Am ajuns în gara care se întinde pe 320.000 m.p. Aerisirea naturală și iluminatul prin ferestrele rabatabule uriașe asigură o mare economisire de energie. Pe lângă asta, cele peste 3.000 de panouri solare care în perimetrul gării acoperă 8.000 m.p., dau măsura grijii pentru reducerea emisiilor nocive.
În gara de destinație, Shanghai Hongqiao (sau Hong Qiao) aveam să dau de un acoperiș solar ce generează 6,7 MW! Grija pentru extinderea spațiilor verzi, generată de faptul că, actual, China este cel mai mare poluator din lume, a dus până la acțiunea generalizată de a asigura spații verzi pe tot traseul trenurilor,în zona de siguranță a căii de rulare putând fi considerate adevărate covoare de gazon...
Am privit atent la ghișeele pentru bilete, circa 70, dintre care numai pentru trenurile de mare viteză erau 28.
Sue ne-a făcut o mare surpriză comunicându-ne că avem bilete la Clasa Comercială, adică un fel de business dar și faptul că sub nici un motiv nu se poate fuma în tren. În timp ce ea ne conducea la una dintre cele patru săli de așteptare VIP, m-am uitat repede în caiet și am văzut că la clasa asta prețul unui bilet era de 1750 yuani( cam 270 USD) față de 950 la clasa întâi sau 555 la clasa a doua. Și ca să fie surpriza maximă, urma să călătorim cu un tren soft seat, iar în interiorul vagonului urma să avem și zone speciale pentru urmărit peisajele pe lângă faptul că aveam posibilitatea să utilizăm și PC din dotarea trenului.
Cele 19 stații, ne luând în calcul stația de plecare și pe cea de destinație, aveau să fie parcurse în patru ore și patruzecișiopt de minute de către trenul numit Armonia, tren care este botezat astfel în cinstea președintelui Hu și a conceptului acestuia privitor la o „ societate armonioasă„.
Fata cu bluză albă și cu fustă roșie care se ocupa de curățenie ne-a rezervat surpriza unei activități laborioase.( Poate că aici chinezii nu vor mai scuipa pe jos!)
50 de perechi de trenuri acoperă zilnic spațiul dintre zona economică din jurul Mării Bohai și Delta fluviului Yangțî, pe o cale ferată ce a costat 34 miliarde de dolari.
Dacă am fi plecat cu un tren comun, eventual mergând noaptea, am fi putut utiliza una dintre cele trei clase: la clasa I am fi avut cușete cu patru paturi, ca la vagoanele noastre de dormit dar nesuprapuse, la clasa a II-a este un fel de cușetă cu patru paturi, din care două suprapuse, iar la clasa a III-a este un fel de cușetă cu câte șase paturi, din care trei suprapuse, dar între ele nu există uși. Tot vagonul este un fel de hol lung din care intri pe intervalul cu patul tău.
Ne-am instalat comod și priveam cerul aproape cenușiu din cauza poluării. Plecarea lentă, aproape pe nesimțite, ne-a dat un sentiment de confort și siguranță fiind evidentă stabilitatea vagoanelor.
Dacă la 19 octombrie 1869 Regele Carol a inaugurat primul tren care avea să circule în România, pe distanța București- Giurgiu abia în anul 1876 în China se inaugura primul tren. Este bine să reamintesc faptul că prima cale ferată, cu tracțiune cabalină, din România, a fost inaugurată la 31 octombrie 1846 de la Oravița până la Dunăre, la portul Baziaș. La 20 august 1854 s-a inaugurat linia Oravița-Baziaș, în lungime de 62,5 km, numai pentru transportul cărbunelui, aceasta fiind prima cale ferată construită pe teritoriul de astăzi al României.
Dacă în România lungimea totală a liniilor de cale ferată este de 22.247 km., în China sunt peste 86.ooo km. din care, pentru mare viteză, 9.300 km.
Viteza creștea progresiv astfel că în scurt timp, pe panoul de la intrarea în vagon, unde puteai vedea afișată viteza, am citit cu plăcere 305 km.
Am intrat înpoi în vagon și am privit-o din nou pe fata ce făcea curățenie care cu un făraș și o măturică minuscule strângea o murdărie inexistentă și zâmbea. Știam precis că am citit ceva despre acest zânbet al fetelor de pe vagoanele de mare viteză. Documentarul îmi reamintește cele scrise de The Guardian: „Dacă și-ar fi arătat patru dinți, ar fi fost prea puțin. Zece ar fi fost prea mult. Iar cinci sau nouă ar fi produs un „efect inestetic”. Așa că însoțitoarele de vagoane au zâmbit arătându-și câte șase sau opt dinți, lucru pe care l-au exersat de zeci de ori înainte, îndesându-și scobitori în fălci".La nici un sfert de oră de la plecare, în timp ce Sue îmi făcea demonstrația cu țigara pusă în picioare și care își menține echilibrul, a apărut o nouă domnișoară cu haină și fustă de culoare vișinie și mi-a venit să-i strig: „Hai rapidul!” Am fost serviți, după preferință, cu sucuri, ceai, bere și tot felul de biscuiței. Apoi un grup de trei fete, îmbrăcate în uniformă dar de culoare albastră au venit lângă Sue iar ea le-a prezentat biletele de călătorie. Am suflat discret în țigara ce stătea la verticală exact în clipa în care Sue se uita la mine și am izbucnit amândoi deodată în râs în clipa în momentul căderii. Scaunele, așezate ca în avion, cîte două, ofereau posibilitatea rabatării lor, lăsând între rânduri un spațiu suficient pentru a nu deranja tovarășii de călătorie. La capătul vagonului, între două vagoane, pe lângă cele două cabine de W.C. se află un intrând în care, cu un design modern, tronează un dozator de unde poți lua apă caldă pentru o cafea, o supă instant sau un ceai.
- Dacă acum mergem cu un tren „normal”, la întoarcere promit să venim cu maglev- mi-a spus Sue, cu un aer complice.
Sincer să fiu am fost luat prin surprindere. Știam că tipul acela de propulsie magnetică poate atinge chiar 5-600 km. pe oră. Am rămas pe gânduri privind pe fereastra prin care se derulau, ca în desene animate, tot felul de forme geometrice, în special patrulatere, care reprezentau terenurile agricole. Senzația trăită în avion la pătrunderea pe teritioriul Chinei, a revenit. Sudul și estul Chinei transmit senzația subconștientă de fertil, de aparent haos la început de lume, peste care o mână calmă a desenat ritmul geometric al vieții care avea să apară. Primul dintre cele cinci sing, apa, se dezice permanent de marea care o va îmbrățișa prin supunere. Ultimul dintre cele cinci sing, păstrază la sânul lui, focul, lemnul, metalele, acoperindu-le cu grijă pământească. Pătratul, dreptunghiul, trapezul, toate păstrând pământul sub cerința Lao, ne invocă ideograma tzia, omul și animalul util din imediata apropiere, care se insinuează, din lot în lot ca într-o religie a cerului. Pătratul antic a fost moștenit ca dar din partea Cerului. În cartea „Hong fan”(Marea Regulă) se spune că Yu cel Mare a primit pentru pământeni cele nouă reguli desenate pe carapacea unei broaște țestoase. Obiect al multor speculații metafizice și numerice dintre cele mai complicate, desenul Lao încă provoacă controverse și echilibru în același timp.
Cursurile de apă ce se disting din viteza trenului capătă forme de evantai sau se întrupează în spirala ciclurilor vieții. Universul agricultoruului chinez, care nu posedă pământ, dar îl muncește fără să lase o palmă pârloagă, este rezultanta conflictului tandru între cerc și pătrat. Cercul divizat de acea diagonală elicoidală ne redă plinul și golul existenței. Reprezentând principiul Yin, femininul pasiv, spațiul, se va opune timpului relevând masculinul Yang, dinamic, activ și astfel țăranul va trebui să mențină mereu echilibrul conflictual între cerc și pătrat.
Îmi plimbam privirea între fereastra pe care rula acel tablou fascinant asemănător unui desen animat realizat pe computer, caietul meu cu documentarea și chipul lui Sue...
- Mereu am fost curioasă să știu ce ai scris în caietele astea mari de care nu te desparți niciodată.
- Sue, acest dar minunat primit din partea ta nu ar fi putut fi valorificat pe deplin dacă nu mi-aș fi făcut o documentare pe care o completez tot timpul.
Ea a pus mâna cu încetinitorul pe caietul studențesc care stătea închis, a prins între degetele fine aproape jumătate din caiet și m-a întrebat dacă are voie să-l descidă. Am încuviințat printr-o aplecare a capului. Ea a deschis caietul și am auzit-o încercâd să citească scrisul meu urât și aproape neciteț. Cele câteva șuvițe albe erau singurul element ce trăda trecerea atâtor ani. Chipul ei, fără nici un rid, stătea deasupra caietului și lăsa să se vadă arcul sprâncenelor care trădau încordarea.
- Toti împărații Chinei s-au înconjurat de înțelepți, printre ei, astronomi, filozofi, alchimiști și astrologi. Primul detector de cutremure din lume, un seismograf, a fost inventat în secolul al II-lea de către Chang Heng. Seismograful care nu avea capacitatea de a măsura și intensitatea cutremurului se prezenta ca o adevărată operă de artă realizată din bronz. Șase dragoni încastrați într-un corp comun circular, pe un vas din același material uitându-se în jos spre exterior unde șase broaște cu gura căscată sculptate în relief se uită în sus, câte una pentru fiecare dragon. Un pendul nemișcat în asteptarea mișcării scoarței terestre aducatoare de distrugeri, moarte și teamă, pârghii interne puse în mișcare de vibrația pendulului, caderea unei bile din gura dragonului indreptat spre epicentru în gura broaștei de dedesubt sunt o adevărată operă de artă dar și de inginerie.
Vocea ei s-a oprit din lectură și privinu-mă mi-a spus:
- Pot să mă mai uit prin caietul dumitale? Sunt impresionată de nivelul de informații. Eu nu am știut despre „primul seismograf”.
-Poți să te uiți liniștită. Sunt încântat chiar, dacă spui că am reușit să strâng lucruri interesante. În timp ce răsfoia caietul m-a întrebat de ce nu am printat informațiile în loc să muncest atât să le scriu de mână.
-Dragă Sue, uiți ce vârstă am? Sunt deprinderi la care nu prea dorești să renunți...
Ea s-a oprit și a reluat lectura cu voce tare:
- În timpul dinastiei Han generalul Jugho Liang a inventat roaba care inițial nu avea mânere pentru utilizare....Rafinarea oțetului și a sosului de soia, obținerea vinului, a berii, a alcoolului sunt realizări de la începutul secolului al III-lea, d.
H.., inventarea zmeului pentru a se putea pescui dincolo de zona în care se spărgeau valurile, spre larg, și se pare că a aprținut lui Kungshu Pan (Lu Ban)la 400 î.Hr.
Abia trecusem peste primul dintre cele 244 de poduri peste care urma să trecem cu acest minunat mijloc de transport când am rugat-o pe fata care ne îmbia cu tot felul de bunătăți să ne aducă două pahare cu baijiu. Fata nu înțelegea ceeace eu nu eram în stare să pronunț și Sue m-a întrebt dacă știu exact ce comand.
- Cu siguranță că aș dori pentru amândoi câte un pahar cu o „vodca” chinezească de 50-60 de grade, obținută din grâu sau orez fermentat și distilat....