agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-22 | |
5 „Viteză”
Tanti Maria, călare pe bicicleta deșelată, prinse porțiunea de vale pedalând din răsputeri, așa că atunci când trecu pe lângă bătrânelul ce mergea spre casă cu un pepene galben în brațe, avea ceva viteză... Acesta țipă speriat, căci rochița înflorată a femeii îi ajunsese acesteia în cap și moșul, pentru câteva secunde, crezu că vede moartea care venise să-l ia. -Huo, nebuno!... Huo!... Tanti Maria se scutură disperată, încercând să-și elibereze câmpul vizual, dar nu reuși să scape de păcătoasa de rochie, decât atunci când roata din față i se opri în stâlp. Zbură cu grația unui urs proaspăt mâncat și ateriză în mijlocul unor cutii pline cu fluturași electorali. Se ridică clătinându-se, cu ochii fulgerând la oamenii care se chinuiau să fixeze un banner imens cu chipul primarului și judecând, că într-un mod absurd, politica îi salvase viața, căci altfel ar fi rămas înfiptă în ciment precum lumânarea în colivă, mulțumii din inimă: -Ptiu! Să vă ia dracul de hoți-pungași-nenorociți! Cei din jur căscară gura pentru câteva clipe, timp în care muștele intrară și ieșiră ca la ele acasă. -Ce ai femeie?! reuși să îngaime într-un final un tip blajin cu fața de oaie. Ești sărită de pe macaz, sau ce? -Eu?!... Poate voi, că voi sunteți ăia care în loc să sape câmpul, umplu orașul de afișe deochiate. -Deochiate? Femeie, noi promovăm oamenii, facem politică, nu ne ținem de prostii! -Ãhă! rânji tanti Maria. Păi bă, dacă politica e o curvă, atunci voi sunteți peștii ei, nu? Își recuperă țanțoșă bicicleta și o luă înapoi spre casă. Fusese o zi de pomină. Acum, până și cerul se umpluse de nori și începuse să picure. -Of, Doamne! mormăi baba. De ce nu-i trăsnești tu pe toți ăștia și lași doar unul, ca Þepeș? Cerul îi răspunse cu un fulger, care izbi pământul la câțiva metri de ea. „Na că m-am dat naibii!”, gândi. „S-o fi băgat și El în vreun partid!...” După juma’ de oră, udă până la piele și plină de nervi, ajunse în fața curții. Aruncă bicicleta peste gard și deschizând bățoasă poarta, comentă: -Acum ce crezi că m-am speriat? Tot baba o să le-aprindă lumânări la toți nenorociții! Cerul îi mai răspunse încă o dată, aruncând un alt fulger. De data asta, undeva jos, în vale. -Uuuh! chiui încântată tanti Maria. Dă-le Doamne, dă-le!... Fericită că făcuseră pace, destupă o sticlă de țuică și își puse un păhărel. După ce se mai încălzi oleacă, începu să toarne în două. -Un țoi pentru mine și un țoi pentru fiecare fulger de-al tău care nimerește unde trebuie... Ca și când de sus i se răspunsese, continuă: -Da, stai fără grijă! Tu să-ți faci treaba, că eu țuică am...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate