Capitolul 2. Negustorul Josef Braugmartner

Joi 12 decembrie, 1912

Tocmai ieșise de sub duș după o partidă de înot în bazinul cu apă sărată, purta un costum de baie după ultima modă, pe care și-l cumpărase la Viena, înainte de a-l însoți pe Josef în acest ținut mirific. Părul ei brun închis, aproape negru, strălucea sub razele soarelui, la fel ca și pielea. Așa o cunoscuse Andrei Tesarciuk, într-o după amiază de august pe Maria, nevasta negustorului Josef Braugmartner.
La început au vorbit despre cai și călărie. Au trecut mai bine de trei ani, dar el tot și-o închipuia călărind în plină viteză, cu vântul în față, cu pleoapele pe jumătate închise, la soarele dintr-un cer străluminat și albastru, un soare care încinge pielea șeii de sub coapsele ei și îi usucă stropii de pe față și încălzește briza lacului Francisk care îi mângâie obrajii, îi zburlește părul... deși ar fi putut la fel de bine să-și aducă aminte de netezimea pielii ei care mirosea a lumină solară sau de părul ei mirosind a boabe de sare... timp de trei ani, i se învârtea prin amintiri mirosul ei, nu reușea să scape de acea euforie pe care o simțea în copilărie ori de câte ori se apropia de țărmul mării...
Seara pe terasa cazinoului l-a cunoscut și pe soțul ei, pe Josef Braugmartner – un bărbat între două vârste foarte elegant și aprope frumos care i-a povestit despre moartea scriitorului și prietenului său Lajos Abafi și despre celebra lui lucrare A szabadkõmûvesség története Magyarországon (Istoria francmasoneriei în Ungaria), de unde Andrei a dedus că Josef Braugmartner este mason.
Pe urmă au vorbit despre vizita la București a Prințul Wilhelm Frederic moștenitorul tronului Germaniei, care însoțit de o suită numeroasă l-a felicitat pe regele Carol I din partea kaiserului Wilhelm al II-lea la împlinirea vârstei de 70 de ani, au mai vorbit despre vin și cai, după care Josef i-a cerut o favoare, – să o conducă pe soția sa la Castel deoarece el rămâne să joace cărți... Maria îi zâmbi soțului, iar lui Andrei i se păru că acel zâmbet era plin de recunoștință.
Conducând-o la castel, ea s-a lipit foarte strâns de el și fără să-i spună nimic, la început l-a sărutat pe gât, după care jucânduse cu limba l-a mușcat ușor de lobul urechii... De undeva de sus, de la biserica pravoslavnică ruteană, se auzeu precisnele procesiunilor care au venit la hram. Era seara de 27 august, seara de Înainte-prăznuirii Adormirii Maicii Domnului...
A doua zi, când prietenul său Marko îl va întreba cum i s-a părut familia Braugmartner, Andrei v-a răspunde:
– Josef Braugmartner îl consideră pe primul întâlnit prietenul său, iar Maria
Braugmartner îl consideră soțul său...

* * *

A doua seară pe aceeași terasă, cei trei, soții Braugmartener și inginerul de mine Andrei Tesarciuk stăteau posomorâți, Maria ce-i drept încerca să învioreze atmosfera, dar se întristă și ea când văzu că încercările ei nu dau nici cel mai mic rezultat. Și cu toate astea Andrei o conduse iarăși la castel.
– Să nu-ți faci probleme din cauza lui Josef, îi spuse trăgându-l de mână spre
dormitorul ei.
– Nu înțeleg, răspunse el timid.
– Pe Josef nu-l deranjează...
– Ce nu-l deranjează? întrebă Andrei aproape cu spaimă că ea va întări gândul care
tocmai îi trecu prin cap.
– Că te-ai culcat cu mine...
– Bănuiește?... întrebă neîncrezător.
– Nu bănuiește nimic, știe!
– O, Doamne! își puse mâinile în cap Andrei.
– Nu fi copil, îl mângâie pe obraji, credeai că mi-aș fi înșelat soțul?... Îl iubesc prea
mult ca să-l înșel...
– Dar tocmai ai făcut-o, noaptea trecută...
– Dacă am făcut ceea ce am făcut noaptea trecută, nu înseamnă că l-am trădat pe
Josef, sunt tânără, am nevoiele mele trupești pe care soțul meu nu mi le poate satisface, dar pe care le înțelege bine, fără să fie gelos...
– Le înțelege... repetă Andrei.
– Da și le acceptă, el te-a ales, eu doar mi-am dat acordul pentru că mi-a plăcut de
tine...
– Nu pot să cred, tu vrei să spui că...
– Numai să nu începi cu bocete de fată mare că am profitat de tine și că acum te-ai
îndrăgostit de mine și o să, nu știu ce...
Andrei nu-i răspunse, era inutil să continue o asemenea discuție. Gândul că Josef știe că el acum se află în dormitorul soției sale îl excită peste măsură. Se apropie de Maria și o luă în brațe, iar ea începu să-i maseze ușor umflătura din pantaloni. După aceea profită de el a doua oară...

