m-au înjurat că mohorții mă-tii de cărturar și că gălușca mă-tii de cadru… didactic, uite că mă momesc iar cu fetele-nevestele lor în costume de plajă autoreferențiale, tot colhoznicul-sovhoznicul slab la-nvățătură știind a se duce pe litoral, dar minunații noștri Carpați cu fauna și flora lor rarisime, unice-n lume, nu-i cunosc nici măcar dupe Travel și poate că nici nu-i interesează, pentru că când revii la baștină, nu se vede, fa, da' ce te-ai mai bronzat ! ați avut vreme frumoasă văz dar ! Vorba e că cum-necum eu cu Cențișorul meu, e al cincilea an consecutiv acest 1998 când nu vedem marea nici vara aceasta ! Și al treilea când mai mult ca sigur că nici în Munții Bucegi la Cota 1400, acum privatizată, nu ne vom permite s-ajungem, să ne scăldăm ochii panoramic două-trei ore pân’ la trenul de-ntors, chiar dacă Maricusa nu găsește feciorul de patron visat și nu se mărită de să ne simțim și noi de trusou, biserică, furaje, udeală, muzică, fotograf, ca și de aia, hi-hi ! de luna, hm, de miere, fir-aș al dracu !… Fata mea ! Maricusa tatii… Ca să nu mai vorbesc de consecințe dacă și Genaro-și găsește fecioara de patron visată și-mi cere bani, că atunci propunerea lui nea Fane Ciuvîrin – oricât de dezonorantă pentr-un cadru… didactic, care n-a-nvățat lanțuri verbale, dar și capacități, jertfindu-și junia pe băncile facultății, ca s-ajungă paznic de noapte la camping – e seducătoare financiar s-o pun în discuția celor dragi ! Trebuie, așadar, proclamată starea de necesitate, să vină toți, convocându-se un consiliu de familie-n jur de Unu Mai, cu tot tacâmul, inclusiv consemnându-se-n caietul de cheltuieli casnice și de procese-verbale măsurile luate, termenele pentru fiecare sarcină, cine răspunde ! Și voi ridica acolo problema c-am fost înjurat la pod la Spălătura, urmând să sondăm ce-o fi-n capul tăurașilor ăstora, care e concepția lor, probabil că de ce-a venit, mă, înapoi la noi în Drujbă, Dudulac aista, dacă nu ca să-și ia cu japca pământurile Pușii înapoi, de la colhozul Drumul lui Lenin, cu tot cu sediu, unde are nea Fane Ciuvîrin covoarele, până-n plantațiile de citrice, kiwi, avocado, ananas, bananieri, chirimoya, curmali, cocotieri și corcoduși de la sovhozul Drumul hibridării vegetative și al zdruncinării naturii plantelor I. V. Miciurin, c-au fost latifundiari și cic-au cereri de două sute de hectare cu copiii amândoi, s-a dus dracu, bre, tot ce s-a chinuit Cachita Dolores secundată de Salvador Fafulea de să ne-mpace pe toți, o să ia și păduricea de la Popas, să vedem unde mai servești o chicha rece cu mititei pe zăduf, când l-o desființa de tot, campingul, și o să ne oblige la despăgubiri pe cât n-au stăpânit de cincizeci de ani ! și încă n-a-nceput ăștia cu niște impozite de-alea de să te oblige să vinzi pământul pe nimica, fiindcă n-ai cu ce-l lucra să renteze ca înainte, când băga statul, partidul și nea Fane Buțai tractoarele și plugurile și pe urmă semănători, combine, prese de baloți, și-ți da îngrășăminte, irigații, erbicide, stimulatori de coacere și câte și mai câte, numai unelte și accesorii marfă produse de muncitorii noștri, de nu se mai puteau recolta nici măcar mecanizat producțiile record după record speriind Europa și trebuia să trimită generalul Vasea toate cadrele… didactice cu elevii, pe principiul că ele ne-au lămurit să intrăm în colhoz / sovhoz, ele să trudească în el, să facă zile-muncă ! NTLSPD ! (nu te lăsa provocat, Dudiță / dobitocule !) Intelectualule comunal, cu doi copii de aranjat, stai la un loc, nu fi impulsiv sub influența mai degrabă a micilor decât a berii ! Prof de științele vieții, ca : botanică, zoologie, anatomie și ecologie, Bonobo sta iar la stănoagă, dar având grijă ACUM să nu mai provoace ca mascul intrus rătăcitor pe băștinași, examinând ariile curriculare și obiectivele de referință ale fostelor sale eleve, unele lăbărțate deja, sau măsurând mintal desetinele socrilor săi, numai cernoziom îngrășat natural, înainte de tanchism, cu compost și cu bălegar de zebu bogat în salpetru și azotați… După ce urmări amuzat o picătură de argint viu tăvălindu-se prin colb ca o vrăbiuță și apoi reluându-și cuminte drumul spre categoria țintă unde-o trimisese vrăjitoarea, Staruha Izerghil sau o alta, Bonobo se mai făcu a silabisi tarifa educativă extrașcolar a norodului cu aici sunt banii dumneavoastră !, pentru a se uita, sărmanul, cu ochi cârpiți ca ai leneșului cel cu gheare lungi, în partea exact opusă prășitoarelor, spre plantațiile de mango și de avocado ale sovhozului Miciurin, a cărui desființare ar fi putut reda anumite suprafețe comunei Drujba, deci a intra ACUM în slujba lui Ciuvîrin, ar însemna a lua atunci startul la reconstituiri de proprietate dintr-o poziție favorabilă, vârât prin cele comisii, recuperând măcar de la stat câte ceva din pământurile Pușii ! Și veni peste tot acest optimism senin, că trebuie să te descompui ca să te schimbi cât de cât la față, o mireasmă de ylang-ylang, de gingașe flori culese întru distilare de către o brigadă de adolescente malgașe pân-a nu le deschide soarele caliciul și corola, când ies și cameleonii la insecte cu limbile lor grozave, așa că instinctiv întoarse nările mărite cât ale lui Udaloi și văzu, sosit silențios la extrem, Bemweu lila două locuri, decapotat, la volan Astolfo și, pe fotoliul amplu ca de cabinet stomatologic / ginecologic, cu ochelari negri-n ramă albă și cu pantalonași tot albi peste desuuri tot negre, surâzătoare toată, domnișoara Brenda Buțai ! Care parcă-l întreba cu milă filială ceva, ca eleva-mbătrânită de la Statornicia, vânzătoare la raionul mezeluri-brânzeturi-carne-pui, că iar aripi, don’ profesor ?! „Ce mai faceți ? Am onoarea ! – vorbi, cum se cuvenea, doar Astolfo, legănându-și fuiorul oranj de păr lung, gâtuit doar sub ceafă de un sfincter din mătase violetă. Tot respectul, domnul Dudu, pentru tot ce-ați făcut pentru noi ! Pentru cunoștințele, convingerile, capacitățile, deprinderile și atitudinile transmise, ca și pentru sfaturile și îndrumările privind cum să ne orientăm pe căile vieții, ce cărți să citim și ce clasici de-aia simfonică s-auzim ca să opunem o rezistență tenace la presulică și tembelizor !… Vi le-am urmat consecvent și uite că am reușit ! Mergeți cumva spre școală sau ați ieșit numai așa-ntr-o plimbare să mai dați din aripi și să luați aer ?… Păi, pe jos, dom’ profesor ?!” Moluscă își umectă cu vârful limbii buzele arse de arșiță sub mustața pleoștită, aproape speriat că nici n-auzise când oprise splendidul automobil de sporturi de asfalturi occidentale lângă stănoaga de pe albia Spălăturii, în dreptul tarifei albe, de crezuse inițial că vor niște străini să se convingă că acolo-s îngropați banii poporului, că nu-s la cleptocrație. „Pe jos, dragă ! Per pedes apostolorum, cum se și cuvine unui dascăl în republica răsprofilor ! C-a zis ea Cențica, doamna mea, că-mi ia mașină din două kilograme de aur ascunse pe undeva prin casă de nea Mielu într-o turbincuță, doar-doar m-oi lăsa de chicha la cutie și de pahar !… Dar eu calculai că nu se merită ! Că la ce extinderea calului mai trăiești ? Și atunci ea a diseminat toți banii noștri strânși lui Genaro și Maricusei ! Iar ACUM, pân-om acumula alții, mai vin și se compromit două-trei coaliții antiintelectuale. Ies la pensie pân-atunci, sunt ca și defunct în beneficiul statului și ce-mi mai trebuie mașină ?” Aceasta-i era explicația standard, provocat de mirarea vreunui corigent ajuns în doi-trei ani de la absolvire deținător de autovehicul. „Ieșii și eu – lămuri el pe alt ton, cu vocea-i plângăreață de milog fericit c-a dat de-o protecție – să monitorizez, ca poet al naturii, copii, însușirea de către cetățeni a unui minimal comportament ecologic civilizat. Constatare : până la Popas la Anfisa, iacă dar, și chiar dincolo de umbroșii tamarini, e fulllll ! de pungi de plastic cu gunoaie menajere bune de compost, ba chiar cu hoituri de câini, stârvuri de pisici, cadavre de iguane și leșuri de alte viețuitoare ajunse mortăciuni în republica răsprofilor, existând riscul real, pe care-l voi semnala generalului Vasea la catastrofe, de diseminarea unor epidemii, vectori ai agenților patogeni putând fi vântul dogoritor al stepei și insectele tropicale, îndeosebi cucaracha, banala și familiara libarcă, al cărei comportament în apartamentele noastre l-am studiat în tinerețe, în anii ’70, când s-a importat pentru prima oară în arhipelag sintagma obiective operaționale, dar nu se insista și să le implementăm exclusivist, publicându-mi-se rezultatele în lucrarea mea de gradul unu, „Analogii și contraste cromatice de comportament între gândacii de bucătărie roșcați Blatta germanica și cei negri Periplaneta orientalis, în contextul urbanizării accelerate a Republicii Socialiste România”, două exemplare rămânând la facultate la îndrumător și unul e și ACUM la mine la Blocurile Rușilor, pe care vi-l pun la dispoziție oricând pentru Autonomia locală ! Urgența fiind însă că anumite animale imparicopitate din comună, am remarcat – și am să-l sensibilizez pe Aleksașka ! – se deplasează la prima oră spre Căgiurzia, cu Mercedesul blindat, ca directorul meu Filatov, sau cu Toyoata, ca nea Fane Ciuvîrin, sau cu căruța, ca chiorul de Toska Bukamașkin, sau cu teleguța, ca calicul de José-Maria de Piedád, zis Fafulea, zis Celmare ca șef de cameră, și ejectează pungile ca niște sabotori pe raza comunei proprii, când ar putea măcar să se abțină două-trei verste sau să iasă la șosea în morții mă-sii pe drumul gării, scăpându-se de ele pe la cartofarii din Galapagos, sau mai bine la maniocarii din Cuțarida, dar nici patriotism local nu mai avem, pentru că ne-am atomizat de nu se mai cunoaște om cu persoană, copii, fiindcă civic nu se mai preocupă nimeni decât de ce are la el în curte sau pe lot, că-n rest, dacă vrea peisaj, închide fereastra și se uită pe canal Travel ! Iacă dar, că asta ne învață tembelizorul și presulica, copilași, dac-am ajuns la colaps oligopedagogic și SISTEMUL nu mai este decât un organ oarecare printre altele, iară nu acționarul majoritar al cetății oligoeducative !” „Trebuie întărită munca de lămurire cu norodul, don’ profesor, cum a zis și tata ! – oftă Astolfo cu o voce groasă și autoritară, dar populistă, cum promitea să-și formeze postpuberal și Feodor Federico Frecardo, supersupradotatul Iordankăi Ciuvîrina. O să luăm atitudine-n Autonomia locală, cât de curând, precum și pe 89, 12 Mhz FM, la Statornicia unde vom planta sentințe ecologiste printre dedicații pe maxima audiență !” „Păi nu urcați, dom’ profesor ? – se miră drăgălașa fată a lui Buțai, studentă grăbită la finanțe, drept și relații internaționale la Căgiurzia University. Vă mai arde, oare, de inspecție ecologică printre hoituri și mizerii, pe vipia asta căcăcioasă de le face să exale atât de penetrant că le resimți și prin aerul condiționat ?! Mie una, îmi dau o senzație de vomă numai când le văd benzile de răhățișuri multicolore mărginind șoseaua ! De parc-aș fi gravidă, zău așa !” „Mda, pute ca într-o catedrală ! – își aminti Dudu-n ylang-ylang un mod de-a zice exotic, al părintelui Ankifie, despre lăcașuri de sub care conchistadori procesați de levuri tropicale ca din pulque așteaptă-n așa enclavă sfântă de veacuri mântuirea. Însă unde să m-aburc, măi copii ? Poate-n portbagaj, să mă duceți ! – zâmbi el cu bunătate didactică, văzând că jucăria are numai două locuri, fiind probabil destinată aventurii, escapadei în general, ar fi fost bună de mers în ea cu dolofana Malașa Korneevna la Harneală, la vorbitor, respectiv cu supla vecină Vanessa Mihalache la Biblioteca Academiei, la Sala de Studii Unu, la frunzărit presulica zilei, și retur, cu popas la localul familial cu specific național La familia Morometzilor, parcând la benzinărie sub umbroșii tamarini, să vadă și Anfisa Barabanova și cu Perlita. „Urcați, c-o juma de verstă, vă duc eu pe genunchi !” – insistă și surâse băiețește Brenda. „Nu știu dacă se cade, iacă dar !” – mustăci încurcat și cavaler Moluscă. „Atunci stau eu pe genunchii dumneavoastră !” -– conveni imediat fata primarului, deschizându-și lata portieră și atrăgând înăuntru pe jegosul apostol de umbla per pedes, cocoțându-i-se agilă ca o jaguariță pe pantalonii de zgonhen și învăluindu-l imediat în ylang-ylang, ca posibil anestezic din mezelclas pentru durerea pricinuită extinderii și subcomponentelor, ca de o menghină, prin sinergia dintre greutatea ariei curriculare a fostei eleve și unele virtuți explozive ale produsului rezultat din diureza rapidă a berii. Ceva fulgurant și parcă dureros, o frântură de vis televizat. Start asurzitor, să s-auză și la Cuțarida-n gară, ca o mină antitanc, apoi vibrație cum probează-n Sierra Nevada NASA reactoarele pentru propulsarea ființei postmaimuțane, spre planeta roșie, Marte. Două panglici verzi-negre-azurii pe stânga și pe dreapta, buclele Ei lungi și negre, parfumate ca șerpii, lipiudu-i-se electric de obrajii jilavi, partea grea a corpului de campioană sporindu-se indecent prin adaosul de la accelerația Bemweului, apăsându-i și plăcut, și neplăcut bășica cea gata să verse voluptos – în nava interplanetară – ce s-a ales în distilăriile organice de regalul lichid băut sub tufanul cu maimuțe saki. „Lăsați-mă, copilașii mei, în dreptul bisericii, vă rog eu frumos, c-am o treabă urgentă cu sfinția sa, părintele Ankifie !” – se rugă el obsedat a nu se face de rușine spurcându-le habitaclul la hârtoapele de pe ulița școlii, unde nu se îngropau bani. Ceea ce Astolfo acceptă fără obiecții, cu o frână răsunătoare, zise că să trăiți, domnu diriginte, am onoarea, iar Brenda făcu până dară colțul spre casă semne de simpatie cu mâna pe care străluceau ghiuluri din aur incaș, aur cum avea totuși și el, însă numai cât pe-o măsea de după caninul pierdut la cine știe ce ebrietate, ce curda. Iacă dar, morților, că nu există meserie mai frumoasă ca a mea, de cadru… didactic, deoarece eu mă aflu cu elevișorii mei drăguți de fiecare dată în alte relații de-a lungul parcursului vieții ! Ay de mi ! Ce altă brățară de aur pe lume îți mai poate pricinui o asemenea satisfacție ? Auzi ! Cei ce te-au strigat Gălușcă înlănțuind că mohorții mă-tii și au dat și cu pietre de râu, albe, iacă dar, să te vază, ca-ntr-un nerepresiv poem oligopedagogic reeducându-se, că te teleportezi ca spre Ciudad de Mcdondo, de la stănoagă direct într-un Bemweu lila, cu băiatul primarului la volan și cu fata aceluiași de la radio, inaccesibila Brenda, Ay de mi ! în brațe !!! Abia călcând cu ciocații negri pământ fix, bucuros și gata să se gudure ca un maidanez coborât din tramvai, Moluscă visa dublă nuntă, la salonul Raketta, lângă școală, respectiv a Brendei cu Gua, cununați de familia directorului Filatov, și desigur a lui Astolfo cu Cica, nași fiind nea Fane Ciuvîrin cu soția sa Iordanka... Desigur acceptând, da, conform datinilor și eresurilor drujbene, că un asemenea cuplaj de cupluri încrucișate cere serviciu religios simultan la același altar al popii Panda… Adică de ce, fă, cotoroanțo ! n-ar fi cu putință, nu suntem și noi, și ei, oameni, ființe postmaimuțane ? simți cărturarul din vidanjclasul lui o nevoie de antidot la o otravă subtilă, compostat din coastă, dinspre cavou, de râsul batjocoritor al Pușii, expuse cu placa dentară rânjită la soarele de deasupra plăcii de beton armat. Categoric, se scuză el ei, imperativul ACUM e ca prin radioul local Statornicia și prin listokul primăriei Autonomia locală, să-mi diseminez poemul meu pentru suflete moarte, contribuția mea la desovietizarea-occidentalizarea educației naționale, adică cele două principii dostoievskiene ale oligopedagogiei ca stare de fapt, respectiv 1) cât mai puțină Carte și 2) cât mai puțină Educație, plus diagnoza holistă despre colapsul oligopedagogic în care intră SISTEMUL că nu mai are autoritate cine să educe dacă nu ne mai mărește și nouă leafa, că și să fie un domn căpitan de transatlantic, te piși pe el dacă are salariu de caterincă, precum și prognoza despre cetatea oligoeducativă la societățile propuse pentru casare, unde cartier, familie, comunitate canină, tembelizor, rată, presulică și cârciumă exercită, prin jocuri și concursuri mai ales, o influență educativă completă, care ar face inobservabilă eventuala extincție a școlilor, după cum nu resimte nimeni, datorită importului de tehnologie, dispariția cercetării. Se ușură visător, ca amazonianul fericit în ploița ecuatorială, din secolul pădurețului Rousseau, dotat doar c-un falnic cornet penian însăilat din frunze de pacova, șuierând prin caninul lipsă, îndelung, activ, fără fatalisme, mai degrabă liberal decât social-democrat, în paralelipipedul carceral cu decupaj didactic în formă de lacrimă, al closetului cimitirului, nu perfect curat dincolo de pefeleul văruit de Praskovia Apollinarievna Bukamașkina, dar cel puțin lipsit de grafiți ca la al școlii, unde recent, unul despre Haritina-Erotiida a părintelui Ankifie, îl tulburase ca o fițuică de scandal, că se evaluează cu… păgânii, desigur nu la TIR-uri, pe magistrala Nord-Sud. Da, dar unde ? Săracul popă !… Iacă dar, se răcori și oftă el, deja izul dulceag, Inocencia, de primăvară-n mai, putrid ciocolatiu, totuși cu indice de suportabilitate parcă mai acceptabil decât cel în exces fermentat, din iulie, când dospim în spaima cheltuirii premature a salariilor pe concedii, cu perspectiva foametei până la îndepărtata leafă din octombrie, dealtfel leșinată de inflație. Și tu îi dai cu înghețarea opționalului întru un punctaj mai bun la virtute, nesăbuito ! Trecu pe lângă crucile îngemănate de la cavourile socrilor și i se ivi în cap, pentru a treisprezecea oară, ca un tremur auriu de aripioare de colibri, fantasma de afaceri ca locul de lângă soacră, achiziționat de aceasta suplimentar în scopul ascuns ca dacă nu Cențișor, și în nici un caz golanul de Dudiță, pe care l-a strâns de pe ulițe, atunci nepoțeii cei dragi, Gua și Cica, se vor preocupa de a cultiva mica parcelă cu flori rare – și uite că din iarba yuyo niște pansele galben-violete dulce catifelate chiar te atrag ACUM acolo ! – și le vor stropi cu ale lor lăcrimioare de nepoți, ei bine, tocmai acest microintravilan, gândea Moluscă, ACUM în poziție destul de centrală, de antamat cu popa Panda, când mai vine pe la școală să-și predea religia, de găsit vreun amator, căruia i-ar conveni, să-l ia pe-ăsta mai în față și să ne dea două-n loc, mai din fund, mai ieftine, plus filodormă maximă ! Ca să mai respirăm și noi puțin, până ne mai mărește și nouă leafa, dac-or fi conștienți ăștia c-altfel îi zdrobim în 2000 și le aducem un președinte de zgonhen ! Cențica însă nu voia să se despartă de mă-sa și susținea că sanepidul zice că dacă trec șapte ani într-un sol deschis ca biotop sau zece ani în cavou de beton armat, atunci e voie să mai bagi un mort peste cei precedenți, așa că n-are rost schimbul, dă-o-ncolo de filodormă, fie și maximă, că ne-om descurca noi și așa, dacă ne iubim ! Nu era aceasta chiar o idee de afaceri, admitea Dudulac, dar când venea vorba de îngrijit la cimitir, atunci se-ncorda, se-ncrunta, își zbârlea fioros mustața, de parc-ar fi fost vistiernic pe pib și-ar fi venit ceilalți dascăli, cu pioneze-n poponeață, să se milogească de creșteri salariale la el la cabinet sau să-l picheteze, fără să înțeleagă, vitele-ncălțate, că mai e și alte categorii de bugetari la feliat ! Cu alte cuvinte, proful citea-n dilemele cimitirului dovadă de nesupunere civic-conjugală a nevestei înseși, în accepția ei geografică, și se bâlbâia de furie că iacă dar, adică cum, fă, junincă nebună neevaluată ritmic ce ești, pe tine să te-ngroape Drujba lângă cavou, în pământ moale ca turba pentru flori, iar pe mine, care contez că-ți voi supraviețui, să mă-ndepărteze-ntre osemintele unor străini biologici și chiar sufletești, nemaiputându-se plămădi relații afective ginere-socri, din moment ce m-au făcut golan până la ultimele lor suflări, consemnate la 13 iunie 1990, respectiv la 17 noiembrie 1996 ! de s-a ridicat enigma și-n contradictoriu că cum de-an pătruns EU și mă mențin pe poziție la o fată și atractivă, și avută, ca Cențica, râvnită de toți, fără altă explicație rațională decât că provenitul, adică eu, știe ce să-i facă ! De unde și mitul meu, căutarea mea ! Tensionat fiind eu și cu Genaro și Maricusa că ne-a strâns mă-ta de gât în vara lui 1996 să vindem apartamentul de la Căgiurzia de pe numele tău, cum l-a lăsat nea Mielu achitându-l, ca s-avem capital lichid pe principiul că cine a ratat startul în 1990 mai are o ultimă șansă în 1996, fiind de așteptat ca Marea Privatizare să nu mai arunce acțiuni la toată populația, ci numai la cine-și permite să ia, ca noi. Capital lichid care s-a cam scurs printre degete pe nimicuri și arierate, cât n-a fost mâncat de inflație, cu excepția depunerilor sfinte, pe la fonduri de investiții, ale copiilor, respectabile conform legii, deoarece scrie pe ele că Naționale. Dar de-ngropat era să fiu in toamna lui 1996, la alegeri, întâi eu, Vanessa, când constatând că minipartidul votat, nici măcar nu va atinge pragul electoral, a dat Pușa cu telecomanda de perete, spărgând geamul lui nea Mielu, reieșind că-n spatele cartonului cu marea fotografie color cu cravată-n placheuri, răposatul dosise un fanion triunghiular roșu de Evidențiat în întrecerea socialistă, carnetul PCR și… ay ! două sute de mii de lei în bancnote albastre nou-nouțe, cu Bălcescu pe ele, de mult ieșite din uz, preț de vreo trei Dacii cândva, cu care capital, dacă mă lansam în 1990, azi poate că angajam EU pe Ciuvîrin, la agenția mea de taximetre la Căgiurzia, sau poate la autobaza mea, cu linii regulate de rată spre Viena, Belgrad, Varșovia, Kiev și Istambul, precum și cu nenumărate TIR-uri încrucișându-se pe drumul mătăsii și pe-al ambrei ! După care șoc, Malașa, în scurtă vreme, de amar s-a dus și soacră-mea, ultimele ei cuvinte fiind că vedeți, mamă, cum vă descurcați și voi ! că după Mineriada unui regim vine ACUM regimul unei Mizeriade, ce va atrage a dăscălimii înălțare, a ei ridicare la lupta de clasă, compatibilă cu eroicele bătălii sindicale din 1929-1933 ale minerilor, petroliștilor și ceferiștilor, tumultuosul februarie didactic 2000 înscriindu-se printre ultimele mari răzvrătiri proletare ale secolului și mileniului lui Stalin… Domnul Străchinaru străbătea, iacă dar, aleea către poartă, încheindu-se la pantaloni și, văzând floricelele de opționalul-țigăncii crescute printre firele de iarbă yuyo, interpretă ca de bun augur simțirea că mirosul de latrină a cărei pânză de ape freatice se peticește-n adânc cu giulgiurile cadavrelor nu i-a dovedit încă-n nările largi ca ale lui Udaloi mireasma de ylang-ylang madagascarian a Brendei lui Buțai. Fața lui arsă și pârlită de secetele și crivețele vieții era luminată de o fericire mare, când se privi-n geamul de la felinarul negru al socrilor, surprins de propria mască mortuară. Nu mai văzuse atâta extatică decolare decât în ochișorii unor balerine maoiste, din niște opere televizate și la noi în republică, să ia oamenii de cultură canonul adorării partidului partidelor. Fața lui iradia o fierbinte și nețărmurită recunoștință față de pietatea filială pe care copilașii lui Buțai, Dumnezeu să-i aibă-n paza sa și să le dea prosperitate lâng-ai mei în mezelclas-upercutclas, o avuseseră față de persoana lui de prof inferior, care-mpărtășea cu peste 80 % din drujbeni condiția de amărăștean, băga-le-ar Mișa, Grișa și Epișa câte o cretă-n răsuflătoare, din aia care mai mult zgârie tabla din ghips mural înnegrit decât scrie pe ea, doar că numai că se credea mai cu moț că citise CÃRÞI ! Încât pe poarta de tablă verde a cimitirului ieși astfel, cum-necum, un om cu înfățișare ca și cum ar fi reușit. Iată, recapitulând pe cinstite, în ce sens : la stănoaga peste mâlul din albia cu icre de piranha a Spălăturii, se strigase urât după el, că mohorții mă-tii de cărturar, și că gălușca mă-tii de dirig, și se azvârlise cu pietricică albă, cum aruncă groparul de Toska Bukamașkin după jigodia de Kabîzdoh cu câte vreun pantof de mort, morala fiind că ce-ai realizat tu în viață, mă provenitule, mă golanule, ca să ne dai tu nouă clasă la copii ? Frustratule ! Nu găsise pe Buțai la primărie, așa-i ! și nici nu curtase pe Cachita, dar îl găsise pe alesul dobitoc la Popas și acolo, nu revendicase desetinele Pușii, neexistând o bază de acte pentru negocieri, dar băuse o bere verde, regală nu chicha din porumb, cu domnul inspector general Vasea, pe care-l pusese-n aria curriculară rezumându-i baza teoretică a noii revoluții școlare în țările sărace – oligopedagogia ! – și pe urmă, excelența sa domnul Stiopa Ciuvîrin îi făcuse o propunere indecentă, dezonorantă pentru un dresor calificat, că să se angajeze, auzi ! la benzinărie, de noapte !!! sub întunecații și fioroșii tamarini, unde se poate cățăra și camufla ca un terorist jaguarul, și să-i mai facă și analize-sinteze din presulica de afaceri, în timpul zilei, când oricine ar fi citit la ora aia mai degrabă CÃRÞI ! Și el n-avusese demnitatea refuzului, măcar unul indirect, să-i fi zis de la obraz obraznicului, la mișto, de pildă că da, dom’ le, okeizez, în morții mă-tii, dar cu o condiție : împrumută-mi-o și mie pe Iordanka ta cu opționalul cât trei-patru ca Perlita, de să mă secundeze la înnumărat banii sub tamarini pe ce vânz, c-o am pe Inocencia mea-n grevă ! Hă-hă-hă-hă ! Ay de mi ! Iar la întoarcere, phiii ! parcă s-a-ntors roata cea obscenă a istoriei cu țumburucu-n jos, proslăvind meseria cea mai selectă, a mea, deoarece Bemweul lila al stăpânului necontestat, decât de… antiprimar, al Drujbei, oprise la stănoagă… De ce oare, stimați protofermieri de pe câmp ? Ca să-l îmbarce pe DOMNUL profesor de bio Dudu Străchinaru, care avea s-o țină poziționată cu aria curriculară pe genunchii lui de rahitic, dar simțitori până la extindere, pe cine ? Pe cine, băi ?… Pe domnișoara Brenda de se-mbracă la Paris ! Sau în bazar la Căgiurzia ca la Paris ! Iar la volan, făcând pe șoferul personal al profului, cine sta ? Cine sta ? mânca-ți-aș familia ! Sta Astolfo, poate viitorul ministru de externe al țării ! Și nu ACUM, cât e-n muie, ci când o fi băgată-n uie ! Lacrimi de beatitudine îi curgeau pe obraji, dizolvând colbul alburiu al stepei, ca la balerina maoistă din Beijing făina de orez, când au primit-o s-o evalueze-n partidul muncitorilor și țăranilor, pe când cânta un matelot la proră un sumbru yaraví, că nu mai avem flotă și nu e om să nu fi scris o poezie lungă la urangutanii de părinți, ay de mi ! în aceeași zi, mânca-ți-aș familia ! să consumi mici veritabili, pe de-a moaca, Inocencia, să bei o bere perfectă din aia de nu se urca gorila de mă-ta-n tramvaiul cu reclamă din cauza coroanei desenate pe geam, și cu cine să ciocnești ? cu generalul Vasea ! și să te plimbi pe urmă-n Bemweu cu băiatul lui Buțai de șofer, și cu Brenda, fata Bampirului, pe genunchi, aproape că e semn că Dumnezeu și-a întors fața și spre familia mea ! Dovada ? Am rămas și cu amintirile, și cu o foarte concretă propunere de afaceri : dublarea salariului !!! Dacă mă reconvertesc profesional ! Dacă, dacă… abandonez ca o secătură, la greu, arhipelagul școlar, în plin cutremur curricular restructurator de să ne pună sub teroarea inspecțiilor să chiar luăm în serios a preda priceperi, nu cunoștințe și, în genere, a munci de șapte ori mai mult pe un salariu de șapte ori mai mic ! Ușa sculptată și grea a domei din Drujba era deschisă pentru vestitorii de bine întru REVELAÞIA ABSURDITÃÞII DE A ÎNVÃÞA PE ALTUL altceva decât mărunțișurile esențiale. Prin vitralii, se năpustea la om un albastru ca de Chartres, în timp ce ogive aproape nucleare te amețeau pe nervuri în sus, dezintegrându-te fizic, te dematerializau cu tot cu darwinism, în vreme ce cantautorul în separeul întunecat și discret din pronaos toacă la orgă, când atacuri crâncene, diavolești, când fugi de o matematică rigoare, când corale paradisiace integral, dar și jelanii cu viziuni de uie și oranj ca ale înecatului celui ce de lipsa cea de aer o dă la lamentat pe variațiuni intense a căror tematică-n pluralitatea culturilor egale pare congruentă cu metodologiile de preinspecție, inspirându-se Oxigen din sidiul cu Jean-Michel Jarre în sunet și lumină-n chiar China, în China după Zid, cum zicea și un om băutor de bere, un lupuleț transfug ascultat de Moluscă la radio cu partenera lui cea cu obiective de referință ca niște mere parmen aurii cu dungi carmin, Daria Nikolaevna Saltîkova, pe vremea Germaniei divizate, când dormea fraiera de Cențica la mă-sa, antrenându-se pentru a practica EXCEPÞIA DE LA REGULÃ. Sta în strană dureros să asculte pe părintele Ankifie domnul Dudu Străchinaru, speriat de profețiile cu brigada tematică ce e vorba să ne calce, intrând la toate ariile curriculare, și cu genunchii pe mozaicul răcoros și cu fruntea lipită de lemnul dur ca de coșciug prietenos din nothofagus, căutând să stăpânească lumina interioară de să se roage senin ca să reușească și familia lui la vreo teleloterie, nimerind imaculata Inocencia animalul câștigător, ca să se curme odată cu iadul ăsta al EXCEPÞIEI DE LA REGULÃ de la ei din casă, bazat pe o strategie de virtute, și să sară din vidanjclas în mezelclas, creându-se bazele sănătoase ale premiselor ca Genaro s-o ia pe Brenda, iar Astolfo pe Maricusa ! Iar el să nu mai trebuiască să ieie benzinăria și presulica economică în primire ! Da-da-da-da-da-da, avusese prea dreptate doamna lui să-l îmbrace cu ce are ea mai scump, și el, să vorbească de pământ cu primarul, da, costumul cel din două bleumarine de zgonhen, cu sacou și pantaloni elemente desperecheate de la morți canadieni distincți… Că degeaba-n sfânta biserică ar ține dumnezeiește predica… cerșetorul de pe trepte, jegos, trențăros și setos ! Lumea ascultă tot la popa Panda, fiindcă ARE CREDIT, e roșu-n obraz ca un bancher și e strălucitor în stihare, ca să nu mai zic nimic de burdihan și de ce vilă a-nălțat, cu ce dotări, ce garaj, ce piscină !…Cum poate și eu, dacă dădea Domnu’ o ciumă-n formatori, urmând a se canoni-n Drujba cu sute de copii doar un singur dascăl, și acela aș fi fost… EU ! Și invers : ia să fi fost la biserică tot atâția preoți câți salariați are Teofan Davidovici la școală, oare și-ar mai fi permis vreun popă ce-și permite al nostru ?… Câte nunți ! Câte locuri de veci ! Câte pomeni !… Poate mi-e chiar costumul de înmormântare ! avu dascălul o revelație laie, transportat de mici, de bere, de ylang-ylang și mai ales de anturajul cu vipoi și de scena cu protofermierii și Bemweul. Clopotul cel bătrân și înțelept se legăna sus în adiere, dar nu bătea, ci doar cobea și de bine sfătuia omul semeț, care nu prea se grăbea pe drumul înșelător al vieții, deși poate că sunase. Clopoțel-clopoțel, că la școală trebuie, beatitudine, copăcel-copăcel să tot ajungi, că e Ciomolunga de serviciu și-asta nu știe multe : și pe alde Teofan Davidovici, câtu-i de director, îl încondeiază-n procesul-verbal dacă-ntârzie ! Și așa și trebuie, ca să nu stea macacii nesupravegheați, să se țină Mișa, Grișa și Epișa sau Jevakin sau Fedea Ciuvîrin, zis Frecardo, de mai știu eu ce drăcii ! Sau să facă Himena și Palașca pe stripteuzele ! Sau, Doamne ferește, s-aducă iar hormonala de Gaviota derbedei cu armata făcută, s-o evalueze – fiindcă elevii urăsc ca psihologii școala – chiar pe catedra vreunei clase rămase cu fața de masă ne-ncuiată-n dulăpior de fetița care poartă cheița de la lăcățel la gâtișor. Pauză încă. Mare. Și liniște, cobind parcă a brigadă în inspecție tematică pe diferite paliere ale schimbării mentalităților. Pustietate pe holuri. Praful șters de curând în vitrinele cu produse de-ale micilor neanderthalieni : broderii, dantele, carpete, pirogravuri, stabilizatoare, roboței, ciclotroane, acuarele, ștergători… Preabuna, vesela, principiala, doamna de istorie-geografie, Veturia Lazaridi, poreclită Ciomolunga din pricina Everestului proporțiilor sale într-o stepă de mujici pălmași piperniciți, a scos absolut toți lemurienii la joacă, sub măslin, în aer proaspăt dinspre Ampoița, Hodivoaia și Spălătura. La cancelarie, în contradictoriu, unde Cențica nu prea te lasă datorită raportului de zece la unu dintre femele și masculi, încât cu-ndreptățire s-ar putea băga-n arhipelag bărbaților un spor de stress de fidelitate de 10-15 %, precum și din cauza obscenităților proferate acolo îndeosebi de neevaluatele ritmic de Veturia și de Didina, momentan nu tu avancronica etapei, nu tu ecourile de pe canale, prelungite uneori în detrimentul lecțiilor, necăjind pe elevi, pe primar și pe vechili : ci sunt groaznicele lupte pentru nominalizarea caimacului de 15 % din cadre care să ieie cică retroactiv cumva un fel de salariu special c-un fel de spor de 10 % sau cam așa ceva, deoarece se zvonește că proprietarii SISTEMULUI nu vor să ne mărească și nouă leafa la toți, așa cum și pe-ale lor și le măresc mereu la toți ! Numai că nimeni nu știe dacă-i poantă sau e pe bune că ne dă fie și numai la cei care dă rezultate. Desigur, înc-o diversiune satanică, să ne sfâșiem între noi ca carnivorele și să intrăm în vacanța mare fără a mai îngheța anul școlar, așa cum procedează-n intransigența ei Cențica mea cu opționalul, să mă preocup ! Moluscă ocolește contradictoriul, izolat în planul școlii ca un harem sau un gineceu, și se strecoară cu pași de lup spre bârlogul lui, o boxă de materiale, unde meditează-n ultimul timp la evaluare fiziologic, ca la o colectare, organizare, prelucrare și exploatare explozivă a datelor culese de instrumentul de evaluare în dihotomia formativ-sumativ sau în oricare alta. Are ore puse mai târziu, e în ziua metodică de mers la lecții deșchise, referate și comunicări, de formare fără a citi din vreo Carte, de lăbăgeală ca să ai în fișa individuală ștampilate activități de perfecționare, nu s-a dus, chit că-i da Fiokla Malafeevna, ca metodistă-n exces, cafea cu fursecuri și cu felii de chec de casă pe-acolo pe la Cuțarida, poate și sandviciuri, cu șanse de abatere cu colegii la vreo sticlă de chicha… El pătrunde-n boxă, pune sacoul cel bleumarin pe-un schelet poreclit când Stalin, când Makarenko, când Gutalinșcik, și-și întinde-n decubit dorsal oasele sale cele vârstnice și obosite pe o masă prea scurtă, încât labele-i atârnă pe-un dulăpior cu truse de disecat broscuțe din Spălătura și cu multe, multe diapozitive, dar nu mai găsește bec de aspectomat și majoritatea demult au pierdut culorile, te ia elevul la mișto cu ele, că se uită pe Animal Planet, pe Discovery, pe La Cinquième și pe ARTE, pe National Geographic și pe câte și mai câte, pe anatomii-fiziologii și ghiduri de evaluare la Adult Channel și TV 1000, și chiar pe Internet și pe video, și pe sidiroame, dacă există curiozitate epistemică nativă, sau măcar pe canalele noastre, românești, că mai bagă și ele documentare didactice, dar puține, ignorând că eu n-am mai primit de pe vremea cravatelor roșii un oscior măcar, o ureche de ghips, un ochi demontabil, o planșă… o CARTE… Ah, atlasul ăla zoologic italian roșu, cu un… păndița pe el, să i-l pot arăta părintelui Ankifie, să ne mai descrețim frunțile ! „Care, fir-ar mamițica ta a dracu, nu te ștergi, bă, și pui mâna udă de pe burete pe clanță ?” – întrebă pe la o clasă, departe, învechitul Ionel Calițoiu, întârziat peste pauză cu vreun raționament subtil, cu vreo demonstrație prin reducere la absurd și la… teleportare educativă, poate la școala… elementară dejistă, și la a ieși la lămurit cât de atractiv e colhozul, pe acele vremuri… bune când mai locuiau tovarășii sovietici la blocuri, reparându-și tancurile lor enorme cu mecanizatori de-ai noștri, drujbeni piperniciți și oacheși, mulți din ei trăgând ACUM cu ochii-n zare după factoriță puma de coadă pe la cârciumi și popasuri, cu pensii mici pe viață, pierzând timpul pălăvrăgind alcoolic, deși au a doua șansă de a-și continua educația… Și are dreptate Ninel cu ăștia 15 % preafericiți că e diversiune nu numai să ne-ncăierăm pe nominalizări, ci și, pentru când om face grevă generală, ca să aibă vechilii și arendașii cifre s-arate pe canale părinților, asmuțindu-i pe noi, că, uite, dacă se muncește se poate câștiga exorbitant în învățământ, dacă ai rezultate, dacă pregătești pentru olimpiade, în clasă !!! copii supradotați sau supersupradotați, copii de export ! Nici o grivnă nemeritând pedagogul ăla care reușește performanțe ținând de lo real maravilloso, dar… nemediatizabile – pe Himenușa lui Bukamașkin s-o educi să aibă pix și foaie, Dudiță, și să poată desena, reproducând de pe tablă, nu o seceră și-un ciocan sau două baroase de-alea de miner încrucișate, ci un simplu pătrat, care să semene a pătrat, mă Dudiță, nu a căcat !… Că cu cam asta se ocupă profesorul real, profesorul in-fe-ri-or, de țară și mahala, nu universitarul superior, ah, cât îl urăsc ! Cu asta se ocupă, amărâtul, cu a da găurică la puțul gândirii alegătorului de mâine, nu cu a pregăti specialiști ! Ceea ce răsprofii și cumularzii uită ca atitudinari ! Iar tembelizorul și presulica pur și simplu au contrafăcut la noi ce morții mă-sii e aia un profesor ! La noi, băi, în republica răsprofilor, pentru plebe-prostime, PROFESOR e… Brucan, că dă note liderilor politici, și-ar mai fi profesor PROFESORUL… Măgureanu, că știe multe ! Doar tu, Dudiță, mânca-ți-aș extinderea ta, nu ești PROFESOR la noi în republică ! Ci un diriginte martir la o clasă unde, printr-o strategie de repetenție judicios gândită, ai simultan la drăcii atât pe Mișa, Grișa și Epișa, po-doa-bele școlii, cât și pe starletele Himena și Palașca, de numai Fedea Federico Frecardo al lui Ciuvîrin al meu îți mai lipsea din microgrup ! Dar las’ c-o să ți-l las eu și p-ăsta, de la anul, oricât crede Iordanka-n el c-ar ajunge vreodată, c-un bun meditator invertitor de valori, performant ca SD-ul sau SS-ul școlii ! Sau, dacă s-o opune Filatov din cauza sponsorizărilor și covoarelor ce primește de la ei, și nu pot, ți-l las atunci pe javragiul de Jevakin, ăla cu ciungă-n muian, că-l poți folosi și ca material didactic când predai rumegătoarele !… Nu te râde, că te trosnesc ! Partea proastă fiind, mă Dudiță, c-am ajuns rău și foarte rău în cetatea oligoeducativă, din moment ce tembelizorul și presulica, prin jocuri și concursuri pe care noi nu ni le permitem curricular, ne-au șterpelit tineretul, l-au acaparat în exclusivitate să-l educe ăștia, amețindu-l ca să-i toarne cu pâlnia mesaje promorționale direct în Separeu ! Iar noi n-avem vedete atractive la fel, să contraatacăm, pentru că ne-au umplut deja toate ciurucurile SISTEMUL ! Ca niște mârțoage troiene, arătate cu degetul la tembelizor să-și extindă analfabeții disprețul sau ura și pe ăia din noi care mai știe CARTE sau se mai strofoacă ca tine și Vanessa prin biblioteci ! Și tot așa o s-o ducem cu salariile astea de batjocură, impuse nouă numai și numai de profesorii așa-ziși superiori, ah, cât îi urăsc ! care-ar trebui să fie de fapt cuprinși la bugetul cercetării, ei zdrobindu-ne pe noi ca să poată crește doar lefurile lor pe seama la ale noastre, ale inferiorilor, să mănânce doar ei delicatese, să evalueze ca parlamentarii studente mai sexy și să se îmbrace elegant de se jenează pe urmă să mai facă greve împreună cu niște jeguri ca noi, instigând și studențimea să se abțină de la solidaritate pe motiv că e-n sesiune ! Uitând vorba ta, cum a zis și Spiru, că cărămizile Reînnoirii sunt tocmai slugile școlii românești ! Dar când însă e de profitat totuși, se-nfig la salariu mărit și spărgătorii de grevă ăștia superiori, și scârțarii care nu cotizează la sindicat, pe motiv că nu le dă bilete la băi sau case ! Consecința mizeriei fiind că oamenii care intrau în învățământ când am intrat noi, oameni de valoarea mea și-a ta, Diță, oameni de valoare, nu politicieni sau analiști sau universitari, nu vor mai intra niciodată, căci ei se vor îndrepta spre activități mai cinstite și ai să vezi tu că până la urmă toată pleava societății o să se acumuleze la noi în SISTEM ! Cum e și cu poluarea, că toate hoiturile și mizeriile trebuie să se ducă undeva ! Ascultă aici-șa la mine, Dudiță, că nu degeaba am albit eu, mă băiete ! Dacă mâine-poimâine n-om avea noi de colegă, adică tu o s-o ai, că eu scap, mă pensionez, suplinitoare la cultură civică și consiliere și educație tehnologică, iar pe urmă titulară cu diplomă pe comunicarea-n limba noastră cea comună, sau mai știu eu la ce dracu-i dă decizia domnu Vasea, după ce-o evaluează sub tamarini la albergue, pe-asta, băi, de se-ntoarse-acuma mozolită și ferfenițită ca o conopidă, scăpată din măritiș de la Vampiru din extindere, pe Gaviota lui Fafulea de la a VIII-a B de la Vanessa, mă refeream, să nu-mi spui mie Calițoiu, Dudiță ! Dar o să-i zdrobim noi pe-ăștia-n alegerile din 2000, impunându-le un președinte de second hand, pentru că nu există meserie mai frumoasă ca a noastră, de să le dai gaură la puțul gândirii cercopitecilor !… Păi când spun eu ! Și atunci de ce să-ți bați joc de ea, de meseria ta de apostol ? Că vrea universitarul ? Și de resursele umane, care suntem singurul domeniu cu ele supracalificate față de inepțiile ce ni se cer ! Obligându-ne să rezistăm la schimbare ! Că să pregătești de rezultate, de olimpiade și admiteri, copii de familie bună, educându-i ea de export, e tangibil și pentr-un licean tocilar, fără diplomă universitară, fără vechime, grade și masterat, fără vreo formare continuă după !… Tu-ți dai seama, mă, cum se vede de sus în jos goana exploatării muncii copilului pentru rezultate la olimpiade ? Te-ai gândit vreodată, Dudiță ? Ai pe toată țara un nomenclator de câteva sute, hai 666 premianți anual să zicem prin absurd ! la toate nivelurile și la toate disciplinele. Atât te costă ca arendaș !!! Indiferent cine morții mă-sii câștigă ! Iar jos de tot, în plan local, le dai peste bot la sute de mii de fraieri care se strivesc unii pe alții ca omizile, certându-i la mișto că n-au rezultate, n-au muncit de să cază-n clasă-n aria curriculară, ca fotbaliștii în teren fără salvare ! Aia e cu hoții ăștia, că poate, dar nu vrea ! Că eu cred că nu se poa’ să n-aibă ei dosiți, niște bani și de noi, ca să ne mai mărească și nouă leafa, cum are și generalul Vasea toamna catedre dosite berechet, alungând astfel calificații, specialiștii, peste hotare, și pe urmă evaluează toată toamna pe la albergue suplinitoare tinere și sexy ! Și dacă intri-n proces cu ei, câââte procese sunt ! E ca cum te-ai pișa dincolo de clăvățuiul și toancele Spălăturii, Dudiță, în Lacul Titicaca, ca să intimidezi aligatorii ! Te jumulește avocații de te lasă și fără țoalele-astea de zgonhen dupe tine, de ți le-a luat Inocencia de la Căgiurzia din bazar de lângă moschee !…] Păi ia să fi fost eu arendaș ! Păi, bă băiete, e una cu guma care-ți stabilizează pehașu-n gură și alta cu vedeți, copii, cerneala care penetrează această cretă, sau alții că ei înalță-n grad pe marele fizician Celsius și câte și mai câte alte reclame DIDACTICE, păi să fi fost Eu ministru, măi băiete, crezi că toleram EU să mă fure rechinii în halul ăsta, ai ? Adică tu, firmă, te folosești de AUTORITATEA mea de profesor gradul unu, construită de mine cu sudoarea frunții de mi-am scuipat plămânii pe tablă și pe catedră, în ani grei de muncă silnică, convingi pe baza credibilității mele clienții să-ți cumpere produsul, și eu, Ion Calițoiu, să rămân cu ochii-n soare și să nu m-aleg cu nimica ? Păi ce sunt eu aicea, Eratostene ? Profesor sau ce ? Nu te râde, că te trosnesc !… Păi futu-i pehașul ei din gură de viață, dacă eram eu ministru, păi dacă nu le făceam un proces, la instanțe numai din uie, de să le meargă fulgii la toți șmecherii de bagă reclame DIDACTICE și mi-aș fi scos decizia ca minimum 10 % din profit să se verse la trezoreria special înființată, a SISTEMULUI, exclusiv pentru profi, că de-aia-i zice profit, asigurându-ne un salariu demn la toți !… Dar și fără să te mai compromiți în justiție se putea negocia, că uite, EU dam un ordin al ministrului educației naționale, un OMEN, Ooo Mmmî, EN, numărul pâr-pâr-pâr-pâr, pe nu știu cât aprilie, în anul de campionat mondial de futbol 1998, relativ la metodologia cu privire la mesaje promorționale la tembelizor, că dăunează sănătății copiilor dumneavoastră ca și consumul de alcool și de tutun, și să vezi tu, Dudiță, că după ce ne-am fi pus pe ei cu arma noastră redutabilă, anume cumplita noastră putere de a influența cinci milioane de copii, adică cu familiile lor circa cincisprezece-douăzeci de milioane de magoți, dacă nu veneau ei singuri la mine, mafioții și racheții, să-mi propună pentru arhipelagul școlar, nu un prăpădit de 10 % acolo din profit, ci un 25 %, numai că ACUM nu știu dacă aș mai fi acceptat EU !!! Și tocmai fiindcă nu se face nimic mă tem atâta că suntem infiltrați, că se cedează prea ușor în relațiile cu răsprofii puterii, și de către cumularzii din sindicate, și de către ăia ajunși arendași ! Impresia mea, Dudiță, este că nu numai după Revoluție, ci și înainte, ăsta trebuie să fi fost algoritmul, care e și-acuma, că nu te pune nici Skaraoțki ministru la educația națională decât după un interviu în regim concurențial ca un fel de licitație acolo sus, și capătă fotoliul ăla care asigură pe vistiernic că se descurcă cu cele mai mici fonduri, ba chiar că mai dă și înapoi din ele, cum ar veni ca un fel de arendă dinainte stabilită ! Ãla e ministru apreciat, bun manager, arendașul dătător de arendă ca de la dozator, că-n rest, Dudiță, tranziție face oricine : voiajază-n uie, ia canon și imită-n muie !… Mare filozofie ! Păi când spun eu ! Numai cum e cu coșul zilnic nu vede-ai dracu diferența și că esențialul în educație e să ai profesori bine hrăniți, pântecoși, cu cravata arcuită pe burtică ca o doagă, ca să-i respecte elevul… Ca și părinții ! Și greul nici n-a venit cu-adevărat, bă băiete, băi ! Că vara asta o să stăm priponiți la tembelizor la futbolnîi meaci, ronțăind cu toții girasol, dar o să vezi tu-n vara cu eclipsă 1999, când ți s-o reduce la 20-24 % puterea de cumpărare – ca s-achiți în morții mă-tii ce-a-mprumutat din bănci cleptocrația ! – cum o să-ți vină spumele pe tine să te remarxizezi-recodrenizezi cu toată familia !… Parcă n-am fi avut de acoperit găurile averea colectivă a clasei politice, acaparată nu prin creșterea productivității ci prin fraudă, s-o întoarcem neamului printr-o simplă ordonanță de urgență ! Nu că m-aș radicaliza și eu, care orișicât mai scoț opt-nouă salarii lunar din meditații, sincronizându-mă doar pentru c-am auzit c-ar fi cam bolșevico-legionari colegii mei din uie, ca să-i respecte porcii de cleptocrați, dar când economia merge ca focul și deținem mai mulți miliardari în dolari pe cap de locuitor decât orice țară sănătoasă, atunci e peste poate ca EU, Ion Calițoiu, ditamai omul, Dudiță, profesor de matematică-n pragul pensionării, cu toate gradele și vechimile și cu spor de ruralitate, să mai stau sluj ca un maidanez și să mă holbez ca la Moș Crăciun sau ca la aia de-ți scormone biletu-n urnă, dacă părintele cinocefalului scoate sau nu ceva din sacoșa galbenă cu Gică Hagi, să-mi dea bacșiș, să-i trec corigentul, să mă corupă el pe mine ! c-un răhățiș de pachet de cafea sau de țigări, sau cu vreo sticloanță acolo-șa !… Că e greu, mă Moisile, e greu ! Ce să mai spunem altfel, că nu e greu, dacă e greu ?! Măcar cu atâta ne-am ales și noi, ăștia mai amărâții din… aia, că putem spune că e greu. Și cui să spunem ? Lui Buțai, lui Ciuvîrin, lui Filatov ?… Clasa, clasa noastră politică a sărăcit țara, băi Dudiță băi, ascultă aici-șa la mine, dacă nu ne-or face ăștia, răsprofii ăștia, băi, de să zgornim copiii-n recreație afară-n curte sub măslin, ca pe timpu’ lu’ Iorga, în scopul ca să le manglim pachețelili cu gustare, să nu-mi zici mie Calu !… Păi când spun eu ! Așa o s-ajungem, dacă nu cumva nu și suntem acolo, dar n-avem nici tăria morală să recunoaștem. Că prostia nu doare, hă-hă ! nu supără ea nici ignoranța ! Că chiar tu, de exemplu, ce mă-ta știi ? Știi ceva de școala aerohidrodinamică a lui Jukovski și Ceaplîghin ? NU știi ! Sau Cențica aia a ta, cerut-a ea, mă, de la Staruha Izerghil din izbuliță armăsarului Udaloi de e bibliotecar la club la forturi ediția franceză cu copertă-n roșu și negru a celebrului curs de teoria probabilităților al lui Kolmogorov ? Că dac-ar citi, n-ar mai miza a dracu pe virtute la alba-neagra ! Numai că nimeni nu se consumă la noi că nu știe să abordeze o ecuație transcendentă, nici măcar popa Panda, mă băiete ! De-o să ne-ngroape și pe mine, și pe tine ! Uite eu, de exemplu, uită-te-aici-șa la mine, că-s om serios, respectabil, cunoscut în Drujba, mă salută tot satul, ca și o bună parte din sud-estul guberniei, și nu s-a găsit nici înainte, nici ACUM, să mi se adreseze cineva cu tovarașu Calițoiu de matematică, ci totdeauna am fost, sunt și voi fi domn, domnu, dar deocamdată, Moisile, să-mi moară ce-am mai scump dacă-ți minț cu ceva, și nu te mira că plâng, da’ pe-acasă am ajuns la un grad… didactic de mi s-a uzat toată lenjeria de pat și îi e și rușine la nevastă-mea asta de-o țin momentan s-o întinză pe culme la uscat, o ascunde prin bucătăria de vară, prin pod, prin șură la găini, că trece femeile pe drum și se uită și zice, ia uite la ăștia ai profesorului gradu-ntâi Calițoiu, el formează moral pe alții, dar exemplu personal de binefacerile la carte multă, la facultăți, la masterat, nu dă neam elevilor, formataților, cercopitecilor ! Dimpotrivă, ca și Ciomolunga cu kilochiloții ei cârpiți, prezentând lacune serioase, dramatic spânzurați pe funie, așa deprimă și el pe care mai e silitor dintr-o mutație a naturii !… Că are și Veturia necazurile ei, să știi ! N-o mai critica pentru nimicuri ! Dar ce să mai vorbesc eu de alții, Dudiță tată, Moisile, c-am ajuns de amân eu însumi să merg la doctor, că mă supără iar ulceru’ ăla când beau, uite, stăm noi și căinăm din tembelizor p-alții, că e salariu mic la ăștia-n sănătate, dar ai încăput pe mâna lor, e pe viață și pe moarte, mă Pitagora, șantaj de-a dreptul, nu glumă ! Și nu că n-aș avea EU, Diță, ce să dau în plic la specialist, care și merită, că riscă, dar ce fac la asistente ? Păi le dau și lor ? evalua-le-aș în hemoleucogramă, și-n timol, că de fapt alea sunt mai sugătoare-rozătoare, îți cere-n față, băi Thalese tată, ostentativ, că ele au prin consens salarii mai mici, bazându-se anticipat actuala putere pe ce completează bolnavul ! concepându-se holist și SISTEMUL sanitar să-și cerșească RESURSE din mediul exterior !!! Iar dacă n-ai, te tot amână cu operația, te uiți cum ia la anestezie ostentativ pe care s-a internat după tine, și te tuberculizezi c-o mierlești cu zile în spital, Moisile, te mănâncă gândacii p-acolo, mai bine mi-ar da Dumnezeu un infarct, Dudiță, și-aș rezolva-o fără cheltuieli, exceptând pe cele de funeralii !… Mie, mă copile, dac-oi muri până la Mondialele de Fotbal, să-mi ciopliți tronul dintr-un Araucaria mirabilis pietrificat ! Cum adică că ca ce chestie să dau în primire ? Dar cine nu moare, mă Lobacevski ?!… Uite de-aia !!! A murit un cadru… didactic ! Iete scârț ! Mare tragedie ! L-a-ngropat ieri pe-ăla de mate, pe Calu, de ne-nvăța teste de olimpiadă și itemi cu răspuns deschis tip rezolvare de probleme de capa ! A zis aseară Brenda la Radio Statornicia ! Și auz că trage și Haritina clopotul ! Ei și ce ? Dar pe urmă tot Brenda a zis altceva, înlănțuit, că să strângă drujbenii bani… de să-și bage tac-su gaze ! Iar Haritina s-a dus să dea la mormolocii din pânza freatică ! Ce-are moartea mea cu gazele lui Buțai ! Evalua-o-aș în cască, s-o am în portofoliu, și pe-asta cu Bemweul ei lila, să intre-n tamarini la benzinărie cu el ! Dar ia să fi fost eu un cântăreț de răsunet sau futbolist de marcă acolo, Dudiță, sau o jigodie din astea politicele, atunci parcă mai renta să mă ia părintele Ankifie !… Dar poate că nici atunci ! Dar și acceptând ipoteza că m-aș interna, că mă internează, Dudiță, ce zici tu ? Că nu-mi trebuie pijama ? Ori tu crezi că pot să merg doar în chiloți vișinii, în șort de volei ? sportul meu preferat !… Ba îmi trebuie pijama, Moisile, că sunt profesor român ! Neapărat ! Și să-ncremenesc ca piramida asta de plastic hexagonală regulată dacă mai am vreuna-n șifonier nepeticită ! Și ce vorbesc eu de pijama acilea, Euclide, mânca-ți-aș părinții ! da’ nici maieu și chiloți-chiloți de-o consultație, praful să se aleagă de oasele mele ca din creta asta școlară de nu scrie dacă mai am ! Și ce vorbesc eu de consultație, că în ipoteza că m-ar striga pe mine Vizdela s-o ajut să deschidă, că s-a umflat ușa de la boxa asta de materiale, și s-ar așterne cu tangentele-n sus perpendicular pe măsuța asta a ta, mă jur pe copiii mei, mă Dudiță, că m-ar da de rușine nevinovat, săraca de ea, că mi-ar fi și jenă, mă Thalese tată, să mă desfac la curea la colțul viu cu izmenele astea galbenele, izinite ferfeniță pe mine, mă !… Și nici speranță de mai bine nu mai am ! Păi treabă-i asta ? Să stimulezi din tot personalul didactic doar 15 %, cât se zvonește conform unor informații ambigue difuzate în interiorul SISTEMULUI ? Iar restul de 85 % să se demobilizeze complet și să zică directorului daaaa ? de ce-mi dai mie, Teofan Davidovici, sarcina x sau corvoada y ? Ce profit îmi iese mie de-aci-șa ? Nici unul !… Atunci, să facă, mamă, cine are salariu de merit ! Eu nu servesc sarcină din aia ! Cum deja fac șmecherițele de Muriela Tulup și Sorela Blaster ! Și nu poți nici să ceri mărire la toți, că canalele o să insiste pe notele de la testele de angajare ale suplinitoarelor, ca și cum nu s-ar ști peste tot că nu mai vine-n SISTEM pe un salariu inconsistent decât handicapata care e prea lovită sau prea tolomacă ca să intre la patron ! Sau or să facă ăștia gât cu rezultatele alarmante de la bac, când dacă vreau EU, clasa ta, Dudiță, foarte bună, să ia media ponderată șapte, șapte ia ! Dar dacă vreau EU să-i intimidez și să-i oblig pe neanderthalienii de părinți să le cumpere culegeri și să mi-i trimită, care e mai conștienți dintre ei, la meditație, le formulez de o așa manieră itemii, grilele și descriptorii de performanță că să dea dracii dacă ia vreunul mai mult de patru !… Și zici tu că să facem greva profesorilor inferiori coordonată cu a elitei… Ce studenți, ce universitari, ce atitudinari solidari cu noi aștepți tu, mă Dudiță ? Noi suntem pentru ei leprele facultăților, incapabilii de altceva decât de-nvățământul inferior ! Nimeni nu se va solidariza cu noi, în articole sau declarații, nici nu va intra-n grevă generală lângă niște râioși ca noi ! Cât despre liderii noștri sindicali, îi detest când îi simt că vizează doar a trece-n lagărul inamicului, adică la porcii de politicieni. Păi știi tu de ce-am desființat EU sindicatul pe care tot eu am alergat să-l fac la Drujba ? Mă canoneam să strâng cotizațiile, cu repetate discuții că una voia să-i dau eu casă, ailaltă grădină, alta bilete la Neptun cu preț redus, iar zăpăcita asta de Vanessa, alocație de CÃRÞI pentru profesori, și uite că vine o vacanță de iarnă și eu n-aveam nici ce să mănânc, nici ce să-mbrac, nici lemne să mă-ncălzesc, nici medicamente să mă tratez, iar de la tembelizor ce aflu ? Că niște lideri (nu mă interesează de la ce federație !) s-au întrunit să sprijine desovietizarea educației ACUM… Unde, mă Dudiță, mânca-ți-aș apotema ta ? Unde au ținut ei colocviul ? Într-un cămin amărât cum e ăla de la Agricol, la Cuțari-da, cu mâncare pe sponci de la cantină, cu toate caloriile furate din ea ? Aș ! La Poiana Brașov, puiule, în cel mai luxos hotel posibil, la Șura Dacilor, cu mâncare ca la străini au ținut conferința, în sezon, în vacanța de iarnă, din cotizațiile mele ! Și au mers și la vânătoare la urșii Împușcatului ! Și au mai trimis și telegramă arendașilor că occidentalizarea este nu numai necesară și tangibilă, este și fezabilă ! Cum, mă, fezabilă dacă nu ne mai mărește și nouă leafa ? Am desființat eu sindicatul a doua zi ? L-am desființat ! Că altfel mă desființa el pe mine, de inimă rea ! Și parcă prevedeam că Poiana Brașov o să-mi rezerve și alte surprize neplăcute cu ăștia de s-au privatizat în firmele partidelor regale !… Au acaparat prin FPS-ul ăla și siglele, și însemnele, și tradițiile !… Mi-e scârrrrbă, mă băiete ! Mi-e Scârrrbă cu S mare și abia aștept să ies la pensie ca să scap de toate și să nu mai văz nimic în jur ! Că s-au epuizat toate posibilitățile matematice, altele nu mai există, nu ne mai putem ridica din Mizeriadă prin mijloace proprii, băiatule, cum nu se mai poate ridica singur din șanț alde Fafulea perfectamente borracho, când greșește și el la Ra-ketta sau la Katiușa, ca omul ! Și nu bea mult săracii, drujbenii noștri, că e deja alcoliști : dintr--un paralelipiped alb de-ăla micu de vodcă unii e tun complet !” „Asta și este, Ninele, esența descoperirii mele ! – tresări cu prietenie Moluscă, dar nu se atinse de sticla de coniac istoric, napoleonian, a matematicianului, deoarece avea-n dulăpiorul cu diapozitive una c-un delicios rompopo preparat de Cențișor pentru părintele Ankifie. Oligopedagogia mea se instituie tocmai acolo unde nu mai există, Darwine tată, din motive de lenjerie intimă, cadre… didactice decente. Și asta chiar dacă mai există printre noi unele elemente în stare să-și pună cu grele sacrificii o uniformă de apostol la catedră, cum are și popa-n amvon, chiar peste un pântecel chiorăind, cum au frumoasele noastre colege tinere, numai s-adune sărmanele cât de cât de-o rochiță nouă, postind rău întru aceasta toate, dacă nu le fac transfuzii părinții, te uiți și-n rata de Căgiurzia la ele, mai mare rușinea, râde țăranii, chiar dacă nu taxează nici ei, cum șade lângă compostor amărâtele, cu biletu-n pumnuț, ca niște cerșetoare, tremurând însă de frică și jenă !” Între timp Ciomolunga a băgat copiii la clase, ciobănindu-i cu vocea ei de brigadieră capabilă să dea ordine pe tarlalele sovhozului Miciurin de la un capăt al multikilometricului rând de porumb hibrid irigat și erbicidat, la celălalt, în vremuri de mulți regretate, când de atâta recoltă, România exploata munca copilului din septembrie până la marile brume, iar acuma, ce folos, fa, că ți-a dat pământul înapoi, dacă n-ai cu ce-l munci ? Că nu ești nici colhoznică, nici fermieră ! Asta fiind și tragedia momentului, Diță, că suportăm atât dezavantajele capitalismului cât și pe ale bolșevismului biruitor ! Ochii cei negri ca țițeiul sau ca antracitul din fiolele fixate cu sârmă pe cartoane didactice de pe vremea lui Stalin, ai inteligentului Bonobo, se odihnesc îndelung și cu perversă satisfacție pe o planșă ateistă care totdeauna scoate din cuvioșie pe părintele Ankifie, când e atras în astă bolgie la coniacul Napoleon sau la vreo damigeană de pulque și mai ales la paharul de rompopo irezistibil, sorbit cu churumbela ca la discotecă, nu însă ascultând cu emoție puberă la roacherițe, ci cu oroare dogmatică privind la buclucașa excelentă planșă cu și despre rolul pe care trebuie să-l fi avut munculița, lucrul bine făcut, încât s-a tras maimuța din sărmanul om, lăsându-l să se descurce singur. Ici sinantropul agil și curajos ca partizanul adună crengi uscate aprinse de-un incendiu în pădure. Colo neanderthalienii își cântăresc, ca dracii cozile, niște măciuci pentru vânarea mamuților în colectiv. Ci numai poetul de Cro-Maguon pune pe zid grafiți cu bizoni cu spreyu ai lav this scul fak iu gălz, in vreme ce la groapa cea de jale și veșnică odihnă și recreare la verdeață vracii zic la litanii și aștern omoplatul de ticăit mastodont peste un ghemuit stârv de adult tot atât de muritor ca cei de față, parcă rânjește strămoșul nostru păros de noi ! Ci tocmai această naivitate abjectă, astă interesată neștiință a morții ar trebui s-o combată la copii profesorul de științe ale vieții, Vanessa, nu să lase doar popii Panda să le zumzăie copilașilor, în craniile fragile ca niște băscuțe cu brânză de vaci și stafide, ce și cum e chestia, adică să se privatizeze el în așa mare conținut pluri-, inter- și transdisciplinar ca Viața și Moartea, exploatând ca pe un miracol mașinăria biologică pe care rațiunea cere, impune și se roagă a sta statuar, așezat pe aria lui curriculară roză ca la maimuțe, darwinismul ! Căci începe la elev, Malașa, de pe la doișpe-treișpe anișori, cât are Esmeralda ta, de prin a șasea sau a șaptea, un fel de râs continuu, studiat de hebelogie, ca știință a alcolismului, un hohot cretin, imbecil, tont și idiot, care nu se mai curmă decât prin penultimul an de facultate sau odată cu armata și cu măritișul, dar nici atunci de tot, că te mai uiți la tembelizor la câte-o hihiliză care ține loc de-o analiză care-ar conduce pre mulți la eșafod. Deși e și râsul ăsta creator măcar de bizarerii ! Ia uitaaați, copii, o coajă de banană ! Sau, ia uitați copii, magneții ține cu Steaua, că e roș-albaștri ! Și Molecula ține cu Steaua, băi, dacă i-a vopsit în culorile clubului ! Un râs hebefrenic nesfârșit, iscat din nimic și din orice, e suficient să fie doi în clasă, ce să mai vorbim de-o gașcă-ntreagă, și pe ploaie, și pe secetă, și pe foame, și pe chef, și pe Mineriadă, și pe Mizeriadă, și că am bătut Anglia, și că ne-a bătut Croația, și că am făcut revoluție, și că ne-am așezat cu aria curriculară pe ea ! Biata Haritina, plângând cum că i-am lăsat și eu, naiva, mă Dudiță, să învețe prin condiționare operantă, să le zic la atingerea țintei ca fidbec că brava copii, ați fost de milioane ! Având magneții la dispoziție, să descopere ei că se resping cu polii de același fel și nu stau roșu lângă roșu, nici albastru lângă albastru, ci ei tind în mod natural – dovadă că magnetismul animal sub formă de aură electronică precede vitalul cum știau și romanticii – să se așeze într-o poziție ca notele 6 și 9 în numărul 69, atrăgându-se nord cu sud și, respectiv sud cu nord, iar ai lui Calițoiu mi-au trecut la rubrica ce-am constatat, dup-atâta împerechere și împreunare, că magneții din trusa mea didactică ține cu Steaua !!! Într-adevăr, Cențico, fir-ai a răului cu opționalul tău, trebuie să se fi încins discuții în contradictoriu, unde am constatat că orice afirmație ai face când schimbi catalogul, din zece prezenți se găsesc minimum trei inși să fie… de altă părere, adică proporțional una ființă umană din trei, de-aia și tâlcșoul nu se face cu doi decât dacă sunt bine exersați pe desfășurător actorii, altminteri se convoacă mai mulți și încăierarea vine de la sine. Se ceartă-n toată țara ca proastele, Malașa, că s-a zvonit că numai la 15 % le-o mărește, leafa ! Dinspre clase, dinspre holuri vine ACUM un vuiet straniu, colectiv, satanic, cu rare identificări de proprietari de câte-o voce, doar dacă te concentrezi, însă junglos dezarticulată, nu înțelegi nimic din această gălăgie umană, pe când pe Amazon, la maimuțele urlătoare guriba, cel puțin e clară intenția de a-și semnala prezența la prășit pe un anumit teritoriu, descurajând prin corul lor de mohorții mă-tii, repetat la nesfârșit, pe anumiți intruși. E ca un stupuleț de insecte școlița noastră dragă. E mai rău încă, fiindcă pute de la iepuri, canari, hamsteri, acvarii și e în aer puf înecăcios, ca la încărcat găini cu babuinii mai mari, în halele de la sovhozul Miciurin, păsări ale păcii din alea albe și cufurite, care se ouau des, de le poreclea lumea care le scotea din combinat, rachete ! O rumoare cenușie, depersonalizantă, de Avicolă și de stadion și de sală de congrese în așteptarea conducătorului iubit. Gloată. Gloată școlită. Gloată în curs de școlarizare. Lume multă… Și nimic în plus ! Lume-lume. Fără o imagine despre lume. Cenușiul țărăncii ceapiste, ceva de vrabie, poate și de cioară. Să cunoști fata care a fost, cum a înflorit amu vreo două decenii și cum s-a schimonosit și lăbărțat după măritiș sub griji, fiind ACUM, pe câmp, ca soacră, identic exact clonată ca mă-sa la fel, colhoznica de odinioară, de la care luam noi lăptic, Cențișor, pentru Genaro și Maricusa ! Cioc-cioc-cioc ! O mamă vine la dirig c-o scutire de IACRS, de infecție acută a căilor respiratorii superioare, și se jeluiește că magotul Jevakin – pistruiatul ăla care rumegă ciungă mereu în pungile bucale – n-o ascultă neam, o minte sistematic cum că n-are de scris, că ACUM zice că se învață doar în clasă, chiulește de la activitățile școlare, iar când e prezent sfidează clasa ca microgrup, încalcă murdar pe adidași normele și valorile acestuia, ar sta numai cu mingea pe uliță parcă toți am fi niște Hagi, e cuminte doar cât e priponit la tembelizor ronțăind girasol, și s-ar duce de trei ori pe zi la discotecă sau la joace electronice (de ce-i dai bani pe mână, fa, că eu nu-mi permit să intru la discotecă la Raketta !), asta e, nu-și face niciodată temele, motivând că nu le-a dat neam de scris (ce profă o mai fi și aia care nu dă asigură cu teme multe retenția și transferul, de mișună copiii brambura !), nu se scoală duminica la slujbă la părintele Ankifie, o înșeală, a cerut bani pentru fondul școlii o sumă exorbitantă, cât a hotărât comitetul de părinți pentru perdeluțe și pentru refacerea porțiunii de gard furate, dar uite că nu i-a adus încă nici pe-ăia, i-o fi dat directorului Filatov în calitatea lui de patron, la Raketta, la biliard, o minte ca clasa politică și-și bate joc de ea ca mumă în stil mare ca ăia la hihiliză de cleptocomuniștii din toate partidele, care merită nu satira ci satârul, i-a povestit că organizează aia sexy de vinde însă țigări de contrabandă și-i pune să stea-n cap și s-alerge, Muriela Tulup, o excursie la Doma Norodului, i-a cerut banii și s-a-nhăitat cu-ai lui Bukamașkin, mergând tot în Capitală, dar la meci, consiliați-mă și pe mine, domnu dresor Calițoiu, ce să-i mai fac, să-i iau calculator și să-l priponesc la Internet să stea pe joace acasă ? ca să nu mai vagabondeze ? Că mi-e că-l ia la pușcărie ca pe Harneală, sau se-nvață cascador ca Săbiuță și cu Șișu de să spargă pe magistrală TIR-urile din mers, și nu mi-e de-alta, domnu diriginte Calițoiu, da’ dacă-l bat, e demn, fuge de-acasă, bre, în Bulgaria ! L-a-nturnat tac-su de la Dunăre ! „Eu – rânji Calițoiu beat ei – nu pot, Aculino, decât să-i aplic, între limitele regulamentului școlar, principiile genialului Anton Semeonovici Makarenko de promovare fără ură și răzbunare și, întrucât constat că delapidează, am să-i încredințez acestui minicleptocomunist sarcina autoeducativă de mare răspundere, de-a deveni trezorierul clasei, cum probabil l-aș instala peste finanțe sau pe la bănci în republica răsprofilor, dac-aș fi EU la putere și mi-aș propune reeducarea prin mijloace nestaliniste a personalităților atinse de corupția vremurilor ! Deci, meri liniștită acasă, femeie, las’ pe mine, c-am să ți-l promovez !” „Nu vă stressați, doamnă lăptăreasă Aculino ! – are a adăuga Străchinaru politicos – nu vă faceți griji obsesive că nu prea-nvață rumegătorul Jevakin ! He-he, nu te gândești, fa, la subîntrebarea că cât îi pasă atomului primordial că generează ca Univers matur în unele microsubpărți ale sale numeroase astfel de specimene, dup-atât-amar de evoluție, ai ?… Au dară nu prin selecția naturală stricată de ființa postmaimuțană și ACUM postmodernă, născutu-sa Jevakin așa cum este ? Ci preafericit petrece-va el cât printre oameni rămâne-va ! Așa că lăudați-vă plodul sau mai bine, tăcerea ! Detest, doamnă, din partea părinților să achiezeze la, iacă dar, o subcultură a nemulțumirii de copii. Și nu uitați niciodată, că elevul e un mic european în derută pe vremuri de Culture Kitsch și aplică din proprie inițiativă principiile oligopedagogiei, optimizându-și o strategie naturală de minimum efort atât în clasă cât și extrașcolar, învățând prin descoperire în cetatea oligoeducativă că temeiul fericirii este : cât mai puțină CARTE și cât mai puțină educație ! Nu uita că magotul tău Jevakin beneficiază, iacă dar, de simțuri fragede și necorupte : să-l lăsăm, stimată mamă, să rumege și să se orienteze el singur, fiindcă-n mod cert o va face mai performant decât noi cu mințile noastre cleioase, îmbâcsite ca pâsla de la aspirator, mai ales c-apucarăm tustrei toate partidele cleptocomuniste ale pluralismului de azi comasate cu tot cu cele regale într-unul singur ! Că și eu, și domnul Calițoiu, doamnă, aici de față, poate că dacă ne orientam de capul nostru unde e benefic să dăm mai departe – iară nu blestemații de părinți și bandiții de profesori, în frunte cu Foma Akimușkin, să decidă de carieră – atunci cu siguranță că n-am mai fi fost azi niște jeguri didactice alcoliste, cum puțin a lipsit să n-ajungi chiar și tu, Aculino, că te țiu minte de pionieră fruntașă ! Au ce sfat azi ai a-i da de bine tu plodului tău, bre femeie ? Atins-ai gustul prosperității, te-ai mezelit, bre ? C-avuseși coroniță, și la Cențișor în ciclul primar, și la mine-n gimnazial ! Ai ajuns ca și mine, fa !… Iar eu ca tine ! Un pârlit, un vagabond, un golan, de nu mai mi-am permis de nu mai țiu minte să-i procur Inocenciei o broșă, iar mie un determinator zoologic la zi, cu ce animale au mai rămas pe planetă... Pot eu atunci să-mi permit, am manieră să-i dau lui fii-tu lecția de fericire și să-i spun, magotule Jevakin, ia-o p-ici-șa nu p-acolo-șa ? Cine, elevo ? Eu, fa ??? Păi poate eu sunt mai amărăștean și decât tine, fa, fiindcă eu cu Cențișor, care evident că efectiv nu e mai rentabilă pentru mine decât o vacă, după ce și-a-nghețat și opționalul redevenind ca o junincă, află că nu scoatem de pe două titulaturi cu normă-ntreagă cât scoți dumneata dupe două-trei vite zebu mulse la două dește !” „Păi trebuie ș-alea, domnu diriginte de biologie, păscute, rânite, îngrijite, gonite, iarna să le dai coceni și sfeclă sau varză nevândută și… Nu e chiar așa ușor cum spui !” „Adică vrei să zici că eu și cu Cențica mea n-am face față ?… Ne jignești, chiaburițo ! Veacul ce agonizează a demonstrat tocmai contrariul, că munca intelectuală se poate converti integral în muncă fizică, dar nu și invers, cum lucrul mecanic în căldură motanus mutantus, dar nu și invers, iară un academician poate duce 200 de roabe pe zi, încărcate tot de el, de la podul de pe Spălătura până-n dreptul bisericii, aparent fără nici un fel de efort ! Deci te-nșeli amarnic ! Află dumneata că numai să ne dea alde Fane Buțai pământul Pușii înapoi și v-arătăm noi, eu și cu familia mea, la toți drujbenii că și cadrele… didactice pot face bani ca elevii lor ! De-aia și Cențica mea mă pistonează mereu că drumul nostru spre prosperitate, Bonobele, e doar unul și cred că nu mai e cazul să ți-l indic încă o dată ! Să ne luăm pământul strămoșesc înapoi ! Aia e ! Imediat ce suntem puși în posesie, foc ne dăm la diplome în curtea școlii ! Și pe urmă, știi ce facem, Aculino, pe pământul ăla ?… O să creștem faaazani, dropii avutarda, lame, dromaderi, guanaci și în principal struți ! Struți pentru export în uie ! Iar peste ani, date fiind progresele oligogeneticii, copii, vom implementa la noi în stepulița pârjolită de încălzirea globală, iacă dar, struțocămilele anticipate de marele nostru academician Dimitrie Cantemir !” „E bun de legumicultură, domnu diriginte, lotul, că e Spălătura aproape, se poate iriga cu pompe electrice de-alea, came ! E aproape și de șosea să-ncarci !” „Aș ! Crescătorie de struți facem, fa ! Cu export în uie pe contracte ferme : carnea, penele, ouăle (un chil jumate unul !), oasele pentru artizanat, pielea pentru marochinărie, totul se caută și se vinde la struți !” „Chiar vă rog, domnu diriginte, să vă preocupați și să faceți ceva, că prea ați ajuns de râsu’ lumii, și dumneavoastră, și coana Cențica !” „Las’ că v-arăt eu vouă ! Mohorții mumii voastre de drujbeni împuțiți ! Am așa idei megainovative de-o s-auză de mine și australopitecul de la Sydney de-a luat-o pe cumnată-mea Koala și nu vrea să investească-n Carpați !” – o cam repezi el și o împinse să se care, supranemulțumit că se scăpase dând idei fecunde altor posesori de capital, cum ar fi fost și Calu ce sta-n retragere-n vizuină ca Udaloi în izbuliță, evitând să-i adulmece clienta mirosul de Napoleon. Erau extrem de iritați amândoi pentru că, la rândul lor, mirosiseră că Jevakina venea de la Căgiurzia din bazar, unde vânduse lângă moschee produse lactate, și vorbea cu ei având încă teancul de bancnote sub fustă, între opțional și aria curriculară, la jartiera roz a unuia din ciorapii groși de casă. În consecință, o lumină de natură spirituală, o anume pax oligodidactica, îl cuprinse pe Dudiță, tot așa cum i-a inspirat multă poezie lui Goya de la Real Madrid o lăptăreasă din Bordeaux, localitate al cărei futbol e cunoscut în confruntări directe de stranierii noștri chemați să îmbrace tricoul naționalei. Concret, lui Străchinaru-i surâdea, radios ca un soare-ntre munți lâng-o sondă, perspectiva la mal de apă de a vinde totuși la benzinăria lui nea Fane, singurii norișori fiind că avea ACUM oră la a opta, clasă terminală, deci total dezinteresată de competențele neincluse-n programa de examene și închise nervos ușa de la cămăruță, în spatele amețitului de Calu, cam alergând spre cancelarie după catalog, să n-apuce a-l încondeia de întârziere Ciomolunga în caietul de procese-verbale al profesorului de serviciu, care, cu toate că nu-i el condicuță de prezență să te atace la salariu, contează dacă ai dușmani și se pune problema nu atât a calificativelor anuale, cât a salariului de merit, a premierilor cu 2 % din fondul de leafă al unității sau la alte competiții ale luptei pentru existență pe viață și pe moarte. „Merit euuu să fiu iuuuubit ? – se pomeni el fredonând. Eu care, uite, am mai șiii greșit !” Era miercuri și sfârșit palpitant de campionat, cum nu mai fusese de ani așa bengos, iar șefa clasei cu ochi cam exoftalmici și gură ca siliconată-n contur zise că don’ profesor, vă rugăm să ne scuzați, în morții mă-tii de erou al pegrei rătăcind de fomist spre grânarul din Kuban, că n-am putut să ne pregătim pentru astăzi chiar așa bine la dumneavoastră, deoarece biologia nu e materie de admitere prin examen la licee, nu e propusă nici de capa, și dăm test la română de simulare, și am avut pe azi, la… Fefeleaga ! șapte comentarii, și la domnu Calițoiu… a zis că ne dă nota unu la toți elevii buni care cutează a veni fără documentele școlare puse la punct ca pentru inspecție, cu accent pe caietul de muncă independentă de teme suplimentare și de studiu individual de formare continuă cu minimum una sută probleme de tip subiect de admitere de prin culegeri și din broșurile procurate de la doamna vechil teritorial Kabaniha, plus chitanță de abonamente ! Lecția de zi „Deteriorarea mediului” nu prea cerea să-nveți acasă decât că acțiunea negativă a omului asupra mediului se numește deteriorare (degradare) și să reții că prima cale e transformarea ecosistemelor naturale în ecosisteme antropizate, după care vin supraexploatarea resurselor, introducerea de noi specii (cum voia el însuși să bage struți), realizarea de amenajări grandioase record telegenico-pupincuribile și, în fine, poluarea, dar Bonobo se descumpăni la vehemența de sindicalistă preparlamentară a lideriței de măritat deja și nu stărui să descâlcească dacă chiar Didina Arnăutu, ca șefă de comisie metodică, le dăduse șapte comentarii la Fefeleaga, de rostise fecioara cuvântul cu atâta scârbă, sau, de nevroza supraîncărcării, această premiantă a clasei Vanessei, copilă supradotată, bună de export, cu muian cu tot, se scăpase și se exprima parcă prin extindere a poreclei Fefeleaga de la Didina-Gospodina cea comună la propria doamnă dirigintă Vanessa, căreia i se zicea de regulă Nașpa ! N-are nici o importanță, rictui Moluscă, tu-ți grâul mă-tii de elevă performantă, cu botosu ăla al tău, de parcă ți-ar fi perforat gagii ghiozdanul cu petarde ! că la Fefeleaga-Nașpa te-ai dus a dracu la olimpiadă, să aibă rezultate pentru salariu, poate și propunere de gradație de merit, ca și pentru 2 % și-o să se înfigă și la 15 % ăștia zvoniții, dar la bio la olimpiada mea n-ai vrut nici măcar să te prezinți, că te-ajutam și ți-am și spus doar că nici nu te pun să-nveți, c-aranjez eu cu lucrarea ! Las’ că te satur eu de zece pe toată linia, fir-ar mă-t’ a dracu ! Anul ăsta terminal las’ că-ți strică el Moluscă media, că și-așa nici n-o să mă mai saluți, liceancă navetistă, când ne-om mai întâlni în rata de gară de Cuțarida ! Se-nfuriase și mustața-i tremura ca firele de iarbă yuyo, cugetătoare-n pampas la frigul din Puna de Atacama, plaiul deșert cu oseminte congelate la peste 3000 metri, unde-l mâna și pe el altitudinea morală. Își propusese-n obișnuitul proiect de activitate didactică desăvârșită de dinainte de a intra peste gibonei, să le deie un extemporălaș, cu niște itemi cu alegere duală și multiplă, bine calibrați pe abilitățile de sfârșit de capitol, dar și cu întrebări cu răspuns scurt sau întrebări structurate să le mai ia din timp, pentru ca plimbându-se printre bănci cu labele sugestiv imobilizate la spate, monitoruzându-i ca să nu copieze, să mai trag-o cugetare la oferta lui Ciuvîrin, dacă nu i se-ntinde vreo cursă. Pentru că cel mai suspect aspect, pe măsură ce mă trezesc mi se pare a fi faptul că noaptea la camping, în pustă, când vâjâie horror kok-sagîzul prin arbori desfrunziți, e mai indicat la benzinărie un caftangiu ca Harneală, chit că nu manifesta ca elev aplecare spre armonizarea propriului sistem de valori cu cel social, nu înțelegea rolul muncii, nici al responsabilității pentru lucrul bine făcut, nu se autoevalua obiectiv și – lucrul cel mai grav – n-avea un stil de muncă eficient, ajungând adesea să recurgă la infracțiuni, ca un fundaș care nu poate stăpâni un atacant advers mai creativ decât el și atunci trebuie să faulteze des chiar cu riscul cartonașului roșu… Era miercuri, era etapă și liderul băieților venise cu casetofonul, îl avea în bancă, iar alții ascultau în căști, rugându-se nonverbal toți, cu grimase lungi și de gașcă, cum că don’ profesor, să moară observatorii federali Filatov și cu Fefeleaga și cu Ciomolunga, dacă nu-i așa, noi suntem cuminți, n-aude nimeni, dumneavoastră, profii, nu vedeți c-a devenit și-n România, în 1998, palpitant cine e să ia titlul la futbol ? „Titlul, mă ? – mârâi Moluscă. Titlul la noi îl ia tot cine trebuie să-l ia ! Dar mă supun : clientul nostru, stăpânul nostru ! Asta vreți, asta fac ! Carte puțină și educație minimă, oligopedagogie, dacă un fost elev slab, jucător tot slab, ajunge de câștigă la un meci de lasă visător tot corpul… didactic ! Dar dac-aud cel mai mic zgomot, la ratări sau la goluri sau la decizii controversate ale arbitrului – adăugă el cu o voce străină, care puse cercopitecii pe gânduri că nu glumește – să mor în pușcărie dacă nu rup cu brutalitate această pax oligodidactica, vă iau casetofonul și ascult numai eu în boxă cu Calu și vă și dau pe bune extemporalul promis !” Părăsi cu energie catedra, să nu-i remarce copilașii criza de identitate și spumele galbene de la colțurile gurii, extinse și pe mustăți, refugiindu-se-n fundul murdar și prăfuit al clasei și se înțepeni la ultima fereastră, de unde ades meditase el la ireversibilitatea timpului, cătând la panorama Drujbei sprijinite ca un decor potemkinist pe orizontalitatea neagră a stepei, spartă doar pe o zece-cincisprezece grade de orizont, acolo unde se zărea Căgiurzia. Cu acest animal, domestic totuși, care este formatatul, trebuie să te porți ca c-un vițel, Malașa, cum fac toate carnivorele SISTEMULUI, prima întrebare pe care să ți-o pui trebuind să fie la ce e bun, ce foloase aduce elevul ? Iei deci catalogul și accesezi ultima pagină, ce profesii, ce locuri de muncă au părinții lui și tragi o primă concluzie dacă te pot servi cu ceva sau dacă sunt capabili de să-ți plătească meditații. Pe urmă, umbli pe la domicilii mai dihai ca popa Panda, cum mișună bestiile de Fefeleaga, Calițoiu și Ciomolunga, te împrietenești cu părinții mai conștienți, acești proprietari primitivi ai elevului-vițelului, învățându-i să-l chelfănească sălbatic fiindcă să știți de la mine că poate, potaia, dar nu vrea, le explici cât te chinuiești tu la clasă de te-ai nenorocit pe toată viața cu toți cretinii clonați la beție, arăți pe batistă, dacă ești tebecist, cum îți scuipi tu plămânii în clasă, doar-doar or pricepe că trebuie să se simtă să-ți dea ceva ca la pelerinii rătăcitori prin stepă de la o lavră la alta, faci promovare de imagine și pe urmă mai vorbim ! Fiindcă cetatea oligoeducativă o fi ea dominată de tembelizor și presulică și de câinii vagabonzi care sunt mesajul upercutclasului către vidanjclas, c-așa s-ajungă și copiii voștri, dar maxima influență educativă o exercită asupra părinților însăși viața ! Ei trăiesc foarte greu și, din cauza cleptocrației, trebuie să dea șpagă pe tot de-a rândul. Așa că-i destul să colinzi la domicilii, cum și pretind vechilii, și să te vaiți că ce te mai canonești cu elevișorii, și mujicul pricepe, și dacă are, îți dă-n morții mă-tii, nu face discriminări față de alți cinovnici ! Unele rezultate ale cerșitului se vor vedea imediat, altele nu și atunci întorci foaia, treci la represalii, că doar ai standardele de performanță și stiloul în mâna ta ! TU stabilești câtă carte trebuie știută pentru cutare notă, cine rămâne corigent și cine nu. Și oricum, dacă vor veni cu timpul de sus teste de-a gata, ele vor fi dure, interesul stăpânirii fiind să bage itemi nici obiectivi, nici semiobiectivi, ci cu răspuns deșchis, ca eseul structurat sau nestructurat inventat la Paris de Cioran, ca s-arate ăștia c-avem un învățământ prost și că nu merităm noi, haimanalele de profi, să ne mai mărească și nouă leafa ! Două lacrimi de propria lui milă i se preling lui Moluscă peste obrajii colbuiți, până la spumele galbene de la colțurile muianului, parcă spălând o zăbală trasă de vreun demon ce-l călărește, cum i se întâmplă la camionul cu cărbuni damnatului ex-ministru Udaloi, care a tergiversat occidentalizarea. Iar rezultatul este că macacii învață doar la teroriștii SISTEMULUI, care merg pe principiul bătăuș nulla dies sine linea, asigurându-și rezultate, deci salarii de merit, întărindu-și prin succese și mai sălbatic comportamentul bestial, de impun și pentru profesorul normal o imagine de torționar ! Iar pe tine, micii drujbeni, dacă te porți ceva mai americănește cu ei, dacă sari din dresaj și le explici cum e cu oaia clonată Dolly și de ce înnebunesc vacile, sau că Telescopul Spațial Hubble e rentabil, în loc să te ții strict de planificare, de competențe precise, anacronice și BANALE, ca și să-i iei des în șuturi și să le dai numai doiuri – că n-au halate, n-au desenat figuri și n-au adus planșe, ierbare, hi-hi-hi-hi ! insectare (aici, înfigând ca mici Dracula țeapa-n insecta vie !) și numeroase referate, mape întregi (lupta pentru existență, calificative și gratificații primând asupra dez-supraîncărcării elevului animal de povară, dacă nu ești mai fraier !), ca să vadă și Korobocika, Saltîciha și Kabaniha, cele trei soprane, că la noi la Școala nr. 1 cu clasele I-VIII Drujba, la Filatov la iepuri, se muncește, și să comunice aprecierile Generalului – de unde și… rezultatele că pe tine, Dudiță, ăștia micii te iau drept cel mai FRAIER din toată școala, îndrăznesc să-ncerce să te fraudeze la teste, tind să se odihnească zgomotos la tine la oră, după ce i-au extenuat marii exploatatori, nu-ți face tu nici o iluzie că ești ALTCEVA decât un fel de handicapat pentru ei, orizontul lor de așteptare e să-i iei la-njurături și la poceală ca un gardian, mentalitatea lor e de portar care știe-n morții mă-tii că marii șefi n-are ei vreme de efuziuni cu slugile, tu încerci, zdrențărosule, să-i faci contimpurani cu trendurile cercetării-dezvoltării și varvarii fug de la oră la joace la Raketta, sau mai abject încă, la tembelizor, cu satisfacția imensă că te-au păcălit cerând voie la retrete că se scapă pe ei, mucoși prototicăloși ca și părinții lor bandiți odioși de ți-au plasat în bazar acei atractivi calitate / preț cartofiori putrezi sub o coajă surâzătoare, de te-a promovat atunci Pușa retardat mintal oligofren strâns de pe drumuri de Inocencia ! inspirându-ți poate și denumirea de la o nouă ramură a pedagogiei, ramura mai amărâtă, pentru săraci ! Departe, tamarinii umbroși de la benzinărie. Unde chefuiește generalul Vasea cu bogătanii. Iar el, ca haimana, nu poate spera serios la vreuna din cele numai 30 gradații de merit pe viață, repartizate inspectoratului nostru pentru 30 de cadre din gubernie care au exploatat cel mai performant în folos propriu munca copilului și uite că nici măcar la vreunul din cele 4 salarii de merit pe un an care revin școlii noastre drujbene nu și-a aranjat cu prietenii cine să-l propună, a crezut că se-nțelege de la sine că merită să fie măcar nominalizat !!! Mai degrabă câștigă Cențica o primă tranșă la loteria animalelor decât eu gratificații ! Chiar și fără o strategie de virtute anticipativă bazată pe EXCEPÞIA DE LA REGULÃ ! Se aude seducător clopotul Haritinei dinspre biserică și cimitir, dinspre un peisaj rural mai atractiv și mai consistent decât peisajul nostru educațional, doar proful se benoclează la el neguros, ca un estetician jegos, nu ca un investitor serios… Aproape, Megabigul Statornicia al primarului Buțai ! Și mai colea, ca cu niște alămuri, te percutează discoteca Raketta a directorului Teofan Davidovici Filatov ! Mai încolo, ridică parcă un cap viteaz cu coif de argint vila din planuri dup-o revistă germană a aceluiași. Construcție cu care ne mândrim, dublată de o alta de două ori mai voluminoasă, a lui frate-su, de are abator la Căgiurzia, care a fost manager când la colhozul Drumul belșugului V. I. Lenin, când la sovhozul Drumul hibridării vegetative și al zdruncinării naturii plantelor I. V. Miciurin, iar ACUM managerește la o agenție semiguvernamentală, creată special pentru el, umblă prin uie, imobilul fiind mai mult un mod de a băga banii murdari în ceva și, poate, un algoritm de a sfida cu luxul pălmașii, e păzit strașnic dar nelocuit. Și mai la dreapta, o pagodă cu sute de turnulețe de tablă galvanizată lucitoare ca oglinda, a unor negustori de metale neferoase. Și mai la stânga, se ridică precum baschetbalistul american Mureșan dintr-o adunătură de iobagi piperniciți de pelagră, vila de oțel și sticlă a unui văr al popii Panda, mozaicar, de a lucrat cu băieții lui în Israel și ACUM recent a luat licitația pentru curățenia școlii, atât la asta mare cât și la aia mică din Galapagos, cât și la cele din Cuțarida. Și-n centru de tot, domină peisajul patriarhal cetatea cea împădurită cu mesteceni de Carelia a Ciuvîrinilor, puțin mai mare și decât BISERICA gest de grea trufie, aducător poate de trăsnet asupra moștenitorului, elevul supersupradotat Frecardo ! Cetate la al cărei mirador Moluscă se uită mereu din acest unghi, întrebându-se cu masochism cum se vede el de acolo de sus coborând din bloc să dea lături la purcel sau plecând pe jos la școală. Numai hardughiile cu mii de turnulețe ale cartofarilor din cartierul Galapagos și ale maniocarilor dinspre Cuțarida, care au cumpărat pe nimic bordeiele și grădinile peonilor, nu se văd din acest mirador de la a VIII-a A. Și nici palatul venețian al lui Mitrofan Buțai, tremurător în piscina albastră nu se zărește cu Brenda-n șezlong, ca să-l otrăvească deplin pe provenit că toate aceste megaimobile compatibile uie s-au ridicat în muie doar în doi-trei ani (din ce, dom’ le, din ce ?) și lui nu-i va ajunge, vai ! niciodată, acesta fiind prețul real forței sale de muncă !!! de ACUM înainte salariul nici măcar pentru reproducerea condiției de cadru… didactic, neformat prin dictare de către formatori, ci demn cumpărător de CÃRÞI, pe care să le citești și să le rezumi sau să le recomanzi elevilor, într-un costum de haine decent, purtat lejer, fără dezgustătoarea expresie de fomist ca un abțibild pe figură, ca o mască mortuară cu bale galbene, generatoare de veselie-n clasă de găsești pe tablă toate prostiile. PROF = Prost Rău Onanist Fomist PROF = Prost Ratator de Ocazii Fomist NTLSPD ! (nu te lăsa provocat, Dudiță / dobitocule !) „Tot acest peisaj occidental e benefic, copii ! -– murmurară buzele sale băloase de invidie. Care om vede Drujba noastră așa cum se modernizează și se personalizează ea zi de zi, se întreabă-ntâi : cum ? când ? din ce a înălțat, mă, ăsta asta ? futu-l în cur pe mă-sa de pícaro, de ladrón, de bandolero, de compañero !!! Pe urmă, la prima ofertă de serviciu de-i dublează salariul, se reprofilează însă profesional, muncește pentru un patron generos, întreprinde, investește, scormone lumina și tina, se orientează, de la o vreme accesează de intuiește sclipitor, ca maimuțele Mariana ale lui Wolfgang Köhler când îmbucă bețele s-ajungă banana… nu vă râdeți !… se convinge că există TRIADA, cu generalul Vasea spre zenit, mai jos nea Fane Ciuvîrin, nea Fane Buțai, nea Fane Filatov, iar de la unul din acești, coborând o țâră mai spre vidanjclas, oi veni și EU mâine-poimâine-n triadă, poate cu Ninel Calițoiu și cu Marinică Drujbescu, poate cu alții doi decât ei, nu știu nici eu cum e algoritmul la mafioți ! Și iacă dar, că înalță și nou-mezelitul o hardughie, și așa devine că se-nmulțesc oamenii de afaceri din a căror impozitare-și permite și guvernanții să ne mai mărească și nouă leafa iar vouă, gibonei cuminți, calitatea predării-învățării în clasă !” O lumină mare trece ACUM pe fața sa de incorigibil la capitolul generozitate. Deoarece el crede că de fapt economia merge-n republica răsprofilor, dar e-n interesul intușabililor cleptocrației scenariul să pună vipoii să țină-n vidanjclas corpul… didactic ca-n muie, nu-n mezelclas ca-n uie ! Ce e cert, dragii mei cimpanzei, fiind că de la 22 decembrie 1989, ora 12 și 8 minute, noi avem un stat tipic capitalist acilea, unde specialiștii sunt absorbiți din educația națională pe la firme, rămânând să gestioneze-n școli ocaziile voastre de învățare și să completeze de zece ori mai multe hârțoage decât sub bolșevici niște ciurucuri de tot mai joasă calitate, în perspectiva încălzirii globale și a legalizării prostituției, plătite-n consecință. Iar condiția asta de milog nu se va mai îndulci niciodată ! Decât dacă revin tanchiștii eliberatori, descinzând pe muzică de Dunaev, reasimilându-ne pe dascăli activiștilor partidului partidelor, ceea ce nu-ți convine, Dudiță, asta-i drama ta, e degradarea de statut, de la ce fuseși sub bolșevici la ce ești într-o societate deșchisă, care pune resursa umană la adevărata ei valoare, așezând-o prin competiție într-un sistem concurențial, căci dacă vegetația n-ar fi bogată, n-ar fi nici lupi și dacă n-ar exista fraieri, n-am avea nici cleptocrație !!! Tu te afli într-un cerc vicios, că ești încremenit în proiect și plastifiat în mentalitatea de golan strâns de pe ulițe de Inocencia, care te inhibezi de la a da meditații din prejudecata că privatizarea paralelă a instruirii pentru rezultate contribuie la inversiunea valorilor, la producția de invertiți cea și așa creatoare de strat de baraj la noi, că cu greu se mai schimbă actorii vieții noastre publice. Care a apucat să se-nvârtă să devină vipoi, cu ăștia defilăm pe viață ! Le dă-n cap invertiții la tineri, degeaba-i mai creăm în școli culți. Poate pentru export… Degeaba ne mai canonim, iacă dar, să le formăm o imagine coerentă și completă despre lume… NU TREBUIA SÃ TE FACI PROFESOR ! Dar dacă tot te-ai făcut, drumul nostru spre prosperitate, Bonobele, e doar unul și cred că nu mai e cazul să ți-l indic din nou, reiterat ! Învață română, mate și naționalism, învață ca să-nveți pe altul ! Ce trebuie pentru capa ! Căci, așa cum zicea și Heidegger, meșteșugarul uneltește, pe când un profesor meditează… Ce, fă ? Meditații ?!… Eu ? Când toată drama de cadre a republicii răsprofilor se trage, ca maimuța din om, din industria meditațiilor, apărută-n republica activiștilor ca pârghie a INVERSIUNII VALORILOR ? De avem la fiecare post în schemă oriunde-n republica răsprofilor și a cumularzilor zece specialiști notorii mai buni decât axoinvertitul numit efectiv ? De-asta vrei tu să storc foloase necuvenite de la părinții copiilor ? Drumul prosperității noastre multilateral dezvoltate, Bonobele, e doar unul și cred că nu mai e cazul să mă repet ca să ți-l indic : să ne luăm pământul strămoșesc înapoi ! Și-l vom reapropria ! Dar pân-atunci, mai fă ceva-n morții mă-tii chiar dacă unii din părinții elevilor or fi mai săraci și decât noi înșine, fiindcă pe Genaro și pe Maricusa ai noștri nu-i consolează neam la facultăți când își bate joc colegii și universitarii de ei ca amărâți că faci tu EXCEPÞIE DE LA REGULÃ abținându-te să inversezi valorile de mâine și te mai și complaci într-o seninătate-n muie doar de mândrie umană c-au clonat-o oamenii ăia-n uie pe-o oaie contemporană ! Seducător mai trage clopotul și Haritina asta, dinspre biserică și cimitir ! Demascând realitatea oligosociopedagogică-n republica răsprofilor că chiar dacă te comuți la geamurile neaspectuoase dupe culoar, ochite cu praștia, nu chiar o hacienda, mânca-ți-aș cadavrul, dar nici măcar o izbuliță a ta, cât un stupuleț cu grădiniță, din care să ciugulească la discreție pătrunjel de-o supuliță Cențica ta când gătește vinerea pe toată săptămâna, n-o detectezi nici cu Telescopul Spațial al lui Hubble, după cum nici pe computerul cel mai performant din Galaxia Bill Gates din mica noastră gubernie, nu poți sintetiza tridimensional și crosscurricular, crescătoria străchinară de fazani, dropii, struți, poate și de păsări-câine jacu (o delicatesă ce se servește, la popasurile amazoniene, cu compot exotic), tucani, sticleți, colibri (devorate rumenite la proțap), papagali, pitulici curruca și dracu mai știe ce, însă adresat totul pe contracte ferme esofagurilor gurmeților din uie ! Nu, să fim serioși, dom’ formator Dudiță, DEOCAMDATÃ tu domiciliezi stabil în morții mă-tii la blocurile jupuite de vremi ale tanchiștilor, unde cel mai în proprietate ai o curticea ca de memorial, unde-ngrășa găini rachete Pușa, precum și tu, porc, deși era să ți-l ia de jos acum doi ani alde Harneală pe Skinnerul de-atunci, implementându-i un țăruș în aria curriculară, ca să achiezeze, dar el a guițat că să-i freci șoriciul cu cliner chinezesc, adus de coropcari de peste Dunav. Un dulău ciocolatiu, supraponderalul de prea bine hrănit de copii Buxtehude cel cu ochi aurii, ACUM în spațiul îngust dintre magazia de lemne și gardul de beton al Școlii nr. 1 cu clasele I-VIII din Drujba, da și el la buci, într-un cutremur curricular tot atât de natural cum ai da șpagă (action learning) gândind la binele familiei tale și la propășirea numelui tău, în timp ce niște maidanezi așteptând să se mai pună-n mișcare relativă cățeaua, priveau sceptici spectacolul acestei absurdități naturale de a învăța pe altul, cu intuiția genială a perspectivei ca lucrul să fie mai bine făcut într-o eprubetă ! Ah ! gemu involuntar Moluscă, zărind spre zăvoi două bivolițe, pe Zorika și pe Docika, ieșind radioase, umede și lucitoare din Ampoița, bruscat ca Arhimede la baie de o chestie revelată : iată, domnilor arendași, cum ne formează formatații pe noi formatorii, simptomatic pentru colapsul oligopedagogic ! Iacă dar, poemul oligopedagogic în acțiune, personalizat și comportându-se ca un membru activ, generale Vasea ! În loc să vijelios Eu să penetrez peste ei în clasa lor și, ca peregrin detectând azi gunoaiele dupe șosea, care e o porțiune din pământul strămoșesc, și ne-am întrista dacă l-ar răpi țariștii, habsburgii, otomanii sau australopitecii, și să mă agăț de pretext și să le predau de la pag. 137 Deteriorarea mediului, unde-i un teren în curs de deșertizare ca din Puna de Atacama, și să fac studiu de acest caz prin metode active, ca : problematizarea, calupul promorțional, dezbaterea, învățarea prin descoperire (cum fac stripteuzele), referatul, nota informativă, tâlcșoul cu și fără șoimani, sondajul stradal după aurolaci, conversația-n contradictoriu, gâlceava, pacea de tip pax oligodidactica, prelegerea magistrală etâcî-etâcî, iacă dar că, făr-un pic de formare metodică la formator mă formează, din contra, formatații pe mine ! Apoi nu e asta oligopedagogie-n cetatea oligoeducativă ? Adică dacă-i sensibilizez eu pe ei la poluare în România Mare, față de care avem o atitudine de tanchiști ocupanți vremelnici, iar primăria lui extindere de Buțai nu ia gunoiul, e asta, a trăi-n rahat, vreo observație de vreo importanță mai mare, în câmpul praxisului pur și purificator, decât a savura adevărata senzație de cine ia-n 1998 campionatul ? Când ești educat de presulică, tembelizor, loterii, familie, cartier, câinime și pârnaie că și-așa nu se face nimic Poluării, ca și Corupției ? Și atunci de ce să mă mai complic eu cu formarea concepției despre lume la cercopitec, diminuându-i din competențele obligatorii ? Vorba suprasuperdotatului Feodor Federico Frecardo Stepanovici Ciuvîrin, că păi ce, băi Moluscă, noi preparăm apetisanții mici Anfisa la localul nostru familial din carne de oaie clonată ? Du-te, dom’ le, cu ea de-acilea ! Oi fi halit tu de Paștele recent 1998, cu toată familia, miel de oaie clonată Dolly sub formă de tocată și aiurezi pe-acilea ! NTLSPD ! (nu te lăsa provocat, Dudiță / dobitocule !) Intelectualul comunal (vorba Vanessei, fată de viol tanchist !) trebuie să-și facă datoria-n demnitate ca și un atitudinar dupe Sena ! Bine, dom’ le, dar eu mor ! Ce dracu ! ah ! vai ! bărrr, oiță Dolly, bârrrr ! Lo real maravilloso, ca cu trenul la copiii mei, un viaje en ferrocarril, să mai am vreodată ghes să mă recomand profesor ! Harașo ! dar de ce pe Esmeralda Malaniei lui Harneală, o fată de calificativul muy bien, o interesează clonarea și se uită-n ochii mei ca vrăjită ? Iar pe răpănoșii ăștia de-a opta nu ? Ei se râde când eu le spui c-ACUM monta la vaca superioară rasial e făcută de veterinar, prin însămânțare artificială, în uie ! Cum nici pe Cențica dealtfel n-o pasionează, deși a depășit vârsta de-a mai fi ea obiectul hebelogiei, dar mai face și pe vaca nebună cu mine, simulând indiferența, ca și cum ar resimți o anume frigiditate la noutățile și trendurile din cercetare-dezvoltare-n uie, și totul numai de-a naibii, ca să mă enerveze din principiu pe mine, c-am leafă mică și doar cu-a ei, fir-ar Pușa a dracu că n-a făcut-o cuafeză, niciodată-n vecii vecilor nu-mi voi putea achiziționa o izbuliță și o mașinică, dacă triadele nu mă vor testa paznic la benzinăria de sub funerarii tamarini, să vadă dacă-ntr-adevăr trag, și apoi mă vor avansa-n mezelclas ! Poc ! Þrrrrrr ! Tresări topit de plăcere constatând că ora de biologie de la a opta se sfârșise fără să MUNCEASCÃ, fără a preda-evalua deloc, deoarece ascultaseră formatații minut cu minut penultima etapă, ce relansa campionatul, iar pentru concordanța caietelor cu planificarea și condicuța, le dădu să conspecteze acasă lecția „Principalele tipuri de poluare”, mohorții mumii lor de cinocefali ! că dacă tot au ascultat ei în ora mea structurată pe adagiul că ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim, atunci să se dedea și la predare-învățare, conform cu ce scrie-n acest sens tratatul meu de oligopedagogie despre minima educație și carte, făgăduindu-le că dacă data viitoare mai zărește pe Malașa cu vacile, atunci iese cu ei pe cursul superior al Spălăturii, pentru a monitoriza curba pehașului, întocmind, totodată, cum a venit notă telefonică pe fax de la harpia de Kabaniha de la Strasbourg, CONTRACTE DE ÎNFIERE A MEDIULUI drujbean, feliat, fiecărui elev revenindu-i câte o zonă porționată din realitate, stipulându-se-n scris sub semnătură fermă ce-i dăm noi mediului și ce ne dă el nouă, acest parteneriat putând fi atractiv și pentru adulți, ca o coadă de caiman friptă de Anfisa pe jar de araucaria, asortată cu oltenești subțiri din cărniță uleioasă și neagră de tatu, cu raci, cu muguri roz de bambus și cu bobițe de fasole neagră murată-n apa plată a Lacului Titicaca. Se retrase gâfâind din reverie-n farmecul unui goooooool ! detonator de răcnete asurzitoare, cu ochii întredeschiși ca niște rodii crăpate, de viziuni duse la loc protejat cu verdeață și cu apetisanți mici roșii fumegători, insuflați a ylang-ylang de fata cu tirbușon, așa că întrevăzu de-i dădură balele, în plan apropiat, pe coridorul proaspăt umezit prin târâre de molton ud, o arietă curriculară cu chiloței tetra în plină aplecarea după ceva argintiu inoxidabil de prelevat de pe josul îngălat, dar surâse lucid, identificând că : obiectivele cadru extinse, adică un păr blond cenușiu ondulat de la sine, ochii bubalini de un albastru meditativ-valorizant și un năsuc pulsând parcă adulmecându-ți ca un coati femelă urmele de mascul rătăcitor prin zăvoi, între Ampoița și Hodivoaia, ah ! erau – ca și compasul – ale Esmeraldei lui Harneală și a Malașei, de la a șasea, de la Ionel Calițoiu din clasă, încât duse mâna la treiul mustăților sale căzăcești și râgâi ca un purceluș, cum după o stacană de cvas delicios de ienupăr, preparat pe vremuri de Pușa, pe la începuturile poemului oligopedagogic al vieții sale, după o rețetă sovietică învățată pe când, tinerică și cu muian sever, tovărășesc, cu lăptărie promițătoare însă populist și paranteze de mare dansatoare pe la chermeze, se angajase la popota ofițerilor tanchiști, semn rău pentru ginerele golan, că i se făcuse de la o pauză la alta nu foame, ci un inevaluabil dor de ducă și o mare sete de basamac vioriu, sau de o halbă de chicha măcar, sete, sete, dor, sete… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate