agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-01-10 | |
Matei se opri în dreptul ferestrei. Îi plăcea să se uite pe stradă așa cum îi plăcea să-și amintească diverse momente din viața lui cu Maria. "La ce te uiți acolo?", îl intrebă ea. "Crezi cumva că apare ceva interesant pe stradă? Sau cumva crezi că ar putea apărea altă stradă?" O privi și medită: e ceva mai puternic decât mine. Cam cum e cu computerul. Vii acasă, îl deschizi și aștepți. Te uiți pe ecran deși știi că nimic nu-ți poate schimba viața asta de rahat. Matei apăsă butonul "on" al calculatorului. Așteptând, se uită înapoi pe stradă. Trecea un tramvai. Un șarpe puturos plin cu șerpi mai mici pe nume oameni. Îi urmări la coborâre. Toți triști, parcă. "Să nu-mi spui că lucrezi acum la computer!", se irită Maria. "Draga mea, eu lucrez la monitor și la tastatură. Din când în când mai folosesc și mouse-ul", încercă el să o alunge cu sarcasm. Unde-o fi zâmbetul ei, zâmbetul acela de care se îndrăgostise încă înainte să se îndrăgostească de ea? Nu mai era. Continua să-i caute acel zâmbet în fiecare dimineață. "Unde ți-e zâmbetul dulce?", o întrebă. "Ce-ai vrea, dragă, să zâmbesc așa, ca proasta?" O privi iar. O plăcea, încă o plăcea dar de iubit nu o mai iubea. Îl ucidea constatarea asta. Pentru a mia oară în ultimele o mie de zile. Matei privi monitorul. Avea opt mail-uri. Toate de la foste colege. Îi săreau în ajutor cu o vorbă bună, cu o glumă. Îl simțeau. Îi mirosiseră nefericirea. Trei dintre ele, cele nemăritate, chiar îl invitau in oraș. Dădu click pe ele, click cu ochiul stâng spre Maria, click cu ochiul drept pe geamul din cadrul căruia șarpele pe șine tocmai dispăruse și apăsă tasta "delete". "Delete" pentru invitații, pentru propuneri, pentru ajutor. Căută pe youtube o melodie a celor de la Queen, din vremea când nu exista facebook și când Bill Gates mai avea un an până să renunțe la facultate. Merse în bucătărie. Își făcu un ceai și îl savură oftând. Cu ochii la Maria, fără să fie văzut. Unde-o dispărea iubirea când dispare?, gândi. De ce vine dacă nu te anunță că dispare cândva? De ce nu ne naștem cu senzori anti-eșec în dragoste? Nu voia să-i dea "delete" și Mariei, totuși. Lăsă cana jos, căută "Love of my life" a lui Freddie, dădu "play", o întoarse pe Maria cu fața la el, o cuprinse în brațe și o anunță: "din acest moment încep să te iubesc din nou, mi-e teama să fiu șarpe de tramvai neiubit de nimeni".
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate