În balconul mătușii mele a crescut un copac. În copac, și-au făcut cuib doi sinucigași. În cuib, mătușa mea așază câteva borcane cu murături, câteva cu compot și alte câteva cu dulceață. Cei doi sinucigași sunt fericiți că vor trece iarna cu bine. La fel e și mătușa mea atunci când îi privește pe cei doi îndrăgostiți cum se leagănă în bătaia rece a vântului.
Mătușa mea locuiește la etajul 9. Atunci când liftul e defect, trebuie să urce pe scări, dar la fel face și atunci când liftul nu e defect, pentru că mătușa mea se teme să meargă cu liftul. Ea se teme și de multe alte lucruri și de aceea preferă să stea pe balcon și să privească mulțimea care traversează strada în bătaia rece a vântului.
Câteodată ea îmi povestește întâmplări pe care le observă cu multă atenție. Eu stau și o ascult privind-o cum așază borcanele cu murături, compot și dulceață pe ramurile copacului care a crescut în balconul ei. Din depărtare, acestea par a fi o mulțime de sinucigași care se leagănă în bătaia rece a vântului.
În general, lumea pare destul de mirată de copacul care a crescut în balconul mătușii mele. Apartamentul e plin de ziariști și oameni de știință, care fac măsurători și emit ipoteze. Unii dintre ei urcă cu liftul, alții preferă să urce pe scări. Atunci când se întâlnesc, își povestesc unii altora întâmplări pe care le observă cu multă atenție. Pe acestea, eu și mătușa mea stăm și le ascultăm ca doi îndrăgostiți legănați în bătaia rece a vântului.