La Epidaur cu zeul medicinii și... "cucul" Zeus încălzit la sânul Herei

Din Argolida, spre sud, cale de o nouă legendă, am trecut prin Epidaur, pe pământul sfânt călcat de Zeus și Hera, unde se află Sanctuarul lui Asclepios, zeul grec al tămăduirii, fiul lui Apolo și al Coronisei (preluat de romani sub numele de Esculap), locul în care am ascultat mitul erotic cu Zeus și sora sa, Hera, care i-a devenit soție.
Ne îndepărtam de Nauplin în legănarea autocarului, îmbietoare la ațipeală și la o siestă prelungită după, pe de o parte, dejunul greoi, cu nelipsitul usturoi al bucătăriei grecești și, pe de altă parte, cu mereu nesățioasa - motiv pentru care se administrează pe nesimțite și în cantități impresionante - hrană spirituală consumată în cursul dimineții sub formă de sandvici: felii de impresii de călătorie între felii de mitologie...
Din "imnurile" homerice un pasaj "Către Asclepios": "Cânta-voi pe lecuitorul de molime, Asclepios, / Feciorul lui Apolo. Viață i-a dat Coronis cea divină, / Copila regelui Fleghias, în șesul de la Dotion, / Să-i bucure nespus pe oameni, scăpându-i de cumplite chinuri". M-am oprit aici deoarece simțeam nevoia să ațipesc măcar un sfert de oră.
...Ne apropiam de Epidaur. Istoricul Tocilescu a început o mică prelegere:
- Mitologia grecească este derutantă în privința locului de naștere a lui Asclepios. Astfel, Hesiod, în "Marii ahei", apreciază nașterea zeului în Tesalia, în timp ce poetul Isillos, epidaurian de felul lui, pledează "pro domo" și afirmă că Asclepios s-a născut chiar în Epidaur. Filosoful Pausanias ne-a lăsat mărturie că, în timpul unei vizite la Epidaur, locuitorii i-au povestit un mit al nașterii lui Asclepios. Regele Fleghias venise pentru prima oară în Peloponez, fiind însoțit de fiica sa Coronis. Aceasta era deja însărcinată cu Apolo, fără știința tatălui ei. Imediat, Coronis a urcat pe ascuns pe muntele Tition, de lângă Epidaur, unde l-a născut pe Asclepios. Imediat după naștere, tânăra mamă a murit, iar noul - născut a fost alăptat de o capră și apărat de un câine, până ce un cioban a trecut pe acolo. Văzând că pruncul era înconjurat de o lumină divină, el a început să-l venereze imediat și l-a luat la adăpostul lui. Apoi, Apolo l-a luat pe Asclepios și l-a dat în grija centaurului Hiron. Centaurii sunt ființe fabuloase, având jumătatea inferioară patrupedă, de cal, iar cea superioară umană, de bărbat. Ei sunt în număr variabil, principalii fiind următorii: Hiron – cel mai înțelept, Kilaros – cel mai frumos. Hiron l-a învățat pe Asclepios din tainele medicinii și ale plantelor medicinale. Dar, mentorul a fost depășit de discipolul de origine divină, care a început să ghicească viitorul și, mai important, să producă miracolul învierii. Zeus, când a auzit că Asclepios a început să schimbe ordinea firească a lumii, astfel că muritorii să devină nemuritori, ca zeii, l-a omorât cu un fulger. Cât de mult seamănă zeii cu oamenii!...
...Am intrat în incinta Sanctuarului lui Asclepios. Istoricul Tocilescu a făcut remarca:
- Ceea ce vedeți în depărtare, spre nord, opus intrării, care domină peisajul din jur este muntele Arahnaion, unde au peregrinat Zeus și Hera.
Ghida a venit cu unele precizări: "Sanctuarul lui Apolo cuprinde, în principal: 1) propileele, adică intrarea monumentală, 2) templul lui Asclepios, unde, la statuia zeului Asclepios, se aduceau ofrande animale sau vegetale 3) "abatonul", adică o cameră imensă unde pacienÈ›ii petreceau o noapte cu speranÈ›a că vor avea viziunea vindecătoare a zeului Asclepios. 4) amfiteatrul, în care aveau loc spectacole. La început, nimeni nu era întrebat de ce suferă È™i nu se recomandau reÈ›ete sau tratamente medicale. Era suficient ca pacienÈ›ii - orbi, muÈ›i, È™chiopi, paralitici, femei sterile, răniÈ›i de război - să petreacă o noapte în "abaton" ca, a doua zi, ei să se trezească vindecaÈ›i. Au au rămas inscripÈ›ionate 69 mărturii ale unor vindecări miraculoase, datorate numai simplei prezenÈ›e a zeului Asclepios în «abaton» sau ofrandelor aduse în faÈ›a statuii acestuia".
