agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-02-20 | |
Spre China din Mogoșoaia-40
Þelul este cuprins în drum - Nu știu dacă pentru Shanghai ți-ai făcut temele la fel de atent așa că mă simt obligată să-ți spun câte ceva despre această „Perlă a orientului”, sau „ Paris al estului”, sau „Motor economic al Chinei”, sau cine știe câte supranume ar avea. Denumirea de Shanghai, simplist și real, înseamnă „ la mare” dar nu întotdeauna a purtat același nume. Dacă în cele mai vechi timpuri, datorită faptului că era un sat de pescari numele semnifica „ impletitură de bambus pentru prins pește sau „Hu”, prescurtarea de la Huating, mai târziu denumirea a fost schimbată după numele unui nobil ce a primit în dar un domeniu situat în apropierea actualului Shanghai, în Shen și abia în timpul Dinastiei Song a primit numele actual. Priveam prin fereastra vagonului apele celui mai mare fluviu din Asia, fluviu care curgea în totalitate pe teritoriul Chinei și vorbele lui Sue își pierdeau din consistență. Izvorât din Munții Kunlun, acest fluviu uriaș, al treilea din lume ca mărime, poartă numele generic de Chang Jiang, adică Fluviul lung, numai că numele lui, de la izvoare până la vărsare, se tot modifică asemenea peisajelor pe care le străbate. Dacă în Tibet el poartă numele „Râul femelei de iac” sau Dri Chu, pe parcurs se numește: Moron Us He, Tongtian He, Jinsha Jing ca abia pe cursul inferior să capete numele sub care îl știu toți, Yangțî sau Fluviul albastru. Vapoarele și ambarcațiunile de talie mai mică animă fața fluviului în porțiunile în care pot fi văzute din tren. Vocea lui Sue toarce monoton pe fundal, în timp ce gândurile mele se îndreaptă spre speciile de pești, circa 300, care populează apele acestui fluviu dar și la delfinii de apă dulce din Yangțî, despre care se crede că mai sunt în jur de o sută dar și la Baiji, delfinul chinezesc, despre care se crede că a dispărut ca specie. - Profesore, ești pe gânduri sau ești obosit? Multitudinea de impresii acumulate în acest voiaj magnific începuse să mă împovăreze. Gânduri despre politici de tot felul, despre comparații ale diverselor sisteme politice, despre măsuri de dezvoltare utile sau nu popoarelor, dorințele de fală, uneori gratuite, ale politicienilor din toată lumea suprapuse peste mizeria și sărăcia cruntă din anumite zone ale Pământului îmi dădeau acea stare mai puțin plăcută. Simplificând la maxim, atitudinea de a frapa pe ceilalți, de a te mândri ostentativ, chiar sfidător, cu puterea ta militară și cu forța economică, de a arăta că ești înaintea celuilalt își are originea în primitivismul care îndemna la asemenea comportamente pentru întâietatea la împerechere. Azi, când nu a fost vindecată mătreața să dorești să ajungi pe Marte mi se pare o utopie, o sfidare. - Nu, nu sunt obosit ci sunt împresurat de gânduri și impresii. Privind apele lui Yangțî mi-am amintit că am la mine, la Beijing, o lansetă pentru prins pește și nu mi-am făcut timp să-mi satisfac această pasiune. Sue a râs și mi-a atras atenția că cei care au pește la masă vor fi oameni bogați. Eu am zâmbit gândului că pe vremea lui Ceaușescu, pe peretele stadionului Giulești, era inscripționat cu litere uriașe: „NICI O MASà FÃRà PEȘTE”, motiv pentru care apăruseră slogane împotriva Rapidului București pe această temă, cu rime rapidul-stavridul. Nu-i vorbă că la acea vreme aveam flotă de pescuit oceanic dar au avut politicienii grijă, sub bagheta lui Băsescu, să înstrăineze tot. Mai aveam destul de puțin timp de mers și peisajul devenea din ce în ce mai aglomerat. Poate că era firesc acest lucru dacă ținem seama de faptul că ne apropiam de metropola în care existau peste 30 de milioane de oameni, zilnic, cel mai mare port maritim comercial din lume, de orașul care dădea Chinei 25 la sută din PIB. - Sue, care este limba cea mai vorbită în Shanghai?- am întrebat eu sub impresia că dialectele din China sunt neumărate. Sue a rămas o clipă pe gânduri, apoi cu un zâmbet larg mi-a răspuns: - Cum ar putea fi altfel decât shanghaineza? Am privit-o cu mirare așteptând explicații dar acestea întârziau. - Spune-mi despre limba asta a Shanghaiului, te rog. Nu am auzit despre shanghaineza asta! - De fapt limba locală vorbită ar fi limba Wu, despre care se spune că ar fi un dialect al limbii chineze vorbit de peste 77 milioane de oameni dar ea nu are un statut oficial. Chiar dacă unii lingviști consideră că Wu ar fi o limbă separată de chineză iar chineza ar fi grup de limbi totuși în administarție și în învățământ se folosește limba chineză literară bazată pe dialectul mandarin. Atenție, ar fi bine totuși să facem distincție între limba Wu și shanghaineză. Wu are unele subdialecte atât de speciale încât în timpul războiului mondial au fost transmise mesaje în limba wenzhouneză tocmai pentru a nu putea fi traduse de japonezi. Eu ca lingvist sunt îngrijorată de faptul că pe teritoriul Chinei sunt suficient de multe limbi care nefiind utilizate oficial și neavând forme scrise, din cauza mandarinei oficiale, se vor pierde cu timpul. Opera în stil Beijing o cunoști și o apreciezi după câte am văzut dar ceeace nu știi este faptul că această formă minunată de artă are ca mijloc de transmitere a mesajului, pe lângă cel clasic al mișcării, pe cel al mesajului vorbit și ca utilizare este a doua limbă pentru această artă. Regatul Wu, sau Sun Wu a existat în perioada celor „ Trei regate”iar vorbitorii de Wu, în afară de Shanghai sunt concentrați în provincia Zhejiang și în sudul provinciei Jiangsu. - Am întâlnit acest Wu și ca nume de familie. Da, este și un nume de familie chinezesc dar nu este foarte utilizat. Aproape o treime din populație are același nume de familie, iar 90 de milioane au numele LI – cel mai răspândit prenume din lume. Se pare că în vremea lui Gingis Han existau existau 12.000 de prenume din care astăzi s-au perpetuat numai 3.000. Într-o cronică veche este menționat faptul că într-o discuție referitoare la modalitatea de a cuceri China, Gingis Han ar fi răspuns :”îi voi omorî pe toți cei care se numesc Wang, Li, Zhang, Liu. Cu restul nu este nicio problemă”. Am zâmbit, și nu din complezență, revenindu-mi în minte nenumăratele bancuri privitoare la numărul populației Chinei. Trenul acesta minunat își parcurgea drumul cu eleganță și grație trecând fără dificultate peste denivelările terenurilor, peste zone cu apă sau mlăștinoase, peste nenumăratele poduri ce îi netezeau calea. Dintre cele 244 de poduri nici nu știu câte lăsasem în urmă. Cu siguranță că voi dori să văd cel mai mare pod din lume, Podul Danyang-Kunshan Podul Grand, pod de 165 de km. peste care circulă trenuri de mare viteză. Poate că nici podurile mai „mici”ca Podul Dunghai, de 33 de km. sau podul Hongzhu Bay Bridge de 36 de km.ar trebui văzute dar nu știu cât timp și ce cheltuieli personale ar trebui să fac pentru asta. - Sue, vorbeșet-mi despre Yangțî, sau despre Delta lui Yangțî și nu despre Shanghai pe care mai avem puțin și-l vom „simți” în direct. - Tot spuneam că noi suntem „țara numerelor mari ”așa că voi întări această părere. În Triunghiul de aur al lui Yangțî, pe o suprafață de peste 99,600 km. pătrați trăiesc circa 105 milioane de oameni din care aproximativ 80 de milioane în orașe. Dezvolaterea sau mai bine zis al doilea val al dezvoltării zonei a început în 1978 , la doi ani după moartea lui Mao Zedong, atunci când politica economică a țării a luat o nouă turnură, iar din 1990 după venirea la conducere lui Den Xiaoping a fost lăsată liberă dezvoltarea economiei de piață. Acesta nu s-a dat înapoi să învețe de la investitorii străini aducând fostele sate de pescari la nivelul metropolelor de azi. Dacă în Dinastia Song (960-1279) aici era doar un sat pescăresc, pe la 1533, în Dinastia Ming pentru apărarea zonei a fost construit un zid care mai târziu a fost încorporat în structura Marelui Zid. Prima mare dezvoltare a Shanghaiului a avut loc în secolul al XVIII-lea atunci când China era un mare producător de opiu, dar acel comerț a dus la dezvoltarea zonei dar și la ceeace a dus la final la declanșarea Războiului Opiumului. Ca orice oras-port, Shanghai-ul nu a avut nevoie de prea multe imbolduri pentru a se dezvolta, totul a venit de la sine. Pozitia sa strategică, în delta fluviului Yangtze, l-a transformat în principalul punct de comert cu "Vestul", dar și într-o țintă pentru puterile straine ce râvneau la mărfurile din China. Shanghai-ul a fost ocupat pe rand de britanici, americani, francezi si japonezi și fiecare dintre aceștia și-au lăsat amprenta asupra orașului. Ambasadele, sediile de banci si celebrul Cathay Hotel (sau Hotelul Păcii), toate regăsindu-se pe Bund, sunt mărturii ale acestor perioade. Bund-ul iți oferă o panoramă foarte bună asupra Pudong-ului, noua zonă a Shanghaiului, acolo unde se află emblema orașului, celebrul Jinmao Tower, dar și World Financial Center, a treia clădire ca înălțime din lume. Intre anii 1911 - 1949, Shanghai era al treilea oraș financiar din lume după New York și Londra, important centru cultural și intelectual al țării. În Shanghai sunt peste 940 de zgârie nori și mai pot să-ți spun că....atenție, Shanghaiul este oraș înfrățit cu Constanța din anul 2002! - Sunt destul de impresionat despre realizările poporului tău dar cred că arzi de nerăbdare să-mi spui câte ceva și despre marea hidrocentrală de pe cursul lui Yangțî. - Cum aș putea să omit asta? Atunci când cel mai mare baraj hidroelectric din lume, Barajul Sanxia, Digul Celor Trei Defileuri din China, a fost finalizat, adică în 2006 , s-a obținut un baraj care se înalță la 185 de metri deasupra văii fluviului Yangtzî, în provincia Hubei, are o lungime de 2,2 kilometri, iar fiecare dintre cele 26 de turbine ale sale are capacitatea de a genera 800 de megawatti (18.000 de MW total)din volumul total de 40 miliarde de m.c. de apă. Lacul format de la ieșirea din defileul Xiling în amonte se întinde pe 660 de km. Imediat mi-am făcut socoteala în minte și am rămas fără replică întrucât acel lac de baraj ar fi fost întins aproximativ pe distanța de la Constanța la....Cluj! Și dacă tot ai întrebat despre Yangțî nu vreau să omit informația despre Da Yunhe, canal care datează din vremea Primului Împărat. - Știu asta. Am citit destule despre sistemele de apărare, navigație, transport și de irigație realizate de Primul Împărat. Sue mi-a atras atenția că mai aveam câteva minute și vom ajunge la destinație... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate