Nașterea Prințesei Sorina era un secret de stat. Și ca orice secret de stat era foarte bine păzit. De fapt nu se știa nici măcar dacă va fi o prințesă, și nu un prinț, dar ca să ne împrietenim, eu vă spun de pe acum. Și dacă vă întrebați de ce povestea aceasta nu începe cu a fost odată ca niciodată, este pentru că povestea aceasta nu a fost, ea este acum, se întâmplă încă. Să revenim…
Se știa că evenimentul va avea loc la sfârșitul lunii iunie, dar data exactă nu se cunoștea. Nu se știa nici măcar cine este doctorul reginei. Unele voci remarcaseră totuși că drumurile Camionului Frigorific Regal de Înghețată la Castel erau mult mai dese, și coincideau nefiresc cu absențele doctorului Haus , cel mai bun doctor din Regatul Undarei, de la cabinet. Ba chiar niște voci mai răutăcioase povesteau cu amuzament că în ziua în care semaforul a rămas blocat pe roșu, iar Camionul Frigorific nu a putut să treacă mai departe, l-ar fi scos pe bietul doctor Haus aproape înghețat, pentru că îl ascundeau în spate să nu îl vadă nimeni…
Și totuși, în clipa când prințesa Sorina se năștea, era de față și un oaspete nepoftit, Vrabia Paparazzi, care din surse numai de ea știute aflase totul, și cocoțată la un geam care avea (oare din întâmplare?) draperia un pic trasă privea cu sufletul la cioc ceea ce se întâmpla în cameră. În clipa când Regina Mamă luă în brațe fetița , orbită de frumusețea printesei, vru să se îndepărteze si alunecă de pe pervaz; încercă ea să se redreseze, dar încă buimacă, dădu de trei ori din aripa dreaptă și numai o dată din cea stângă, ceea ce nu o ajută cu nimic. Totul se putea sfârși rău pentru Vrabia Paparazzi, dacă nu trecea pe acolo întâmplător Vântul de Bunăseara, care o ridică ușor, până își regăsi echilibrul și putu să zboare.
-Vai , mulțumesc, Vântule de Bunăseara! Nu știu ce mă făceam fără tine…
-Pentru nimic, Vrabie…Dar ce ai pățit? Unde îți zbura mintea?
-Sunt emoționată, chiar acum s-a născut Prințesa și dacă ai ști ce frumoasă este... Mă duc repede la redacție, să o descriu Desenatorului-Sef, să nu uit vreun detaliu…Te las, să cumperi mâine ziarul, să vezi cât e de frumoasă ! Am zburat…
- Bine, du-te...
Vântul rămas singur, curios să o vadă pe Prințesă și nemaiavând răbdare până a doua zi când apărea ziarul, se urcă și el la geamul de unde căzuse Vrabia, dar o mână grijulie trăsese draperia, și nu văzu nimic. Încercă el să sufle spre geam cu toată puterea, dar draperia nu se mișcă…în fața termopanelor nu se putea face nimic. Resemnat, plecă mâhnit, dar își reveni repede, dându-și seama că era primul care putea anunța în regatul Undarei vestea că aveau din clipa aceea o prințesă frumoasă.
Dimineața, Regele Sobrin, lua micul dejun, singur, Regina Aela încă se odihnea. Sorbind cafeaua, luă ziarul și rămase înmărmurit, văzând pe prima pagină poza Prințesei nou-născute. Imediat auzi în geam ,,Cârr!Cârr!”. Primul Slujitor se duse să deschidă geamul și îl anunță:
-Sire, aveți un Păsărifon de la Regele Balenis al Ardanului!
- Bine, lasă-l să intre.
În acel moment intră în zbor un papagal viu colorat , plin de sine, arogant. Se așeză pe masă în fața Regelui Sobrin, și începu să vorbească țâfnos :
-Felicitari pentru fetiță, vecine.
Înainte de a continua cred că trebuie să dau niște explicații. Știți ce este un Păsărifon? Dacă în acel moment te uitai pe geam vedeai un șir întreg de papagali așezați cam din 50 în 50 de metri , zburând pe loc și repetând cuvintele ce tocmai i-au fost adresate regelui Sobrin. Și acel sir se pierdea departe în zare, până la primul papagal, care stătea în fața Regelui Balenis al regatului vecin Ardan. Așa funcționa. Un savant, Alex Garambel, observase că păsările comunică foarte ușor una cu alta, că se înțeleg foarte bine când zboară în stoluri, ciripesc la fel, dacă una schimbă direcția, toate se mișcă după ea. Atunci se hotărâse să dreseze papagali, care și vorbesc, și gata Păsărifonul era inventat. Bineînțeles că nu toți aveau bani pentru așa ceva, dar regii aveau. Să revenim…
- Mulțumesc, vecine, răspunse regele Sobrin.
- Este sănătoasă ? Că de frumoasă, nu am ce spune, este, am văzut în ziarul vostru.
- Da , da, sănătoasă, totul este bine.
-Nu cred că este la fel de frumoasă ca fetița mea, Prințesa Carmina, (aici papagalul zâmbi acru), dar oricum mă bucur pentru voi. Transmite-i Aelei felicitările mele.
- Da, vecine, o să îi spun.
În acel moment , Primul Slujitor se apropie de Regele Sobrin și îi șopti ceva la ureche. Acesta dădu aprobator din cap și zise :
-Rege Balenis, Primul Meu slujitor, ar vrea să îi transmit fratelui său, Nadiel, care vă este porcar că este sănătos și îi este dor de el.
Auzind acestea, Papagalul Păsărifon, se înroși, se încruntă, și începu să țopăie, strigând :
- Ce? Porcarului? Dar cine sunt eu? Văcarul? Te sun ca de la Rege la Rege, să te felicit, că ești tatăl unei prințese care nici măcar nu este așa frumoasă, și tu mă pui să transmit mesaje porcarului?!
Și o ținu așa aproape un minut. Regele Sobrin, cât era el de sobru, și cât se simțea de supărat la auzul acestor vorbe grele, la vederea Papagalului Păsărifon, care sărea într-un picior, se umfla, se răsucea, țipa, își rostogolea ochii, mimând tot ce făcea regele Balenis la zeci de kilometri distanță, nu se mai putu stăpâni și începu să râdă. Papagalul se opri brusc și începu și el să râdă… Toți Papagalii Păsărifoni începură să râdă, până la primul care râse în fața unui Rege Balenis stupefiat.
- Da? Râzi ? Las că nu ai să mai râzi tu multă vreme!
–Nu de tine râd, ci de papaga…
Dar era prea târziu, Papagalul Păsărifon își luase deja zborul. Regele Balenis terminase apelul.
Prim-Slujitorul, Dreian, se apropie de Rege și îi zise :
-Îmi cer iertare, Sire..
-Nu e vina ta, Balenis este un om dificil, și e vina mea că am râs, dar, și aici regele nu putu să ascundă un surâs, ...papagalul era prea caraghios!
Oftă și luând ziarul se îndreptă spre dormitorul Reginei Mamă , care tocmai alăpta fetița. La vederea lor, Regele zâmbi, o sărută pe frunte pe Regină și îi spuse arătându-i ziarul:
-De ce ne era frică nu am scăpat...
Ca să explicăm, trebuie să ne întoarcem în urmă cu un an , când înainte de căsătorie, fuseseră să vadă dacă sunt sănătoși la doctor ( la dr.Haus, bineînțeles), așa cum fac toți oamenii când se căsătoresc, dar trecuseră și pe la Vrăjitoarea Brigelia din Munții Hertezatului, munții veșnic înzăpeziți, pentru a încerca să afle dacă unirea lor va avea urmări fericite. Vrăjitoarea îi primise bine, le făcu o cafea, povestiră, și zațul cafelei băute de fiecare îl turnă în palmele lor și îi puse să își dea mâna.
Apoi le ghici viitorul prin cărările făcute de cafea și liniile palmelor. Le spuse că vor fi fericiți, regatul Undarei va prospera sub domnia lor, vor trăi până la adânci bătrânețe, vor avea copii sănătoși.. Singura lor problemă va fi cu primul lor nou-născut, o fată așa de frumoasă încât va stârni invidia vecinilor, și s-ar putea isca un război. Cei doi îi mulțumiră, au vrut să o răsplătească, dar ea le spuse :
-Nimic din ce vreți să îmi dați nu îmi trebuie, și ce mi-ar trebui, nu mi-ați da niciodată...
Ei plecaseră nedumeriți, și îngrijorați puțin de profeție. Iată de ce încercaseră să țină așa secretă nașterea prințesei. Dar să revenim..
Regele continuă :
-Se pare că planul nostru de a o ține cât mai ferită de ochii lumii până ne vom gândi la altceva s-a dus pe apa sâmbetei ...
-Într-un fel este mai bine, încet-încet și oamenii se vor obișnui cu ea și o vor iubi cu atât mai tare, spuse Regina.
-Stai că nu ți-am spus tot.
Și Regele îi povesti conversația avută prin Păsărifon cu Regele Balenis.
-Nici nu știu dacă să îl mai chemăm la botez..
-Cheamă-l, spuse Regina, dacă vine bine, dacă nu, mai bine. Oricum , ar fi bine să dai de știre la hotare, să dubleze straja, și eventual să îi spui lui Dreian să trimită un mesaj fratelui său, dacă observă ceva ce ne-ar pune în pericol la curtea lui Balenis, să ne anunțe.
-Bine te-ai gândit. Și frumoasă și deșteaptă.
Regele le sărută pe amândouă pe frunte, și vru să plece. Se opri și spuse :
-Te-ai hotarât ce nume să îi dăm ?
- Da, spuse Regina, o să o numim Sorina, pentru că este frumoasă ca Soarele și ca Luna împreună.
Regele nu înțelese la început, apoi zise
-Aaa, Sori de la Soare, plus na de la Lu-na! Îmi place, așa să fie.
Plecă, gândindu-se încă o dată cât este de binecuvântat cu o așa nevastă, ,,nu știu ce m-aș face fără ea", își spuse.
Zilele treceau și ei se pregăteau de botez. Slujitorii se obișnuiseră cu frumusețea de fetiță, și nu se mai simțeau stânjeniți în prezența ei, ținând din ce în ce mai mult la ea.
De Balenis, nu prea știau mare lucru, decât că acesta citea Cronica Undarei, privind noi și noi imagini cu Prințesa Sorina. Acum nu mai era nicio problemă pentru Vrabia Paparazzi să le obțină. Se știa de asemenea că zilnic o chema la el pe fata lui, Prințesa Carmina, care avea deja vreo 5 anișori și o compara îngândurat cu imaginile Prințesei Sorina...Era de asemenea îngrijorat că vânzările ziarului Cronica Undarei la el în regat, erau în continuă creștere. Cam astea erau mesajele primite de la Nadiel Porcarul.
Sosi și ziua botezului. Invitați din toate părțile lumii, regii multor țări răspunseră invitației Regelui Sobrin. Să fim sinceri, veniră mai ales cei ce aveau băieți, pentru că se gândeau și ei la viitorul acestora. Deși Regele Balenis fusese invitat (și avea și un băiețel, Prințul Alexis), încă nu apăruse. Nici după ce Părintele Adaria termină slujba botezului, nu apăru. Când nașa Prințesei Sorina, contesa Onna, o bună prietenă și fostă colegă a Reginei Aela la Academia Sânge Albastru apăru la ușa bisericii cu ea în brațe, tot poporul strâns acolo izbucni în urale și strigă ,,Vivat Prințesa Sorina! Vivat cea mai frumoasă Prințesă din lume!”. Câțiva din cei care își aruncară cu entuziasm căciulile în sus, ridicând privirea văzură foarte mirați, la mare înălțime, un lanț de Păsărifon, care se pare că transmitea tot ce se întâmplă acolo..Oare ghiciți cine era la capătul celălalt al Păsărifonului? Așa e, ați ghicit, regele Balenis. În sfârșit, totul continuă cum nu se poate mai bine, Desenatorul-Sef nu mai prididea să facă portrete invitaților cu Prințesa Sorina; deși fiecare când o vedea la început rămânea surprins de frumusețea ei, toți se obișnuiau și o luau în brațe cu drag. Începu și ospățul, muzica și dansul. Numai locul Regelui Ardanului rămânea neocupat..
Când toată sărbătoarea era în toi, Dreian, Primul Slujitor veni și îi șopti Regelui Sobrin:
- Maiestate, se pare că se apropie Caleașca Automobil a regelui Balenis...
-Nu se poate!, spuse acesta.
Bucuros, se ridică de la masă să iasă în întâmpinarea lui Balenis. Când ajunse afară, Caleașca Automobil tocmai se oprise. Ușa acesteia se deschise, și un om fu aruncat din ea. Caleașca Automobil demară apoi grăbită. Regele împreună cu Dreian se apropiară de omul căzut la pământ, care gemea de durere. Dreian îl recunoscu: era Nadiel! Fratele lui! Îl chemară repede pe doctorul Haus (invitat și el la petrecere bineînțeles). Acesta îi acordă primul ajutor, îi făcu o injecție și Nadiel își reveni.
Îi spuse Regelui Sobrin
-Sire, am fost descoperit! Tocmai când vă scriam un raport și îl agățam la piciorul Porumbelului Poștaș( oare v-am spus că așa țineau legătură? Un fel de SMS, cum ar veni), când a intrat peste mine Primul Străjer al lui Balenis..Cred că mă urmărea de ceva vreme...M-au bătut, și mi-au spus că dacă vorbiți cu Porcarul lui și nu cu el, atunci pe Porcar trebuia să îl invitați.
Regele Sobrin îl întrebă cum se simte și dacă poate să vină la masă.
-Sire, nu aș îndrăzni...
- Lasă asta…Ești destul de bine sau vrei să mergi la spital, să îți facem injecții, analize, eventual să te punem în ghips? Mi se pare mie sau gâtul ți-e cam strâmb?
- Nu, nu, Sire nu am nimic, și gâtul meu este perfect drept, zise speriat Nadiel, încercând să își ascundă durerea când își îndreptă gâtul cu o pocnitură.
Și Regele îl puse lângă el la masă, având grijă să îl servească cu mâna lui cu cele mai bune bucate și băuturi.
Trecură anii, Prințesa Sorina avea deja 6 anișori. Crescuse, bineînțeles, frumoasă, dar și deșteaptă, era iubita și răsfățata tuturor. Pe unde mergea, chipurile tuturor se iluminau zâmbitoare. Era un pic cam vorbăreață, dar spunea lucruri foarte înțelepte, surprinzătoare pentru vârsta ei. De cuminte, era cuminte, mai făcea ea și pozne ca orice copil, ca atunci când s-a ascuns în cușca lui Negro, câinele din fața Grajdurilor Imperiale, de au căutat-o toți speriați, iar în Cronica Undarei deja se specula răpirea ei și posibila implicare a regelui Balenis…De fapt ea se jucase cu Flufy, un cățeluș alb ca neaua, pe care Negro îl adoptase. Se jucase până a adormit alături de el în cușcă. S-a trezit abia pe seară, când disperați, Regele și Regina adunaseră oșteni cu torțe să plece să o caute prin Pădurea Haget, care se întindea în imediata apropiere a Parcului Regal. A ieșit nevinovată, în îmbulzeală nimeni nu a observat-o , așa că a ajuns pâna la Regina Aela și i-a spus dulce :
-Mami, mi-e foame…
Între timp , relațiile cu Regatul Ardan erau destul de reci, dar nu se ajunsese la acte de agresiune. De fapt, regele Balensis avusese de gând să atace cu toată forța Undara, încă îi răsuna în minte râsul regelui Sobrin, dar soția lui, Regina Cyrensis (și ea prietenă și colegă la Academia Sânge Albastru cu Regina Aela, ), care era o femeie înțeleaptă, reușise să îl facă să renunțe. În plus, îi era și teamă, deoarece Regatul Undarei era puternic, cu oșteni viteji, iar Regele Sobrin era renumit pentru calitățile sale de conducător de oști.
Fata lui, Carmina, crescuse și ea, era un pic cam plinuță, dar era frumușică, vorbea mult și ea, cam fără rost, așa că toți râdeau de multe ori de ce zicea. De exemplu, odata, când așteptau un musafir de vază, mama ei ii spuse lui Balenis ,, Și ăsta, se crede buricul pământului..”, iar când musafirul ajunse la ei, Carmina, care auzise vorbele mamei ei, îi zise:
-Dumneavoastra domnule, nu semănați cu un buric. Sunteți gras, dar nu semănați deloc cu un buric, mama așa crede, dar nu are dreptate.
Bineînțeles că toți au tăcut, apoi au râs stânjeniți.
Altădată la școală, i-a spus învățătoarei că ea nu trebuie să învețe să citească, ea are slujitori care vor citi pentru ea…
Fratele ei, Alexis, un băiat de nouă ani, în schimb era cuminte, tăcut și silitor, fiind primul din clasa lui. Mai nou, se pare că rasfoia toate ziarele din Undara , după ce le citea tatăl său, uitându-se cu mare atenție la imaginile Prințesei Sorina…
Apoi, pe când Prințesa Sorina se juca alături de prietenele ei și de Flufy în Parcul Regal, iar Vrabia Paparazzi nu mai prididea cu transmisul de imagini, Regatul Ardan fu atacat de mohorâtul rege al Siimitului, Ximon, care în câteva ore fu la porțile castelului lui Balenis. Acesta abia apucă să se urce în Caleașca Automobil cu familia și să fugă. Vrând- nevrând, singura lui cale de scăpare era spre Undara, așa că ajunse la castel la Regele Sobrin, cerându-i adăpost.
Când Regele Sobrin apăru, vru să îngenucheze în fața lui, dar acesta nu-l lăsă și-l ridică imediat.
-Vecine, prietene, nu se cade să îngenunchezi în fața mea.
Balenis, plângând, îl rugă să îl ierte pentru vorbele și gândurile rele ce le-a avut de atâția ani față de el, de soția lui, și mai ales față de Prințesa Sorina.
-Ce a fost, a fost, uitat să rămână, să ne gândim ce facem de acum.
Împreună plecară să hotărască ce puteau face în fața mohorâtului rege Ximon.
Între timp, Regina Aela o întâmpină cu drag pe Regina Cyrensis și pe copiii acesteia. Carmina se uita un pic cu ciudă la Prințesa Sorina, care după un moment de timidate spuse:
- Eu sunt Sorina. Tu cine ești?
-Carmina, și să știi că sunt mai frumoasă că tine.
-Cu frumusețea ta nu trebuie să te mândrești, numai măgarul a murit de foame admirându-se în apa lacului, așa mi-a spus bunica. Vrei să te joci cu mine?
Ușor nedumerită, Carmina acceptă. În curând se jucau cu Flufy în Parcul Regal, aruncând cu o minge pe care el enervat o mușca, dar refuza să le-o aducă înapoi.
Fratele Carminei, Alexis, care o privea tot timpul pe Sorina, se uita la ele, neîndrăznind să intre în joc. Prințesa Sorina observă, o întrebă pe Carmina cum îl cheamă și îl strigă:
-Prințe Alexis, binevoiți să vă jucați de-a v-ați-ascunselea cu noi? Și râse cristalin.
Alexis zâmbi, și fugi spre ele. Se duse la un copac se întoarse cu spatele și numără până la zece.
-Cine nu este gata, îl iau cu lopata!
Și porni să le caute pe fete.
După câteva zile, Regele Sobrin adună o mare armată, chemând ajutor și de la regii Albanului, Veresinului, care îi erau buni prieteni. Într-o bătălie scurtă învinseră armata mohorâtului rege Ximon, izgonindu-l înapoi în regatul Siimit.
Regele Balenis se întoarse pe tronul Ardanului. De atunci a fost un rege mult mai bun pentru poporul lui. Îl chemă înapoi pe Nadiel, îi ceru iertare și îl făcu Prim Slujitorul lui.
Cu Regele Sobrin rămase bun prieten, făcându-și vizite unul altuia, împreună cu familiile lor.
Când Prințesa Sorina împlini 7 ani, sosiră invitați din toate colțurile lumii, și Parcul Regal răsuna de chicoteli și cântecele vesele. Carmina însăși parcă se mai îmbunase, își dăduse seama că nu este ea cea mai frumoasă prințesa din lume. Poate că nici Sorina nu era cea mai frumoasă , dar pot să jur că pentru Alexis ea era.
Și am încălecat pe o șea și v-am spus povestea așa, dar cum am spus, ea va continua.