Stop lamentărilor!
Asta este soluția. Privește înainte cu speranță.
În jurul tău se derulează filmul vieții la care ești obligat să participi.
Bucurăte că nimic din ce se abate asupra celorlalți, cu caracter de sentință, nu te lovește și pe tine.
Bucurăte că poți întinde o mână spre cei ce o caută cu disperare. Unul dacă ai salvat și meriți să te numești om.
Nu mai plânge. Oricum focul viu va arde până va transforma în scrum clipele, minutele, orele s.a.m.d., până când, eliberat de lestul material și de presiunea timpului vei călători pe fumul uitării către infinit.
Infinitul este totdeauna numai înainte.
Privește lucrurile și infirmitățile proprii ca și când ai fi deja fum în zbor. Numai detașat poți privi în jos fără să te copleșească amețeala. Numai așa poți scăpa de povara lor. Numai așa poți zâmbi.
Alungă grabnic fantomele închipuirii și demonii nesiguranței, ia-ți zborul îngerește cu aripile speranței larg deschise.
Privește cu dragoste spre semenii tăi și spre lucruri, spre contemporaneitatea ce te conține, unde crapă pământul sub presiunea florilor și a ierbii grăbite să răsară.
Observă cu atenție păsările văzduhului care se strigă dregându-și glasurile pentru a pregăti concertul primăverii.
Scenografia spectacolului se compune rapid, fiind gata să erupă din mugurii parfumați.