...Templul lui Asclepios - câteva zeci de pietre, este tot cea mai rămas după trecerea distrugătoare a timpului. De la greci a venit zicala: "Panta rei" (Totul curge), tot ei ni l-au dat ca zeu pe Cronos, cel care își mănâncă odraslele, adică timpul distruge totul. Ghida a venit cu detalii: "Edificiul a fost proiectat de Teodotos în anul 380 î.Hr. și construcția a durat cinci ani. Este o construcție peripteră, adică înconjurată de coloane: 11 pe latura de 24,5 metri și șase pe latura de 13,20 metri. În mijloc era statuia cu zeul Asclepios, șezând pe un tron și ținând în mână sceptrul atât de cunoscut și astăzi, înconjurat de un șarpe".
...Am ajuns la vestigiile abatonului, o construcție lungă de 75 metri și lată de 9,45 metri, din care au mai rămas numai fundația și câteva segmente de coloane. Am pășit în perimetrul fundației, încercând să-mi închipui atmosfera din "abaton" de acum mai bine de două milenii, în timpul nopților vindecătoare datorate viziunilor cu zeul Asclepios: oameni culcați de-a valma pe jos, gemete, mirosuri grele la un loc cu multe, multe speranțe, așa cum spune un proverb grecesc – "În nefericire oamenii se salvează cu speranța".
...Am urcat pe ultimul graden al amfiteatrului, unul dintre cele mai bine construite din antichitate datorită eleganței și acusticii gândite de arhitectul, sculptorul și teoreticianul artei, Policlet, în secolul al IV - lea î.Hr. Ghida a făcut un test: din centrul diametrului pe care îl formează tribunele, a lăsat să cadă o monedă pe o dală din marmură, iar zgomotul produs a fost auzit perfect de noi, turiștii, de parcă am fi fost la o distanță de câțiva pași.
...Popas la muzeul din Sanctuarul lui Asclepios. ÃŽn vestibul, pe o stelă comemorativă am citit: "Pandaros din Tesalia avea pete pe frunte. Când a dormit în «abaton», el a avut o viziune. I s-a părut că zeul (Asclepios) îi bandaja fruntea cu o fașă È™i că i-a poruncit ca dimineaÈ›a, când va ieÈ™i din «abaton», să îndepărteze faÈ™a, pe care să o dăruiască templului. DimineaÈ›a, a constatat că, într-adevăr, avea o fașă pe frunte. A îndepărtat faÈ™a, iar fruntea era curată. Petele datorate bolii rămăseseră pe fașă. Atunci, el a donat-o templului". O altă stelă aminteÈ™te de producerea unui miracol la care n-a mai fost nevoie nici măcar de petrecerea unei nopÈ›i în "abaton": "Un copil mut a venit la Sanctuar pentru a se vindeca. După ce a oferit zeului sacrificiile preliminare, servitorul, care ducea focul sacru, s-a întors spre tatăl copilului È™i l-a întrebat: «PromiÈ›i că, dacă obÈ›ii vindecarea copilului tău, vei veni peste un an să aduci ofrande zeului (Asclepios), ca răsplată a vindecării?» Deodată, copilul a spus: «Promit!»".
...Am ieșit din Sanctuarul lui Asclepios Istoricul Tocilescu a început mitul cu Zeus și Hera printr-o întrebare:
- Vă mai amintiți care sunt copiii lui Zeus cu Hera?
- Copiii, a răspuns studentul, au fost doi zei, Ares și Hefaistos, precum și două zeițe, Hebe și Eletia. Ares - zeul războiului, Hefaistos - zeul artizanatului, Hebe - paharnica zeilor, iar Eletia - nașterii copiilor.
- Nunta lui Zeus cu Hera – sora sa! – a avut loc pe muntele Ida din Creta (unde s-a născut "Tatăl ceresc"...). Veți fi remarcat că sceptrul Herei are în prelungirea lui un... cuc! Ei bine, Hera a prins păsăroiul în vârful sceptrului pentru a-i aminti lui Zeus, ori de câte ori îl vede, de modul cum a fost păcălită de stăpânul din Olimp pentru a fi sigur că ea îl va lua de soț.
- Cum? s-a repezit studentul.
- Se povestește că într-o iarnă geroasă, cum rar se întâmplă prin Grecia, Zeus s-a metamorfozat în cuc și, tremurând de frig, a ieșit în calea fecioarei. Miloasă, Hera l-a luat la sânul ei pentru a-l încălzi, dar Zeus a revenit la starea inițială.
- Și, dacă îmi permiteți să continui eu mitul, Zeus nu a mai plecat de acolo până ce Hera nu l-a acceptat ca bărbat, adică, scuzați, am vrut să spun: de soț, a finalizat studentul mitul.
- Nu vedeți în mitologia greacă decât defecte umane capitale: adulterul, incestul, canibalismul, crima, în genere, paricidul, fratricidul!
- Și violul, a adăugat discipolul...
- Până la sfârșitul excursiei, vă veți da seama că mitologia greacă are și părțile ei bune, și anume: punctul 1, este cea mai poetică, referințele ei provenind, în principal, de la poeții Homer sau Hesiod, punctul 2, a fost prima din lume care a desacralizat zeii, astfel că, subpunctul 2a, zeii pot fi înșelați de oameni, subpunctul 2b, zeii pot fi excluși din Olimp și subpunctul 2c, oamenii au posibilitatea de a deveni olimpieni...