* * *

Josef Braugmartner își găsea din ce în ce mai greu astâmpărul. Făcea eforturi mari pentru a părea calm, măcar când se afla în fața lor, a soției sale și al lui Andrei Tesarciuk. Era sigur că între cei doi există mai mult decât o relație sexuală și asta îi rodea sufletul, îl durea, se simțea trădat...
Până acum alunga acest gând, mințindu-se că este doar o bănuială, dar când alaltăieri au vrut să plece cu trenul spre Viena, unde avea o problemă urgentă de rezolvat, Maria îl imploră aproape plângând să amâne plecarea până luni, doarece joi noaptea este Ajunul Sfântului Andrei și prietenul lor Andrei Tesarciuk organizează un banchet.
Abia acum își dădea seama cât de mult greșise acum trei ani când l-a ales pe acest intelectual slav, manierat și frumos să potolească în locul său, poftele trupești ale Mariei. Nu trebuia să aleagă un localnic ci la fel cum făcea de obicei, un turist, un ofițer din aceia care uită a doua zi orice aventură amoroasă, sau un actor ambulant, ori să meargă cu ea în alt oraș pentru două-trei zile...
Aceasta era crucea lui, pe care o avea de dus, suferința pe care trebuie să o sufere ca un martir și căreia, acum era gata să-i pună capăt. La început totul era bine, se căsătorise cu Maria care era mai tânără decât el cu șaisprezece ani, dar din păcate nu s-a putut bucura decât un an de trupul ei tânăr, căci în urma unui accident de automobil i-au fost extirpate testiculele și devenise un biet eunuc. Primul gând care i-a trecut prin minte atunci a fost să-și zboare creierii și numai faptul că era catolic practicant, iar sinuciderea este considerata un păcat de neiertat, l-au împiedicat. Pe urmă a vrut să divorțeze de Maria, să-i redea libertatea, dar după multe nopți albe, în care au întors problema lor pe toate părțile, au hotărât să rămână împreună, ea a jurat că îl va iubi doar pe el și din când în când se va culca cu alți bărbați pe care îi va alege el.
„Ceea ce se cuvine trupului, vei da trupului, iar ceea ce mi se va cuvine mie, îmi vei da mie, adică inima ta...”, îi spuse prima dată, când invită în apartamentul lor de la hotelul din Szatmárnémeti, un ofițer de husari și o lăsă singură cu el până dimineață. În acea noape a băut trei sticle de coniac, dar nu reuși să se îmbete, pe urmă s-a obișnuit. Îi aducea în fiecare lună alt bărbat, temându-se să nu se lege altfel de relații între Maria și vreunul dintre bărbații care îi potoleau poftele trupești și tocmai asta s-a întâmplat cu Andrei Tisarciuk, care se culca cu ea de trei ani.
Am trei posibilități, se gândea Josef Braugmartner pregătindu-se să coboare în salonul castelului unde incepuse banchetul, să plec pentru totdeauna de aici împreună cu Maria și să continuăm ca și înainte, să plec fără ea și să o las aici împreună cu Andrei Tesarciuk, sau să... zâmbi trist vârând revolverul în buzunarul hainei.