cinci vrăbii se bălăcesc într-o baltă sub lumina unui soare bolnav de parcă ar fi ultima lui zi de existență.de duminică pînă azi am tot bolit. m-a prins o răceală afurisită cu frisoane febră și tot tacîmul. într-un gest patriotic am reușit să rezist eroic trei zile la serviciu. și pentru că sînt generos am împărțit răceala cu dragii mei colegi de la redacție plus patroana de la magazin. oare pentru că am fost așa de generos mi-o ierta dumnezeu vreo două păcate?

*

pe remus l-am cunoscut la nea petrică. se născuse paralizat iar lumea lui mică o străbătatea într-o zi în scaunul său cu rotile. e curios cum lumea se micșorează sau se mărește în funcție de trupul omului. dacă ai picioare bune atunci lumea se întinde pînă unde te țin picioarele. dacă ai mîini bune lumea se înalță pînă unde pot ajunge mîinile. stătea în căruț la o masă și suporta cu greu fumul de țigară. venise la nea petrică pentru că era meci. juca steaua și la fiecare ratare a steliștilor își contorsiona mîinile nefiresc într-un gest firesc de dezamăgire. am intrat în vorbă cu el i-am luat un pahar de american cola. nu din milă ci pur și simplu că aveam nevoie de un tovarăș la masă. l-a băut încet. cît să-l țină tot meciul. pentru tot restul vieții are căruțul.

*

casă de piatră amigo. prietenul meu jandarm s-a însurat. s-a însurat cu o profă de franceză pe care pusesem ochii într-o vreme și l-am trimis pe el să o descoase dacă are prieten sau alte asemenea tîmpenii. lipsa mea proverbială de curaj încă o dată și-a făcut de cap. unii trăiesc pe pămînt. eu probabil n-am coborît de pe soare pentru că atunci cînd m-am urcat am aruncat scara. așa cum mă urcam în podul casei de la bunică-miu și căutam pere coapte în fîn.

*

în scarborough fair se întîmplă cîteodată lucruri bizare. într-o zi stăteam la magazin ca de obicei. vorbeam cu patroana și mă sună maică-mea. vino repede acasă că ai fost sunat de la o firmă din bucurești. cică ai o restanță mare la un credit și vor să lămurească situația. ce mama dracului au mai făcut acu ăia de la bancă. am achitat creditul contul l-am închis. doar că n-am achitat comisioanele de administrare la nenorocitul de card pe care nu l-am primit niciodată. sun la firma respectivă și aflu că e o firmă de recuperare creanțe. mă anunță că am o restanță de 20 de zile la o rată de 77 de roni. cum dracu. îi explic băbește duduii că am achitat creditul că sînt curat ca lacrima numai că aia nu vrea să priceapă. îi dau numărul chitanței și tot ce mai trebuie apoi o rog frumos ca în momentul în care baza de date le fată ozn-uri să se ducă la tratament.

*

de vreo trei zile refuz să mai calc pe la centrul de primire urgențe. pe lîngă faptul că mi-e lene și am terminat aproape toată provizia de șervețele nazale a orașului am considerat că e momentul să iau o pauză. ca o terapie de șoc aplicată unui dependent de alcool. în fond nu mai interesează pe nimeni încă o dramă încă o sinucidere încă un acicdent. peste tot lucrurile se petrec la fel. mai că-mi vine să cred că pămîntul e o foaie dintr-un chitanțier iar cerul o coală de indigo pe care pe care se împrimă lucruri petrecute în alt univers.

*

în scarborough fair groapa de gunoi se aprinde din ce în ce mai des. seara peste oraș se lasă o ceață băloasă și blocurile se acoperă cu cenușă. și-au făcut un obicei țiganii de a pune foc. uneori groapa se autoprinde. specialiștii spun că cică de vină ar fi pungile de biogaz care s-au format în pîntecul gropii de-a lungul timpului. să-i ia dracul cu biogazul lor cu tot. mie îmi place să cred că cenușa aia provine de la tot ce-am ars în noi pînă acum. autocombustii umane. fără ele probabil am fi niște gropi de gunoi neconforme cu normele universului și dumnezeu ne dă termen o viață să ne închidem.