agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-01-09 | |
meandre 67- primul șut
Mihai s-a trezit obosit simțind dureros prin pleoape apariția zorilor. Și-a pregătit cafeaua și micul dejun pentru fată. A călcat șorțulețul, paltonașul , care se uscase la radiaor, dar și fundele. -Moțulică, ține degetele să facem pampoane! Avea dexteritate. Părul suficient de lung și creț a fost prins în două codițe de cal și de sub fundele imense se scurgea în două bucle negre și largi. Mihai a pupat fata și ea a coborât scările să meargă la școală. Ofițerul și-a pus bocancii, s-a mai uitat o dată în oglindă, și-a așezat șapca și a coborât. -Batalion, drepți, pentru onor spre stân-ga! Colonelul Pârvulescu, cu cizmele lustruite impecabil,ajuns la jumătatea formației de cadre , civili și soldați, a salutat: -Bună dimineața! Să trăiți, tovarășe colonel! Ecoul a răspuns încă o dată și comandantul a verificat ținuta tuturor, inclusiv a civililor, apoi a decretat, cu vocea aceea supărătoare: -De azi înainte, la revista de front, și civilii vor purta uniforma trupei! Clar? Șeful de stat major, un maior frumușel, i-a răspuns: -Da, să trăiți. Din front Constanța i-a zâmbit. -Vreau să văd organizarea pe schimburi și pe cei care vor intra pentru prima dată în subteran. După ce s-au enumerat schimburile, Mihai a pășit alături de cadrele și soldații care aveau să primească botezul cărbunelui. Un plutonier adjutant le-a înmânat fiecăruia câte o marcă rotundă pe care era ștanțat un număr matricol. „De azi înainte voi fi doar un număr. Un număr și atât! „ Fiecare a semnat pe un tabel pentru marca primită și ulterior avea să fie trecut, sub numărul de marcă, în Ordinul de Zi pe Unitate. -Dacă are cineva ceva de raportat să iasă în fața formației, ofițerii, nouă pași, maiștri militari, șapte pași, subofițerii , cinci pași, gradații , trei pași, soldații, un pas, înainte marș! Pașii s-au auzit lovind asfaltul în pas de defilare. Mihai a pășit și el raportând că are nevoie de o locuință, potrivită pentru o familie. -Faci raport, îl lași la biroul documente secrete și aștepți. Dacă te grăbești îți cauți singur, ne dai adresa și vei primi repartiție! Unul dintre soldați a cerut permisiunea ca să primească carnetul de CEC ca să poată scoate bani să-i expedieze mamei acasă care nu are lemne și nici ce pune pe masă! -Soldat, aici nu face fiecare ce vrea! Ordinul e ordin pentru toată lumea. La liberare vei primi carnetul de CEC cu toată suma care ți se cuvine, clar? Primești sufiecienți bani din munca ta, pe lângă soldă, în fiecare lună, restul e consemnat în carnet. -În formație, marș! Mihai urma să intre schimbul doi așa că a plecat cu Bibi care urma să fie schimbul trei. -Bătrâne, nu te îngrijora. Vili se ocupă de fată când nu suntem noi în șut. Hai să bem una mică și să-ți fac instructajul pentru subteran. Au intrat în vestitul bar-cofetărie. Au comandat două coniace mici iar unguroaica i-a șoptit: -Ești un adevărat militar. Eficient! Misiunea a fost îndeplinită! Bibi l-a privit întrebător. Mihai a tăcut iar Bibi nu a insistat. -Bătrâne, vezi că metanometrele sunt „lucrate „ și indică mult sub nivelul real. Cât ești jos să ai în vedere șobolanii. Nu sunt șobolani, nu intri! Șobolanii simt nivelul de metan! Nu uita să iei mâncare pentru șobolani, când cobori că altfel rămâi tu fără mâncare. Gustarea ți-o legi cu o sârmă sus, sub armătură. Nu e o garanție dar le este mai greu șobolanilor să urce. Vezi că minerii aduc băutură în subteran. Nu lăsa soldații să bea nici măcar un strop și nici tu să nu bei! Nu lăsa soldații nesupravegheați nici măcar o clipă, indiferent ce motivă invocă! Și acum hai la cazarmă să-ți iei soldații în primire. Au ajuns la cazarmă și Bibi a comandat segentului de srviciu să aducă pe platou soldații lui Mihai. -Vezi că voi lua eu, momentan , comanda, ca să înveți tipicul! Mihai a văzut soldații cum coborau în fugă din dormitor. -Pluton, v-aliniați! Pluton, drepți! Pentru inspecție, 5, 3 pași, înainte marș! Plutonul s-a despărțit în grupe și Bibi , însoțit de Mihai i-a inspectat. -În formație, marș! -Băi, care ați venit azi, ieșiți un pas în fața formației! Trei soldați au ieșit în față. -Băi, bibi, este vreunul criminal? Dar de drept comun? Cei trei au ridicat mâinile. Trecând prin fața fiecăruia Bibi i-a întrebat de ce au fost condamnați -Tovarășe locotenent, sunt soldatul Apostu, am fost condamnat că am furat porumb de pe câmp. -Tovarășe locotenent, sunt soldatul Tilicaru, am fost condamnat pentru că l-am bătut pe șeful de post din sat. -Dar ce ai avut cu el? -A vrut să o violeze pe sora mea. -Tu ce bube ai, mă? -Tovarășe locotenent, raportez, eu sunt hoț de buzunare cu ghinion. M-au prins. -Ce e tatăl tău? -Hoț, să trăiți!. Mihai a văzut în formație soldatul care ceruse carnetul de cec. -Bibi, cu soldatul cu carnetul de cec, ce este. -E amărât, mă. Ãsta cred că face armata pentru altul. Mamă-sa e bătrână și bolnavă, e văduvă și pe soldat nu l-au scutit de armată ca unic întreținător de familie. -Păi, e legal? Nu trebuiau să-l lase acasă? -Ce mai este legal în țara asta? - Ostași, la ora unu și jumătate e adunarea pe platou. Mergeți și mâncați, vă odihniți și fiecare la ora stabilită să fiți cu marca de gât la adunare. E clar?- -Da, să trăiți! -Liber! Soldații s-au întors spre stânga, au bătut trei pași de defilare și s-au împrăștiat. -Moșule, du-te de te întinde nițel, fă-ți pachetul cu mâncare și să nu întârzii. Să nu uiți marca! Lui Mihai i-a fost teamă că va adormi așa că a rămas cu ochii deschiși, întinds pe pat. Dincolo de ușa închisă se auzea un șobolan cum încerca să intre în cameră. „Distrugerea ființei umane. Suntem reduși la condiția de animal și acest angrenaj inferior ne apucă,unul câte unul în acest malaxor uriaș. Nici de citit nu am mai citit nimic, ca să nu mai vorbesc despre scris. Amintinduși tonul sarcastic al Marianei și-a spus cu voce tare: „Eminescule, ai ajuns miner!“ „ Mihai a ajuns la timp pe platou, a făcut apelul din caietul comandantului de pluton. Lipsea un ostaș. Mihai a trimis tot plutonul să-l caute dar nu l-au găsit. Apoi a raportat Ofi'erului de Serviciu lipsa la apel a soldatului Ionescu Ion și plutonula plecat la mină, fiecare soldat având pachetul cu mâncare. Soldatul care lipsea era soldatul cu carnetul de cec. La lămpărie au dat mărcile și fiecare a primit lampa cu acumulator, metanometru și restul echipamentului, cu cizmele de cauciuc cu tot. Fiecare pluton ara repartizat la o echipă de mineri civili. În grupuri mici au coborât cu „colivia „ până la galeria unde aveau să scoată cărbune. Temperatura creștea , la coborâre, cu câte un grad la fiecare treizeciși trei de metri. Surprinzător, jos, era foarte rece, probabil din cauza aerului rece de la suprafață împins prin tubulatura de aerisire. Au ajuns în galerie iar șeful de echipă, miner vechi , împărțit sarcini soldațșilor. Existau locuri în care presiunea muntelui „turtise „ galeria, aceasta ajungând la 50-60 de centimetri. Materialul lemnos necesar pentru armare era transportat cu vagoneții iar unde galeria nu permitea, dintr-o sfoară foarte rezistentă, numită sfpară de mină, se făceau hamuri și se mergea târâș cu lemnul tras de om prin galerie. Sfoara de mină era forte rezistentă și se folosea la țesutul plaselor care armau pereții galeriei. Mihai urmărea atent munca soldaților dar și prezența șobolanilor. Chiar dacă erau orbi, aceștia aveau un simț de orientare extraordinar. Probabil că pierderea unui simț le-a dezvoltat pe celelalte , excesiv. S-a dat pauza de masă și fiecare și-a luat pachetul atârnat cu sârmă de tavan. Unul dintre pachetele soldaților fusese mâncat, chiar acolo sus. Mihai i-a dat pachetul lui și s-a așezat privindu-și oamenii. Șobolanii s-au apropiat și fiecare dinre ei a dat câte ceva de mâncare acestora. Hoțul de buzunare a spus: -Metre, eu îl adopt pe ăsta cu coada mâncată, că pare mai amărât. Apoi ostașul i-a mai dat de mâncare protejatului săi. În bezna din subteran rătbăteau fascicolele de la lămpile de pe cască. S-a sfârșit tura și cu aceeași colivie au urcat. Era înfricoșător becul acela roșu de la lift. Grupuri-grupuri, lucrătorii intrau în colivie , trăgeau ușa glisantă din plasă metalică și urcau. În sala de apel s-au întâlnit cu schimbul care intra. Au mers la dușuri, s-au spălat și s-au îmbrăcat cu hainele cu care veniseră. Apoi au predat echipamentul tot la garderobă la lămpărie, au primit mărcile și au ieși. Contracția dureroasă a pupilei îți dădea o senzație de nesiguranță, de teamă. Plutonul a mers ordonat până la cazarmă, a fost dat în primire la ofițerul de serviciu și Mihai era liber până a doua zi. - A venit soldatul Ionescu? -Da, este la morga la Petroșani. S-a sânzurat cu fâșii din cearșaful de pe pat. Să mergeți la comandant! Mihai a bătut la ușa comandantului. -Da, intră. -Tovarășe colonel m-am prezentat la ordinul dumneavoastră.-Toalentmajor, luați bagajele soldatului, carnetul de cec și o ținutpă nouă de la magazie. Luați patru ostași și mergeți la morga la Petroșani. După ce faceți toate formalitățile duceți sicriul și predați decedatul familiei. Aveți grijă să vi se semneze de primirea bagajului, a carnetului de cec și a răposatului. De la caserie ridicați suma pentru înmormântare. Faceți un inventar cu obiectele personale. Þinuta de înmormântare este standard, fără manta! Mihai a ieșit dela comandant și a mers în dormitor. Valiza de lemn era descuitaă. În interior Mihai a găsit o scrisoare de la mama lui ion prin care îi cerea să o ajute că nu are bani nici de lemne și nici de mâncare. Deasupta rufelor murdare era o scrisoare începută de Ion cu „Dragă mamă“ și foaia era încrețită de lacrimi uscate. Mihai a plecat cu soldații a doua zi dimineață până în satul lui Ion. La postul de miliție au oprit și au luat plutonierul să le arate drumul. Mama îi aștepta ca un semn de întrebare negru ce abia se zărea pe zăpada albă. Sicriul a ajuns în casă, bătrâna a semnat actele, a primit banii și carnetul de CEC și a rămas împietrită cu certificatul de deces între degetele tremurânde. Drumul până la cazarmă Mihai l-a făcut în caroseria autocamionului alături de tovarășii ostașului miner mort. / |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate