Fata in fata cu apusul, in ziua ultimei chemari, un suras rece si infricosator mi se intrezareste pe fata. O lumina imi atrage brusc atentia, sau poate e doar imaginatia mea care o ia razna. Sangele imi alearga prin vene cu o viteza tulburatoare, in timp ce in mintea mea iau nastere un milion de cuvinte, o mie de intrebari, o suta de dorinte, dar nici un raspuns. Simt cum pulsul o ia la goana, si mi-e frica de zgomotul puternic produs de inima mea in extaz. Daca il poate auzi? Daca ultima rasuflare va fi in zadar? E o vraja, un blestem...e o binecuvantare!
Simt ca traiesc!