Ieri, întorcându-mă de la o șezătoare literară unde am cetit împreună cu confrații mei Pandele Peniță și Polifrone Pană câteva poezii patriotice de șapte stele, vreo trei proze scurte la grătar și numai Dumnezeu sfântul știe câte poeme de Cotnari, am dat nas în nas, de am văzut mii de stele verzi, cu Crăcănel Borăteanu.
Și acu ce fac?... îmi spusei în gând. Să-l pup pe obraz sau să nu îl pup?... Nu, pe obraz nu aveam cum să-l pup, deoarece Crăcănel din câte țin eu minte nu avea obraz niciodată. Atunci mai bine îl pup pe față că fețe, slava cerului avea destule... De pupat trebuia să-l pup că nu-l văzusem dintr-a zecea «j», de când nu luase treapta, dar de auzit auzisem mereu de el: «Fereștete de Crăcănel că suflă la...», «Crăcănel are carnet de revoluționar...», «Crăcănel și-a luat bacul la...», «Crăcănel a terminat facultatea în țara vecină...», «Crăcănel a intrat în Partidul P. puncte, puncte», «Crăcănel și-a luat X5...», «Crăcănel s-a însurat cu fiica lui...», «Crăcănel are vilă și trei apartamente în... acțiuni la...». Dar niciodată nu am auzit: «Crăcănel lucrează... are serviciu... a ajutat... a donat... a...»
Cine știe cât l-aș mai fi ținut în brațe și cât l-aș mai fi pupat pe Crăcănel dacă nu aș fi auzit în spatele meu o voce severă: « Distrugerea, deteriorarea, murdărirea, acoperirea prin scriere sau în orice mod a afișelor electorale se pedepsește cu amendă de la 1.000 lei până la 2.500 lei. Vă rog să ne urmați la secție!»
Degeaba le-am explicat agenților poliției locale că eu și Crăcănel... că de bucurie... din dragoste... din...
Dar legea este lege și mai presus de lege nu sunt decât cei afișați pe stâlpi și pe garduri aidoma lui Crăcănel Borăteanu...

Luni, 26 brumar, 2012,
BUCUREȘTI