agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-01 | |
Avertisment. Acesta e un joc. Ființele minuscule sînt doar personaje virtuale. Dacă privim într-o anumită direcție vedem o singură pagină a lumii virtuale. Celelalte pagini sînt libere pentru noi. Întorcînd privirea, o altă pagină se deschide, de fapt o lume nouă, cu personajele ei. Și asta nu e tot. Programul ne impulsionează să credem, să dorim, să devenim. Vedem copiii tot mai bine antrenați jocului din care facem parte, ne minunăm de abilitățile pe care le au și pe care noi nu le aveam la vîrsta aceea. Simplu. Jucătorul a trecut la un alt nivel. Timpul pare că se scurge mai repede. Simplu. Jucătorul a devenit mai experimentat. Vedem catastrofe întîmplîndu-se în diferite părți ale lumii. Simplu. Jucătorul și-a epuizat resursele, sau s-a concentrat pe o altă zonă a jocului. Interesant ce se va întîmpla cînd jucătorul, plictisit poate, va renunța definitiv la joc. E suficient să îl abandoneze o scurtă perioadă de timp, așa cum s-a întîmplat în cretacic, iar ființele mici să nu poată face față cerințelor neavînd resurse suficiente. Așa cum au dispărut dinozaurii, dintr-o simplă imprudență, așa am putea și noi dispărea. S-ar putea ca jucătorul să lase intenționat micile ființe să se descurce singure, doar ca pură distracție, sau intenționat să le epuizeze resursele tot ca amuzament.
Cu siguranță va veni și acel game over. Cu siguranță jucătorul va închide definitiv camera virtuală. Sau va termina ultimul nivel, fericit. Totul stă într-un buton pe care propun să îl numim reset. Mă fascinează mulțimea lumilor virtuale, mulțimea jucătorilor. Dar dacă e un singur jucător? Dacă e un jucător plictisit care rulează program după program, din ce în ce mai nefericit? Și iată, îmi îndrept privirea în altă parte. Minunat dulapul de haine din colț, minunată harta atîrnată pe perete. Privesc spre stînga, apoi spre dreapta, revin repede cu privirea spre stînga pentru a surprinde schimbarea. Nu, totul e la fel. Doar păianjenul din colț a început să se miște pe plasă. Da, aceasta e cu adevărat realitarea. Da, cartea se adresează ființelor importante, celor ce se vor mîntui. Avertismenul acesta nu are sens. Creșteți și vă înmulțiți, ființelor minuscule, căci a voastră este împărăția pe care v-o pregătesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate