Marele premiu


- Alo! Sunteți familia Procororu, din Râmnicu Vâlcea?
- Da.
- Bună ziua. Suntem de la revista “Din inimă”.Vrem să vă anunțăm o veste bună : în urma tragerii la sorți, ați fost desemnat câștigătorul marelui premiu oferit de revista noastră.
- Wow! Vă mulțumesc! Nici nu știu ce să spun…
- Domnule Procororu, noi suntem cel mai bucuroși. În felul acesta demonstrăm că suntem o publicație serioasă și ne pare bine că putem aduce câteva clipe fericite în viața cititorilor noștri. Vă așteptăm poimâine la ora 11 la sediul redacției pentru a vă înmâna premiul. Bună ziua!
Astfel de convorbiri s-ar putea să aibă loc adesea. Multe publicații inițiază concursuri cu mulți câștigători. Dar pentru fiecare dintre ei, premiile, și mai ales anunțarea lor, reprezintă momente unice. Cine nu se bucură când câștigă ceva?
Chivu Procororu era un om normal și, ca orice om normal, a simțit cea mai mare bucurie când a aflat că a obținut marele premiu al revistei “Din inimă”. Nu citise în viața lui revista, nu știa cu ce se ocupă, și nu știa nici că ar fi participat vreodată la vreun concurs. Dar ce contează? A câștigat, și asta trebuia sărbătorit.
- Alo? Ioane? … Mache? … Sică? … bă, am câștigat marele premiu, hai deseară la “Bella Donna”. Fac cinste!
Nici doamna Procororu nu a rămas insensibilă la succesul soțului ei.
- Alo? Tănțica? Vai, dragă, ce bine-mi pare că te-am găsit! Auzi, ia-le tu pe toate fetele și veniți pe la mine…da, tu, Chivu a câștigat un concurs…sigur că ne bucurăm…haideți încoace,că fac ceva bun! Pa, vă aștept.
A fost o seară de pomină. La “Bella Donna” s-au băut cele mai fine licori. S-au golit chiar și sticlele aflate de mai multe luni în bar, cele la care nimeni nu îndrăznise până atunci să tânjească, din cauza prețului.
Doamna Procororu, la rândul ei, s-a întrecut pe sine. “Fetele” își vor aminti multă vreme ce prăjituri au gustat la prietena lor. Rețetele au fost scoase din cartea aceea franțuzească, oare cum se numește? Iar ingredientele, care nu se găsesc la orice Alimentara, au venit de la Casa de comenzi…,numărul e în carte.
Spre dimineaață, când familia s-a reîntregit, ambii soți erau mulțumiți.
- I-am sătu…hâc…lat peee toți…! N-o săăă…hâc…zicăă că…hâc…sunt…hâc…zgâââârcit…
- Bine-ai făcut. Of, ce mă-nțeapă ficatul, cred c-am exagerat puțin, dar le-am dat clasă. Unde mai pupă ele ce le-am servit eu?
A doua zi, când să plece la birou, domnul și doamna Procororu au avut o scurtă ședință :
- Draga mea, mâine trebuie să plec la București. Să-mi dai niste bani, vreau să-mi iau bilet de la agenție, să fiu sigur.
- Ce bilet, scumpule! Mergem amândoi, doar n-o să te las singur acolo, și luăm mașina.
- Bine, atunci o să iau Dacia, s-o spăl, să alimentez…
- Păi da! Vrei să ne faci de râs cu Dacia la ăia la revistă? Mai bine vorbesc cu Vali, să împrumutăm de la ei BMW-ul. Las’ pe mine!
Dacă Vali a fost cucerită de entuziasmul doamnei Procororu și a cedat BMW-ul fără multă luptă, în schimb șeful domnului Procororu a fost de neclintit :
- Cum o să-țidau o zi liberă, domne? Doar știi foarte bine că e sfârșit de lună și că ai atâtea lucrâri de terminat.
- Da, domnu’ șef, dar e o situație specială…
- Nu se poate!
- Domnu’ șef, vă rog frumos, măcar concediu fără plată!
- Măă, Chivule, uite ce-i : sau vii mâine la birou, sau nu mai vii de loc. În perioada asta nu lipsești decât dacă ești bolnav. Ai înțeles?
Da, sigur că a înțeles.
- Mă Mache, salvează-mă! Împrumută-mi și mie o sută de mii, mă! Uite, șeful nu mă învoiește, zic să mă duc la doctor, să-mi iau medical, ce naiba să mai fac?
Iar a doua zi, dis-de-dimineaață, în fața blocului doamnei Vali se dădeau ultimile sfaturi :
- Chivule, să ai de grijă la viteză! Vezi că asta nu e Dacie, te fură viteza de nici nu bagi de seamă.
- Fii liniștită, draga mea, doar avem suta de mii de kilometri de experiență la volan. Doar știi că bărbatu-meu e un șofer perfect. În cincisprezece ani, nici o zgârietură.
Într-adevăr, experiența domnului Procororu ca șofer de Dacie era extraordinară. S-a văzut când erau pe autostradă; asfaltul, destul de neted, drumul drept, ca și traficul destul de lejer la acea oră nu erau de natură să ingrijoreze un conducător auto așa de bun.
- Ce frumos merge mașina asta,Chivule dragă! Nici nu zici că ai trecut de 140!
- Cum? Ce? … care 140?
- Chivule! Ai grijă ce faaci, ține drept! Vai de mine!
Nu a fost ceva grav. Doar că, sărind peste bordura scuarului de pe centrul drumului, frumosul BMW a rămas cu o aripă șifonată și cu un far spart. Și spoilerul era puțin rupt, dar, nu-i așa, toate se repară. Se îndreaptă, se lipesc …
Necazul e că, din cauza unui accident minor, au ajuns la București cu câteva ore mai târziu decât prevăzuseră. Iar în capitală se pare că polițiștii ăștia au un fix : cum văd o mașină cu număr de provincie, se simt obligați să fluiere. Nu contează pentru ce, inventează o contravenție pe loc.
- Domnu’, dumneavoastră nu cunoașteți semnificația indicatorului de la colț? De ce ați intrat pe sens interzis?
- Domnule colonel, mă grăbeam, și …
- Se vede că vă cam grăbiți și după starea mașinii dumneavoastră. Vă rog să vă pregătiți banii pentru amendă! Și nu sunt colonel, sunt plutonier major! Vă rog să respectați gradul!
Mai poți să negociezi?
La sediul revistei, redactorul-șef îi aștepta de peste șase ore.
- Ne cerem scuze pentru întârziere, dar am avut câteva mici neplăceri pe drum, știți…
- Bine, domnule, să trecem peste asta. Hai să vă dau repede premiul, deja am pierdut destul timp.
- Domnule redactor-șef, mă scuzați, nu m înțeles prea bine la cât se ridică suma pe care am câștigat-o…
- Suma? Domnu’, noi nu suntem bancheri, ca să vă putem oferi bani! Premiul este oferit de spnsorul nostru, care este din același domeniu de activitate ca și revista. Va trebui să mulțumiți fabricii de medicamente “Tratamentul”, prima întreprindere de profil cu capital privat din mediul rural!
- Medicamente?
- Da, domnule Procororu! Suntem mândri să vă oferim acest pachet, care conține medicamente pentru tratamentul bolilor cardoi-vasculare, în valoare de un milion de lei! Vă rog să zâmbiți pentru fotografie!
Și, de abia acum, văzând materialele afișate pe pereți, înțeleseră eroii noștri că revista “Din inimă” se adresa celor bolnavi de inimă. Unde erau milioanele visate? Adio visuri de îmbogățir, adio visuri de mărire! Niște amărâte de doctorii…
Nu poți întoarce voia sorții. Le rămânea doar să completeze formularul cu datele personale și să-l semneze, apoi să semneze un contract de publicitate (neplătit,doar câștigaseră destul), și apoi , hai acasă…
Dar … Extraordinar, încă un polițist?
- Actele la control, vă rog? Unde doriți să vă deplasați?
- Unde să mai mergem? Acasă, la Vâlcea.
- Domnule conducător auto, nu cunoașteți că nu puteți să circulați noaptea având farul din stânga defect? Vă sfătuiesc să rămâneți în București până mâine și să plecați numai pe lumină.
Ce păcat că nu au rude în București! Ar fi putut cere găzduire … că hotelurile sunt atât de scumpe!
Dimineața, odată cu primele raze ale soarelui, cel care fusese frumosul
BMW al lui Vali o porni din nou spre autostradă. Dar când e să-și bage coada …
- Ce-o avea motorul ăla de se oprește?
- Indicatorul de colo nu cumva arată benzina?
- O fi dereglat. Ce, nu i-am făcut plinul aseară?
Îl făcuse, ce-i drept, dar cineva trecuse probabil prin parcarea hotelului în timpul nopții și rămăsese în criză de carburanți.
- Tu mai ai ceva bani rămași, să mai punem benzină?
- Cât mai e litrul?
- Ce, parcă tu nu știi?
- Ba știu. Ne-or ajunge 10-12 litri?
Le-au ajuns…până pe Dealul Negru. Noroc că i-a văzut un prieten cum arătau un furtun și un bidon gol pe marginea drumului și i-a ajutat să ajungă acasă. Mai sunt și oameni cumsecade pe lumea asta! …
… Dar printre ei u se număra Vali :
- Așa v-am dat eu mașina?
- Păi, am avut ghinion pe drum … să vezi …
- Ce să mai văd? N-aveți decât s-o reparați! Urgent!
- Păi, nu ai CASCO?
- De unde CASCO, dragă? Voi știți cât costă la BMW?
- Vreun milion?!
- Da, că o fi Lăstun? Nu mă interesează, mie să-mi aduceți mașina așa cum v-am dat-o?
Era normal să aibă o astfel de pretenție. Așadar, următorul drum a fost la Service.
- Da, domnule, avem toate piesele necesare : un far stânga, o aripă față, spoilerul, calandrul…
- Calandrul nu, mai ține…
- Cum să țină, domnule? Uitati, are o grilă spartă, vedeți?
- Dar aripa nu se poate îndrepta?
- Doamnă dragă, la BMW se înlocuiește, nu se îndreaptă. Stați să fac un calcul aproximativ al devizului … 35 de milioane … aproximativ…
- Poftim?
- Aproximativ!
Ce să-i faci, cine greșește, plătește.
- Cum facem, dragă?
- Scoatem tot ce avem la C.E.C. Cu dobânzi, poate se fac vreo șase, șapte milioane.
- Și restul?
Au găsit și celelalte 28 de milioane. Pe Dacie au luat 18 milioane, iar restul au împrumutat de la bancă, 55 % dobândă pe an. BMW-ul și-a recăpătat aspectul inițial, iar Vali a jurat că nu-l mai dă niciodată la prieteni. Apoi și-a încheiat o asigurare CASCO. Să fie.
Aventura s-a terminat, doamna și domnul Procororu au rămas să-și facă socotelile.
- seara la “Bella Donna”………………..563000 (cu bacșiș cu tot)
- prăjiturile pentru “fete”……………….285000 (comisionarul de la casa de comenzi a refuzat bacșișul) (bine-a făcut) (Fraierul!)
- concediu medical de trei zile……....100000 la doctor (plus banii pierduți din salariu)
- amenda………………………………..250000 (că nu puteai să fii mai atent!)
- benzină………………………………..800000 (ce-or fi făcut ăia la BMW așa rezervoare mari!)
- hotel…………………………………..250000 (de parcă ar fi fost la Intercontinental!)
- medicamentele pentru inimă câștigate (și aruncate, de ciudă,la prima pubelă)………………………………..1000000
- medicamentele pentru inimă de care au avut nevoie amândoi după aceea,plus banii dați la doctori…………cine mai știe…


Aici trebuia să fie sfârșitul poveștii, dar …
- Alo! Domnul Procororu? Suntem de la revista “Din inimă”,și…
- Nu mai accept nici un fel de premiu. M-am lămurit!
- Liniștiți-vă, nu vrem să vă oferim premii; dimpotrivă : știți, s-a strecurat o mică greșeală, ne cerem scuze, dar nu dumneavoastră trebuia să fiți anunțat câștigător, ci domnul Minu Proorocu, din Râmnicu Sărat. O să vă rugăm să ne aduceți, sau să ne trimiteți urgent pachetul acela de medicamente …
- Bine, dar eu nici măcar nu știu ce era în pachet!
Iar a doua zi :
- Poștaaaa! O recomanddată pentru domnul Procororu!
- Mersi frumos.
- De la cine e, dragă?
- De la procuror…
- Ce vrea?
- Ce vrea?! “Cu regret vă aducem la cunoștință că sunteți convocat la
parchet pentru cercetarea infracțiunii de ”…
… de data asta e sfârșitul. Și al poveștii și al eroului.Medicamentele pentru inimă nu i-au mai ajutat …