MEANDRE 20-imposibil să fiu eu tatăl copilului

Au plecat toate trei. Florentina stătea în ușa apartamentului și plângea scâncind: „tati, tati al meu!”
La serviciu avea liniște. Mai cumpăra țigări străine din piață, mai un nesscafe, mai un coniac albanez și mai ieșea câte un ban, măcar pentru țigări.
Învățase să se chibzuiască și banii ce-i câștiga să-i asigure partea lui de cheltuieli.
Mariana a plecat, din nou, la un curs la Făgăraș. Florentina stătea cu Mihai zi de zi dar drumul la grădiniță era lung. A învățat-o să meargă cu autobuzul și cu alte mijloace de transport în comun și în primele zile Mihai a supravegheat-o discret să vadă cum se descurca.
Venea repede acasă, de la serviciu, iar dacă era nevoit să întârzie, vorbea cu micuța la telefon.
Grădinițele luaseră vacanță. Străbunica Florentinei l-a sunat și l-a rugat să lase fata la ea în vacanță.
-Bine, mamaie, dar să nu aud că nu vrei să-mi dai fata, așa cum a făcut Marcela.
-Nu, mamă, mă bate Dumnezeu!
Florentina s-a bucurat. „Mamaia bătrână” îi făcea toate poftele.
Mihai era la birou și citea „ Scânteia tineretului”. Era o rubrică prin care diverși tineri își dădeau adresa poștală dorind să corespondeze.
Sunetul telefonului l-a surprins.
-Alo! Liceul...
-Mihai, sunt în piață, în față la magazinul alimentar, la telefonul public. Am mare nevoie de tine!
Era Mina. Ce se întâmplase? Vocea îi era precipitată dar asta nu acoperea teama din glasul ei...
-Vino! Este urgent!
-Lari, dau o fugă până în piață!E Mina!
Larisa a zâmbit cu subânțeles, pe sub ochelatri, și fără să ridice ochii i-a spus:
-Da...vii repede, nu?
-Sigur că da, nu întârzii.
-Să nu te țină prea mult.
Mihai a întins pasul. Mina plângea după un colț al clădirii ce adăpostea cabina telefonică.
-Mihai, m-am nenorocit!
-Ce s-a întâmplat?
-Sunt gravidă!
Lui Mihai îi venea să râdă. Cu el nu putea fi...că nu era posibil.
-Și cine este tatăl copilului?
-Păi în nici întrun caz nu ești tu!. M-ai făcut să cred că sunt femeie și eu eram fecioară, când m-am culcat cu un tip.
-Și de ce m-ai sunat pe mine în situația asta?
-Și ce era să fac? Ce, trebuia să-l sun pe tata sau să îi spun mamei? Cine mă ajută?
-Lasă-mă să mă gândesc și vorbim mâine.
Mihai a sunat-o pe Jeni.
-Sărut mâna!
-Bună, domnule cenaclu, vii la o ședință?
-Jeni, ascultă-mă cu atenție, este ceva urgent și serios!
-Te aștept, nerăbdătorule!
Mihai a mers la directoare și a invocat o conductă spartă acasă și s-a învoit. A ajuns acasă la Mina. Jeni l-a privit cu reproș și i-a spus:
-Așa sunteți toți,”dragă, dragă, până ți-o bagă!”Te credeam mai stilat. Vii tu fără o floare, fără nimic, cu mâna goală...Dar, chiar și așa, ești bine venit. L-a cuprins cu brațele după gât ridicând un picior spre șoldul lui, ca o liană. Nu avea niciun chef.
-Femeie! Oprește-te. Fata ta este însărcinată!
O uluială teribilă i-a împietrit fața.
-Cu cine, cu tine?
-Cu un puști, eu știu cu cine? Ea știe!
-De unde știi?
-M-a sunat și mi-a cerut ajutorul.
Am rămas amândoi pe gânduri. Era o problemă grea. Bani s-ar fi găsit, chiar dacă 5000 de lei erau mulți, dar ginecologii se fereau de chestii din acestea pentru că era caz penal, cu pușcărie chioară! Și-a adunat gândurile și i-a spus:
-Poate se înșeală. Poate că i-a întârziat ciclul și atât...
-Unde ai vorbit cu ea?
-În piață. Eram pe fugă și nu am putut afla mai multe. În plus de asta fata era răvășită, toată.
-Mihai, te rog ia-o de la școală și vino cu ea acasă. Stați de vorbă, liniștește-o și află cine este tatăl copilului.
-Tu ce vrei, să-l facă?
-Nu știu pe nimeni care să mă poată ajuta.
Mihai a mai stat câteva clipe pe gânduri și i-a spus:
-Pleci de acasă și mă lași singur cu Mina. Du-te la o prietenă, la o vecină care are telefon. Dă-mi numărul de telefon și după ce o mai liniștesc, vorbim la telefon.
I-a scris un număr de telefon pe un petic de hârtie și el l-a băgat în portofel, apoi a sunat la școală la secretariat să afle câte ore are Mina. I s-a spus că nu mai au ore pentrucă se face pregătire pentru examene.
-Cu ce vine Mina de la școală? A întrebat Mihai.
-Cu autobuzul.
-Bine, vezi că poate apărea din clipă în clipă, mă duc să o aștept în stație.
Mihai a tras mașina după stația de autobuz și privea, în retrovizoare, călătorii din fiecare mașină.
„Dacă hoinărește prin oraș, sau, mai rău, face o faptă necugetată?”
După o oră a apărut. Mihai a coborât din mașină și a salutat-o:
-Te pup, copilaș.
-Te sărut, iubitule.
Avea ochii plânși și bărbia îi tremura, imperceptibil.
-Hai să mergem la tine acasă.
-De ce nu la tine? Și așa, acum nu mai contează! Nu pot rămâne însărcinată cu tine!...M-am nenorocit! Voi fi o „fată mare cu copil mic!”Măcar să știu că m-am culcat cu tine. Dacă eram amanta ta, nu mi se întâmpla nenorocirea asta. Ai și tu o parte de vină.
Au ajuns la ușă.
-Și dacă este mama acasă?
-Am văzut-o când a plecat.
-Mă aștepți de mult?
-De aproape o oră.
-Când a plecat, mama avea geantă în mână?
-Da, dar ce importanță are?
-Dacă avea geanta și-a luat și doctoriile cu ea, asta înseamnă că nu vine curând.
Au intrat în casă și s-au așezat pe canapea. Mina a încuiat ușa și a pus lanțul la ușă. S-a dezbrăcat, goală-pușcă, și a început să plângă în fața oglinzii.
-Am făcut burtă...
Apoi s-a așezat pe vine și plângea. Era frumoasă. Apoi, ca la un gând, s-a apropiat de Mihai și l-a mângâiat cu sânii pe obraz. El a evitat-o și a întrebat:
-Când ți-a venit ciclul ultima dată?
-Trebuia să-mi vină pe întâi și astăzi este douăzeci!
-Mina, te rog îmbracă-te.
-Mihai, fac orice, numai scapă-mă!
Mihai a dat mai multe telefoane dar chipul i se încrunta de fiecare dată. A mai dat un telefon unei foste prietene, asistentă la un laborator de analize. A vorbit în dodii dar ea a înțeles că era vorba de o analiză. A rămas să vină a doua zi de dimineață, cu Mina.
-Mina, mai întâi trebuie să fim siguri că ești însărcinată. Poate nu ești...
-Tu, cu socotelile tale! Ce, nu se vede? Vorbea ea, din ce în ce mai tare.
-Însărcinată într-o lună nu se vede nimic, doar la analize se poate spune ceva.
-Dacă făceai dragoste cu mine nu mi se întâmpla asta!
Am auzit cheia răsucindu-se în broască apoi lanțul de la ușă zăngănind și sunetul soneriei, insistent
-E mama!
Soneria nu mai contenea. Mina și-a strâns halatul și a descuiat ușa.
-Bună ziua! Ce faceți aici? Și tu, de ce ești îmbrăcată așa de sumar?
Mihai simțea că îi fuge pământul de sub picioare. Bănuia că este obiectul unui complot.
-Mamă! Sunt însărcinată cu Mihai!
Mihai a simțit că-și pierde cumpătul. Nu știa cum să reacționeze.
-Așa, domnule! Și acum ce ai de gând să faci?
Strângând spasmodic din fălci Mihai și-a spus că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită.