meandre 49- Ana

Un aparat de radio cu pickup trona pe o servantă sculptată. Fata l-a invitat să servească un mic dejun și el nu a refuzat. Brusc și-a amintit de discurile LP pe care le avea pentru Ana, discuri care cuprindeau un spectacol întreg al Cenaclului Flacăra. A mers la una dintre genți, a scos un disc cu muzica de la Flacăra, l-a extras din din husa de carton gros și a făcut semn Monikăi să pună discul, așa, ca să umple atmosfera.
Întimp ce femeile pregăteau micul dejun tatăl fetei l-a servit cu cafea. Fumau în acordurile melodiilor lui Hrușcă. Gândurile lui Mihai zburau aiurea și privirea i s-a oprit pe un telefon cu aspect de epocă și el se întreba dacă o fi și funcțional.
Femeile au apărut cu niște tăvi cu mâncare dar și cu vestitele găluști cu cartofi. Brusc, Monika și-a amintit chestia cu pânea, s-a ridicat și i-a adus musafirului o chiflă, mărișoară dar chiflă. După ce au mâncat și Mihai a mulțumit, a întrebat-o pe Monika dacă-i poate oferi posibilitatea să vorbească cu cineva în Leipzig.
După ce ea a încuviințat i-a cerut numărul de telefon și fata a făcut comanda.
Muzica îl arunca într-o stare de dor de casă, dor de copil, dor de limba maternă. La un moment dat omul s-a sustras acestei realități și brutal și-a pus întrebarea: „ce dracu caut eu aici, în Germania? „
Telefonul a scos un sunet strident, Monica a ridicat receptorul și i l-a întins.
-Alo, Ana?
-Da, iubitule, unde ești? Îmi era dor de tine. Nu ai mai dat nici măcar un semn de viață. Ești în Germania?
-Da, sunt la MareaNordului...Stai puțin.
Mihai a rugat-o pe Monika să-i explice Anei unde era benzinăria de pe țărm și apoi să-i dea telefonul să vorbească. Din nou potopul de consoane i-a zgâriat urechea.
-Ana, în cât timp ajungi aici?
-Păi iau mașina de la Uli și în maxim patru ore sunt acolo.
-Te aștept cu lansetele în apă. La revedere!
Mihai și-a luat la revedere de la gazde sărutând mâna doamnei și strângând mâna domnului.
Monika i-a făcut semn să intre după ea în cameră, aproape că l-a trântit pe pat, l-a descheiat la șliț și a produs rapid și sportiv o felație.
-And I had to take my breakfast!
Afirmația cu micul dejun i s-a părut aproape trivială.
Au ajuns pe mal, și-au luat bun rămas în timp ce ea îi oferea o carte de vizită a tatălui ei.
Fiatul roșu dispăruse. Lansetele au ajuns în apa liniștită și sacul de dormit a fost întins între cele două genți de voiaj.
Mihai a mers la benzinărie și a cumpărat o bere.
Culoare verde a lansetelor desena pe cer o paralelă perfectă între ele. Firele galben fosforescent dădeau mai multă profunzime albastrului cerului.
Camioanele rusești parcă nu se opreau niciodată, erau așa ca într-o mișcare brauniană, deplasându-se după o schemă numai de ele știute.
Aerul rece și sărat îi desfundase sinusurile făcândul să perceapă mai intens mirosul de carburant ars.
Soldații ruși cu automatele pe genunchi aveau căștile de oțel pe cap, căști trase spre ceafă, lăsând să se vadă smocuri nepieptănate de păr galben.
„Ce mult seamănă rușii cu nemții! „
Þigarea aprinsă lăsa fumul să se ridice disipîndu-se în briză...
O mișcare ușoară a scuturat vârful unei lansete. Ridicat în picioare Mihai urmărea clipa propice pentru capturarea uni pește.
Vârful subțire s-a curbat și după un dril relativ scurt un pește plat, asemănător cambulei, a poposit pe mal. La scurtă vreme și a doua lansetă a dat semne de viață. Aceeași mărime, aceeași specie de pește i-a dublat captura.
Zbaterile disperate ale peștilor îi fixau atenția asupra lor. Dintr-o dată, hotărât, Mihai s-a ridicat și a aruncat înapoi peștii în apă.
Frigul depe mal și lansetele întinse i-au amintit o dimineață de Paști când plecase la Prundu cu o prietenă la pescuit. Era unul dintre testele la care le supunea pe prietenele lui în vremea când era flăcău.
Un claxon puternic l-a trezit din amintiri. Dintr-un trabant crem Ana a coborât alergând spre el.
-Iubitule, mi-a fost dor de tine...
S-au îmbrățișat. Nici nu-i venea să creadă cât de bine reușise Ana să deprindă limba română...
-Floricica nu este cu tine? Mama a spus că ar vrea să o cunoască.
-Nu am putut să o iau. Nu mi-a permis Mariana.
Au dus bagajele la mașină și ea a demarat luând viteză.
-Vrei să ne oprim la Berlin?
-Nu, aș vrea să ajung la tine acasă să-ți văd casa, să o văd pe mama ta.
Soarele cobora cu repeziciune spre apus. Frigul era din ce în ce mai pătrunzător. O melodie nemțească se auzea din aparatul de radio în timp ce luminile localităților rămâneau în urmă.
-Vom opri să-ți arât ceva interesant.
În dreapta, într-o vale largă, se vedeau luminile aprinse într-un mic orășel. Nu i s-a părut nimic deosebit dar ea l-a atenționat că iluminatul public, cel care marca străzile, realizează un anume desen. Un vultur al Reichului cu aripile deschise se profila în noapte. Numai o aripă era neterminată dar desenul era clar.
Au reluat drumul și după circa o oră au ajuns în oraș. Srada Dr.Otto Nusche era formată numai din căsuțe cu un etaj, case tip, fiecare casă având câte o mică grădiniță la stradă.
Au parcurs relativ repede aleea betonată și, la parter, au pătruns într-un apartament cu trei camere mari, cu o bucătărie pe măsură, mobilat cu mobilă veche, masivă. O pianină plasată lângă fereascră completa mobilierul. Mama Anei, cu o privire plină de bunăvoință, adeschis brațele și l-a cuprins. Aerul oarecum neglijent lăsa să se vadă un furou roz și o pulpă flască.
Ana i-a luat gențile, el a luat sacul și au intrat în „camera lor „.
A lăsat gențile, l-a luat de mână și, plină de exuberanță i-a spus:
-Hai să-ți arăt camera unde va locui Floricica ta. A fost camera lui Uli...
Sentimentul că e luat cu japca i-a dat o stare de disconfort.
„Nici nu am pus problema că mă voi căsători cu ea, dar să vin cu fată cu tot. „
Au revenit la bagaje. Mihai a scos discurile pentru Ana și o carte numită „Am fost medic la Auschwitz” de Miklós Nyiszli. Faptul că ei nu știau nimic despre atrocitățile comise era aproape revoltător. Mihai nu urmărea un scop anume ci numai informarea Anei. La școală, despre Războiul al doilea mondial învățau doar puține lucruri...toate încheiate cu formula germania a fost învinsă!
Pentru discurile oferite Ana s-a bucurat enorm. Ca un copil a luat discurile și a alergat în sufragerie să pună un disc. Mama ei bea un ceai și o lăsa în pace să se desfășoare.
-Ce proastă sunt, nici nu te-am întrebat dacă nu ți-e foame.
A rostit câteva fraze rapide către mama ei ca apoi, ca o vijelie să iasă pe ușă.
Muzica umpea golul lăsat de plecarea femeilor și el s-a așezat pe scaunul de la pianină urmărind întunericul de pe fereastră. Lumina camerei inunda câțiva pomi din grădiniță.
Discul a ajuns la final ca apoi să se oprească. După ce s-a rotit de câteva ori lăsând un ușor fâșâit să urce spre lustra de cristal, brațul cu doza s-a ridicat și s-a așezat pe suport.
Mihai a ridicatcapacul pianinei și a lansat câteva acorduri din melodia Loredana a lui Gianni Morandi, melodie care era asociată indisolubil cu marea lui iubire, Teodora. La despărțire, când ea a plecat la Lupeni, tatăl lui i-a spus, parcă prevestind: „și tot ai să fi nora mea! „
Ana s-a întors și și-a surprins mama stând în pragul bucătăriei și ascultând acordurile melodioase. Mirosul de carne prăjită și de slănină pătrundea pe ușa bucătăriei.
-Băi, române, să fii tu de râs cu pâine ta! Abia am găsit opt pâini. M-au întrebat dacă facem nuntă sau botez.
„Pâinile„ era niște chifle ceva mai mari.
Au mâncat și Ana s-a apucat să facă focul în sobă. Niște calupuri dreptiunghiulare, destul de mari, au fost așezate în sobă și cu un chibrit cu bățul lung și gros a dat foc. Focul a pornit instantaneu. Mihai a dorit să vadă unde este baia. Ana a servit drept translator între Mihai și mama ei. Mama, cu un zâmbet lătăreț, a deschis ușa la camera ei arătând spreun pat uriaș:
-Mein Bett ist größer. Lassen Sie ihn mit mir schlafen!
Lui Mihai nu-i venea să creadă că a înțeles bine ce ar fi dorit mama...
Ana, cu un aer despre care nu știai dacă-i poți spune glumeț sau chiar furios, a răspuns șuierând:
-Das ist meins, alles meins. Sie haben Sex mit Ihrem Ältesten!
-Te rog,spune-mi ce a spus doamna și ce i-ai spus tu!
-Nu cred că ai vrea să știi. Proverbul acela românesc care spune că e bine să-ți fuți soacra dacă vrei să ai liniște, aici nu se potrivește, sau chiar o vrei pe ea.
-Cred că totuși este o glumă. Mă și jenez să-ți spun ce părere am despre asta.
-Mie poți să-mi spui orice.
-Aș zice promiscuitate...
-E, femeie bătrână. Nu o băga în seamă.
-La noi o fată nu și-ar permite asemenea limbaj dar nici o mamă o asemenea atitudine.