Trupul meu ca un perete ce ingradeste sufletul, un perete mat , opac si de nepatruns.
In umbra lui sufletul isi urmeaza neclintit si la adapost drumul.
Tu, te-ai infliltrat insa inexplicabil prin vraji numai de tine stiute, ai gasit o nisa, o fisura, ai profitat si iata-te acolo, suprem, maret zambind satisfacut de izbanda, victorios asupra sufletului meu.

Am chemat paznicii inimii sa te goneasca afara, dar fisura se inchisese in urma ta si cale inapoi nu a mai fost.

Asa ca nu am avut de ales si am invatat sa traiesc cu tine in mine, acolo in suflet, te-am adoptat si te-am facut parte din mine, bucata din sufletul meu, intrat prin vioalare de domiciliu, renegat , apoi tratat ca un caz fortuit, acceptat prin abandon, dar rezident intr-un final cu acordul tacit al partilor.