la un moment dat mi s-a dat o pauza de moarte si chiar daca evitam zicerea mortii ca nemarginire fireasca tot usure parea inlauntrul cum imi mangaiam pletele fetelor burtii si ma agatam cu mainile de ele ca de blana maimutei iar ea fugea cu mine in visul din aer si sarea din spirala in spirala pana devenea inaripata pana ma strecura in flautul cu intunerec la un capat caci acolo unde privisem prin el intaia data era lumina unei note simple de clestar ce parca din mine pornea iar eu ganguream prin vocea ei fara gura fara buze si coada imi rasarea sus de fese trainica atarna de vertebra ma vertebram aliniam altele si altele pana in ceafa impungeam branhiile si imi tineam mainile impreunate si barbia pe ele intr-o rugaciune pe care era dat sa o uit cand m-ar fi varsat din oala cu ciorba de mine direct in strachina desertului flamand de toate apele si sucurile mele dulci de toate amintirile si visele mele de toate tribunalele la care am pledat pentru propria vinovatie numai nu-mi dati pauza de masa numai nu-i dati pauza de carne numai nu ma trimiteti in alte si alte calatorii cu valize grele si muscaturi trecute prin arsita zilelor si inghetul noptilor in care laptele din ugerul meu ba se branzea ba spargeam cu el pietre in regurgitare peste umarul unui codru de pamant care ma batea pe spinare incetisor si-mi canta tot asa scoate aerul din tine lasa zerul sa-ti cada in feritele calcaie sa-ti intareasca pulpele sa-ti rotunjeasca genunchii sa-ti fierbinteasca miezul coapselelor sa-ti dospeasca silabisind marginile sirei tiitoare a cuprinsului catorva fericiri ale suptului cu buzele acum rotunjite pe ugerul buricului cu care nu ai avut norocul sa te spanzuri la un moment dat