agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ din valea lui Hinom ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-01-14 | |
De cum ieși, un cor de alice pufoase efemere îi ură bun venit în plină față.
ÃŽi plăcea să meargă prin zăpada înaltă. Un mic Eden de emoÈ›ii, un stup inert bâzâia din nou între tiroidă È™i stomac. Familiar din copilărie, dar eluziv. Auzea sub tălpi: CranÈ›-cranÈ›! Sunetul crocant al fulgilor striviÈ›i, o muÈ™cătură dintr-un morcov. CranÈ›! Cât era posibil să vadă, È›ipenie de om. El È™i viscolul. El È™i iarna care se prindea scai de mânecile flanelate. Falezele de cretă din jur aveau pete galbene. Spirale albe, vârtejuri scăpate dintr-o colosală maÈ™ină de spălat, albeau È™i înălbeau firea urbană. Noaptea se fisurase, lumina ieÈ™ea din ou. ÃŽn conurile portocalii vărsate de girafele iluminatului public, căderea norilor era încă È™i mai feerică. Gerul îl ciupea pe GraÈ›iel de obrajii bufanÈ›i, muÈ™ca dosul mâinilor goale. Nu suporta mănuÈ™i, simÈ›ea că-l orbesc. Urma intersecÈ›ia unde o lua la stânga. Vizibilitatea scăzuse È™i mai mult, deÈ™i puiul de ziuă era măricel. Nu vedea semafoarele: ninsoarea aprigă forma un turbion atotputernic. Pustiul adus de stihie venea de pretutindeni È™i pleca încotro vedea cu ochii. Zăpada e un flecuÈ™teÈ›, gândea GraÈ›iel pozitiv, în timp ce vântul din canionul blocurilor de zece etaje, îl scutura bine È™i-l pocnea în pufoaică, dar la ce poem al dispariÈ›iei dă naÈ™tere È™i ce vacarm de văicăreli mediatice stârneÈ™te! Bip-bip! Bip-bip-bop! Toate antenele emiteau ieremiadele hibernale, cum e datina din străbuni. Scâncetele mumiilor de birocraÈ›i din fotolii, care cu mare greu răzbăteau la suprafață din depozitele de aroganță, solidificate, ale aÈ™a-ziselor instituÈ›ii, ce teatru antic! Ce de piei puse la uscat! Dar stihia, ce curățenie generală făcea! Ce dezinsecÈ›ie, ce purificare. Din orice unghi privită, era perfectă, cât era glorioasă. Zloata È™i dezgheÈ›ul, altă poveste. GraÈ›iel privea iarna, care în ochii lui se oglindea sălbatică, neîmblânzită. Dintr-o clepsidră răsturnată, amintiri nemuritoare, de aur pur, cu sania pe drumuri, pe dealuri, începeau să curgă. Hornuri fumegătoare, camere calde, plite încinse, căni cu ceai, ceasul mecanic tic-tac, tic-tac. Vântul agita în faÈ›a ochilor lui o neobiÈ™nuită muletă albă, ca să-l ațâțe. ÃŽn spaÈ›iul îngust dintre gulerul pufoaicei È™i fes, pe lângă fular, viforniÈ›a îi înfigea în ceafă banderillas de gheață. Ca să străpungă cortina, lăsa bărbia în piept, își ferea cu greu ochii de cozile biciurilor fulgoase, care veneau când din dreapta, stânga, sau din față. Era ocazia rară în care omul îmblânzit, molatic, redescoperă bărbăția de rit vechi, adormită în sufletul lui, adânc, un monstru din Loch Ness aproape uitat, bănuit a fi o farsă, spirit de aventură făcut din curiozitate, curaj È™i oxigen, în proporÈ›ii egale. GraÈ›iel vedea clar cum fulgii coboară È™i se topesc pe vârful nasului È™i bănuia că un castronel alb de nea i se adunase în creÈ™tet. Geanta uriașă cu produse de vânzare era un pic mai grea ca la plecare, pe umăr. Umbla acum cu mâinile în buzunarele hainei, cotul drept păstra povara la spate, unde tresălta la fiecare pas, în curbura lombară. Pe această zonă a coloanei, samarul se potrivea perfect. Osul sacral juca rolul de È™a, tehnică de transport care îi permitea să ducă marfa pe distanÈ›e lungi, în orice condiÈ›ii.  Intemperiile îi dădeau senzaÈ›ia ca înaintează pe un câmp îngheÈ›at, pe o banchiză, către marginea lumii. ÃŽnsă pista lui obiÈ™nuită, de pe care decola către job zi de zi, sau aproape, era intactă, cu toate reperele ei: o cofetărie cu prăjituri È™i torturi fosilizate, expuse în vitrina chioară, staÈ›ia de tramvai cu bordura smulsă È™i spartă de un vitezoman, un pâlc de arboret, o feerie, loc de ambuscadă preferat al unor câini foarte feudali, organizaÈ›i în haită, un gard viu, apoi unul mort, È™i unul de sârmă, care demult împrejmuise o curte mândră, proprietatea unui pitbull fudul, recent pustie, ros ca de molii, magazinul de mobilă cu firma È›ipătoare mereu aprinsă, cârciuma Extaz, cu păcănele, de zidul căreia era mai mereu rezemat un sicriu proaspăt lăcuit, de la Pompele funebre din scara de bloc următoare, la parter, iar de aici pe vreme bună Parcul Bucuriei, sau Poligon, cum îi zicea lumea, își arăta țărmul exotic. GraÈ›iel traversă bulevardul pe zebra îngropată în zăpadă, spre arcul triumfal de tablă care ura bun venit, secondat de un clovn mare cât un autobuz ce făcea un gest larg, protocolar, de amfitrion. Gara mică cu turn È™i ceas din care o garnitură pitică pleca vara în turul parcului, abia se vedea, asediată de nămeÈ›i fioroÈ™i. Parcul îi aparÈ›inea, pe un asemenea timp, la o aÈ™a oră. Era un Robinson È™i debarca pe insulă, azvârlit de valuri. Nisipul intact îi memora urmele. Mai țârziu, după încetarea ninsorii, băștinaÈ™i gălăgioÈ™i cu sănii vor năvăli, bănuia, È™i vor netezi locul. Deocamdată, era numai al lui. Pe aleea coniferelor trecea un lup singuratic, GraÈ›iel. Atâta de frumos, rafturi cu omăt, brazi, pini, molizi. Paradis dendrologic viscolit. RacheÈ›oaie gata de zbor, cu aripi lăsate, cosmodrom veÈ™nic verde. Căderea materiei albe. Printre chioÈ™curile-iglu pustii un dragon sufla aer fierbinte în norul de fulgi. GraÈ›iel gâfâia, cuprins până peste genunchi de stratul vătuit. ÃŽn faÈ›a lui iată că răsărea o clădire faraonică, un Titanic al iernii, unde se adunau mulÈ›imi să urle cu diverse ocazii. Ce hărăbaie! se gândi GraÈ›iel, din senin. Aici coti la stânga, coborî o mulÈ›ime de trepte, spre micul lac decorativ cu insulă È™i două punÈ›i de lemn arcuite. Pe când traversa, colonia de ciori din arborii zonei îl primi cu aclamaÈ›ii. Se opri un pic pe cocoaÈ™a dintre apele cu gheață subÈ›ire. Privi la cer, care-i intră în ochi. Ce aer impecabil! Plămânii îi erau transfiguraÈ›i. Avu un scurt moment de iluminare, È™aman al corbilor rătăcit în tundră, È™i o presimÈ›ire neclară îl vizită, fantomă de turist într-un castel ruinat. Iarna, ce delir! Câte amintiri ieÈ™eau pe catwalk, să fie admirate, învăluite în colecÈ›ia de iarnă a emoÈ›iilor. Pfuoi-leleu, îi îngheÈ›ase laba stângă. Gerul cârtiță îi perforase gheata. Troznea plăcut sub paÈ™i, troz-roz-osc! Monotonia îi provocase un episod de reverie, nici nu È™tia. CranÈ›-cranÈ›! Nea Omăt. Deodată, de undeva din culise, începu să crescă o zarvă amestecată de motoare turate È™i câini ambalaÈ›i a vânătoare. Zgomotul venea în picaj dinspre o colină pe care o È™tia bine, ieÈ™ise la picnic acolo odată. Brusc, prin negură, foarte aproape de el, trecu în mare viteză o vietate mare, ai cărei paÈ™i bufneau surd, cu toată zăpada. Alerga rar, ca un biped. Nu e cal. Ce doamne-iartă-mă-i asta? se întrebă GraÈ›iel.  Buf...buf...buf...Rar. Creatura fornăia aÈ™a cum ar face-o un cal, pfrr! pftrr! sau pe-aproape. ÃŽn cazanul clocotitor de fulgi în care se afla, GraÈ›iel nu reuÈ™i să vadă ce anume era fugarul, sau cine. Cu siguranță, nu un concitadin, fie el biped sau patruped. Vreo sălbăticiune rătăcită, încolÈ›ită, cine È™tie, un urs? Urs asemănător omului? își aminti descrierea improbabilă de la radio. Ha-ha! PoveÈ™ti. ÃŽntre timp, haita de colÈ›oÈ™i exaltaÈ›i apăru. Se nimerise în calea lor, însă erau prea excitaÈ›i de mirosul alergătorului misterios, ca să-l bage în seamă pe relativ inodorul GraÈ›iel. Pe lângă corciturile obiÈ™nuite, remarcă un ciobănesc german bine hrănit, o frumuseÈ›e. Asta-i gaÈ™că de boieri, gândi, cu sursă serioasă de carne. ÃŽnfiaÈ›ii vreunui abator. Luptau cu nămeÈ›ii în salturi. Delfini în valuri, unul peste altul, grămadă ham-ham. Zece-cincisprezece. La urmă, tăcut, graÈ›ios È™i lucios, apăru cel care era cu siguranță È™eful, masculul alfa, un doberman de talie mare, negru, cu urechi de vampir. GraÈ›iel făcu ochii cât cepele. Fiara plutea fără efort pe urmele tovarășilor. Se opri cât să fixeze cu privirea de carnasier omul, È™i să-l înfioare. Cu siguranță, alergau după mai multă carne decât oferea GraÈ›iel - o pradă uÈ™oară, totuÈ™i. Ce È›i-e È™i cu moloÈ™ii ăștia abandonaÈ›i! își zise GraÈ›iel, după ce dobermanul își văzu de drum. ÃŽl scanase cum face o mâță cu un È™oarece. O haită cu potenÈ›ial uriaÈ™! Era impresionat. O echipă de viitor. Motoarele vibrau cu putere, dar departe. Sănii cu motor, probabil. Nici nu era clar dacă urmăreau ceva. Dădeau ture parcului, cât nu erau prea mulÈ›i pietoni sau copii la joacă. Ponei de oÈ›el goneau orbeÈ™te, ilegal. Abia de vedeai la cinci paÈ™i. Bucuria zăpezilor, motoare cu lanÈ›. Puteau nimeri un copac, sau lacul, ca distracÈ›ia să fie maximă. GraÈ›iel aprecie că se află, deocamdată, în afara pericolului de a fi strivit de cocalarii urcaÈ›i în È™ei de cu zori. Grăbi pasul, ca să evite o a doua întâlnire cu haita, sau o ciocnire accidentală. Trecu de trei fântâni arteziene, ornate cu friÈ™că, văzu aleile secundare, acum tunele orbitoare, scheletele copacilor care-È™i uneau crengile polare, deasupra. Apoi, ajunse la pilonii care protejau intrarea în parc, de vehicule. ÃŽn sfârÈ™it, civilizaÈ›ie. Se luminase definitiv de ziuă, dar plugurile sau frezele întârziau să apară. Circula ca în pădure, secÈ›iona bulevardul fără a urma calea zebrelor È™i a trotuarelor. Semafoarele pulsau galben, scoase din minÈ›i. Trecu pe lângă o piață cu tarabe ninse. Oferta zilei! Zăpadă vrac, pentru bulgări. Èšipenie maximă. Strigoi de nea spiralaÈ›i băteau în table. Lumini aprinse la majoritatea ferestrelor. Ce sfioÈ™i! AscuÈ›eau lopeÈ›ile, să dea piept cu urgia. Cum de lăsau comorile îngropate? MaÈ™ina, sufletu' omului, suferea martiriul geros. Vopseaua se subÈ›ia, cauciucul, plasticul pierdea fărâme, uÈ™oara disoluÈ›ie a obiectului adoraÈ›iei. Dar vor ieÈ™i curând, plini de patimă, îi vedea. Unii deja pe scări, gata de sacrificiu. GraÈ›iel se apropiase mult de È›intă, un Eldorado de care È™tia doar el, o străduță cu blocuri cochete de patru etaje È™i nume predestinat-Aleea Elanului. Mai era de mers, dar depășise jumătatea drumului. Curând, descoperi È™i o zonă intens populată de urme, în dreptul unei cârciumi ornate cu baloane È™i beteală, cu interiorul o cacofonie colorată de lumini, unde avusese loc cine È™tie ce bairam, È™i de unde se vede treaba că lumea plecase recent, pe jos, acasă.  Iată-l! Primul om al dimineÈ›ii! Pietonul zăpezilor. Ce bine. GraÈ›iel avea nervii cobză de la atâta pustieÈ™ag. Un mare oraÈ™ altminteri foarte aglomerat, care să ofere un sentiment aÈ™a acut de creierii munÈ›ilor, o panoramă de banchiză, cu gheÈ›arii plutitori ai blocurilor sumbri, îl cam băgase-n răcori în cele din urmă, deÈ™i aprecia mult poezia fantomatică a fenomenului. Viteazul personaj era scund È™i încotoÈ™mănat. NămeÈ›ii îi urcau pe pulpe È™i se vedea limpede că situaÈ›ia îl enervează. Fiecare pas era un È™ut în adversar. Urma lăsată era adâncă, o rană pe care viscolul o cicatriza rapid. GraÈ›iel, de exemplu, mergea graÈ›ios, picioarele lui descriau un arc È™i înÈ™irau opturi de nea turtită. Dar tipul, fușșt-fuușșt, crocodil în noroi sau karateka. Un fular alb îi acoperea gura. Un căciuloi de oaie îi ascundea fruntea. Ochelari închiÈ™i la culoare îl făceau de-a dreptul misterios. Purta o È™ubă cu guler glorios, croită remarcabil pe măsura lui, È™i pantaloni de ski umflaÈ›i, cu numeroase fermoare de aerisire. Omu' dospea în aÈ™a plăpumi, nicio îndoială. ÃŽn contrast, încălțările erau din alt anotimp: cizme galbene de cauciuc. Cu È™osete de lână, mergea È™i aÈ™a, judecă GraÈ›iel. I se părea că are în faÈ›a ochilor un evadat dintr-o fotografie alb-negru, aruncat de crivăț în alt secol. Nu putea să jure, dar nasul È™i obrajii erau ai unui bărbat tânăr, de-aproape. Merseseră unul spre celălalt È™i iată că se întâlneau. Concitadini exploratori. Drept în drept, GraÈ›iel socoti că nu e bizar să salute. Erau doar ei doi, È™i calamitatea. AÈ™a că zise: Iarnă-iarnă, he-he! ÃŽnsoÈ›i această adresare cu gesturi politicoase: se opri, se roti, zâmbi șăgalnic È™i desfăcu braÈ›ele cu palmele roze de frig spre exterior, gen: Care-i treaba, amice? ÃŽnfofolitul bombăni ceva la el în fular, mări distanÈ›a dintre ei, cu doi paÈ™i laterali, aproape să cadă, È™i se lansă într-o cursă contra cronometru, spre orizontul fulguit. Curtenitor, galant, GraÈ›iel mai apucă să zică o dată: Iarnă-iarnă, he-he! că silueta fantomatică se È™i topi din vedere. Ce păcat! Mai departe, un prim tractor cu plug dormea în zăpadă. Multe urme de paÈ™i, abandon. O aromă complexă de bucătărie îi străpunse nasul, se apropia de fast-food. Iată, angajaÈ›i harnici foarte matinali croiseră un drum, o potecă. De la un cot jumate, stratul cobora la două degete. Fericit, GraÈ›iel scutură tare ghetele, le trânti de sol, prilej cu care descoperi că interiorul lor era jilav. Ajunse la trei guri ventilate ce suflau aburi fierbinÈ›i înmiresmaÈ›i din castelul culinar. Foamea îi dădu un pumn nostalgic în stomac. Ce feerie de cristal! PuÈ›ini clienÈ›i, cinci-È™ase exponate care mestecau sau sorbeau visătoare, melancolice. Dar un colÈ› era foarte animat, un mic-dejun de taină. MeseriaÈ™i în salopete, de la drumuri, probabil, ocupau două mese mari È™i gesticulau, vociferau. Cât spirit li se citea în exprimare, È™i elocvență. GraÈ›iel fu cutremurat. Erau o duzină, în jur de. Unul bărbos, singurul în picioare, È›intea arătătorul drept la tavan. GraÈ›iel se lipi de geam, să vadă mai bine. ÃŽÈ™i turti nasul de el, îl aburi. Stihia era un eveniment cultural, stârnea polemici È™i obliga cetățenii să se grupeze în astfel de fortăreÈ›e, la cald. Doar el bătea străzile geroase ca un nebun.  În drumul său spre Eldorado-Aleea Elanului-unde plănuise să vândă toată marfa pe care o căra în spate, pe È™aua osului sacral, în scobitura lombară, GraÈ›iel putea face un ocol, să vadă cu ochii lui lăptăria vandalizată. Nu-i părea rău de alegerea făcută, aceea de a merge pe jos amar de kilometri, pentru că iubea iarna. Aerul ei tare îi schimbase starea de spirit în bine. Bocancii jilavi, gleznele umezite È™i genunchii reci erau victimele colaterale. Ca să faci omletă-să te înalÈ›i sufleteÈ™te-e necesar să spargi ceva, de preferat ouă-junghiuri prin picioarele sacrificate. Dacă ar fi circulat prin subteran, cu ce s-ar fi ales? O viziune periferică, superficială, a anotimpului maiestuos. AÈ™a, îi intrase la oase, i se imprimase brr-brr, în memorie, urma să poarte cu el această amintire multă vreme, că voia, că nu voia. (FireÈ™te că voia.) Mica suferință sporea farmecul. Aerul tare îi înviorase celulele, era sigur că resimÈ›ea un efect. MuÈ™chii îi erau mai elastici, viziunea mai clară. Limpede, deÈ™i fulguită. Iată ca apăreau, de ici, de colo, spinări înzăpezite, umeri albi, căciuli strălucitoare. Siluete cu lopeÈ›i mari de plastic È™i lemn. Hei-rup! Lumea părea să-l evite, o falsă impresie, desigur, din cauza spaÈ›iului larg cu o mulÈ›ime de intrări, scări de bloc, magazine-unele deschise, discret-opÈ›iuni pentru concitadinii care apăreau È™i dispăreau în negura ninsorii, după bunul plac. Ocolul urma sa aibă forma literei U. Era o deviere de la traseul cel mai scurt spre Eldorado-Aleea Elanului. Se apropia de lăptărie, când, dintr-un gang lateral, îi tăie calea o procesiune stranie. Hipnotică. Din pâcla viscolită se materializară trei ATV-uri cu freze ale căror guri cu melc înghiÈ›eau rapid salteaua de omăt È™i o pulverizau peste trotuar, maÈ™ini parcate, uÈ™i, ba chiar pe ziduri È™i în balcoanele de la etajul unu. PrinÈ™i în bătaia hornului de suflat orientat imoral, doi pensionari își făceau cruce după cruce, botezaÈ›i a doua oară în ninsoarea second-hand. ÃŽncălecaÈ›i, trei slujitori în negru cu bărbi sălbatice ambalau motoarele È™i claxonau. Lui GraÈ›iel, tendinÈ›ele în domeniu i se părea exagerate, îngrijorătoare. Iată confirmarea! Urmau trei limuzine negre, cu geamuri fumurii È™i mici simboluri eoliene deasupra radiatoarelor. Se înainta la pas. Vântul nu mai îndrăznea să sufle. Gurile moriÈ™că frământau zăpada. Vruuum! Hei, triburi, vine salvarea, faceÈ›i pârtie pocăinÈ›ei. GraÈ›iel se dădu mai mulÈ›i paÈ™i înapoi, È™i se ascunse în spatele unui stâlp sugrumat de cabluri È™i sârme. Dar jetul de pudră îngheÈ›ată tot îl ajunse. Ce să fie oare? Ceremonia deszăpezirii? Ultimul drum al vreunui cap mafiot? Alt eveniment de clan? BirocraÈ›i? Urma un jeep cu semnul păcii pe capotă, care remorca un baldachin pe roÈ›i, de basm, din sticlă. Măi să fie! Alba-ca-Zăpada? Alaiul avea cinci È™iruri care se balansau la unison. Tipi rigizi, costumaÈ›i în aur. Zornăiau lanÈ›uri È™i roteau capsule ce împrăștiau un fum mieriu. DesăvârÈ™iÈ›ii! Părea o probă sincron la olimpiada de iarnă. VeÈ™mintele fâșâiau simultan, zăpada crocantă rămasă troznea concomitent, jarul sfârâia în puÈ™culiÈ›ele fumegoase, armonios. motoarele torceau ron-ron, ron-ron, pulberea de argint forma o aură a întregului tablou. GraÈ›iel simÈ›i cum mandibula i se lățeÈ™te pe piept, pe burtă, de uluire. MăreÈ›ia pe care o vedea îi umezea ochii. Pe sfântu' Bernard, patronul rătăciÈ›ilor! își zise. Nu suntem singuri în Univers!  Batalionul È›inea cât vezi cu ochii. Șarpele cu solzi aurii izvora unduitor din negură. Zdrahoni identici, marÈ›iali, cu feÈ›e rumene È™i morgă insondabilă, în patrulare. MarÈ™ul fariseilor arghirofili era o procesiune autentică medievală. GraÈ›iel căuta în zadar un spaÈ›iu printre rânduri: puÈ™culiÈ›ele aprinse pendulau fără milă. Nu se putea să iasă întreg la celălalt mal. Să facă un ocol la ocol? CompetenÈ›ele lui de orientare erau depășite de situaÈ›ie. Blocaj în oraÈ™ul deja blocat de căderile masive, stihar peste stihie, colac peste pupăză. Numai lui putea să i se întâmple. TotuÈ™i, încerca sa păstreze un aer politicos-serafic È™i să nu se încrunte sau să protesteze. Din copilărie, È™tia să se teamă de bau-bau popa-taie-puÈ›a, È™i de lupul subînÈ›eles din predicile lor, cu care, se părea, aveau o relaÈ›ie privilegiată, È™i-l puteau asmuÈ›i după chef. Iar pe de altă parte, era normal ca acest clan de funcÈ›ionari, unul printre atâtea altele, birocraÈ›i ca toÈ›i birocraÈ›ii, să fie decimat de ciuma mercantilă: antropofagul de rând, spurcat È™i obraznic de la natură, bătea cu căciula de sol doar dacă strălucirea È™i pompa îi luau ochii, È™i era greu de presupus că singure cuvintele înÈ›elepte i-ar fi făcut față È™i l-ar fi domesticit. Practica milenară era să arunci praf de aur în ochii turmei, È™i să-i subjugi. GraÈ›iel se vedea obligat să mediteze la un subiect neplăcut, până peste puterile lui, de o împrejurare potrivnică. ImaginaÈ›ia îl trăda iarăși, È™i-l făcea să-i fie ruÈ™ine. Sunt prea exigent, își zise. Prea exigent. Ce m-a apucat? Sărmanii oameni, își fac treaba, È™i încă în ce condiÈ›ii vitrege! IndispoziÈ›ia îi provoca crize de mizantropie care atacau ca un acid orice subiect avea sub ochi atunci. Fire-ar! Și ce concluzii eronate! Gândul îl ducea la o invazie din alt tărâm. OraÈ™ul căpătase un aer de fundătură postapocaliptică. FeriÈ›i! năvălesc serafimii! Mântuire cu tarif fix, monopol pe barbă. MieroÈ™i smeriÈ›i cu cilindree mare. ÃŽn fine. Se resemnă: nu va traversa niciodată. MoriÈ™tile îi barau calea. ÃŽnfipt într-un munte alb, înclinat de povară, se pregătea să devină parte a mobilierului urban, când în sfârÈ™it, li se văzu capătul. Două autocare cu numere RAI scoteau noriÈ™ori de smog È™i păreau că sunt coada. Dar nu! Iată È™i turma gri, gloata intoxicată cu monoxid. Priviri rele în care era stocată o mare doză de suspiciune letală, definitivă. Pe GraÈ›iel îl părăsi răbdarea. Se aruncă în fluviul de căință È™i începu sa înoate bras, apoi fluture, pe spate, înghiontit. Un nene codalb îl pocni cu sete în tibie, o doamnă cu părul mov îi testă rezistenÈ›a la rupere a coastelor, cu un cot magic care străpunse pufoaica, mai mulÈ›i pumni îl binecuvântară, voci ale mâniei strigară È™i-l dojeniră. ReuÈ™ise! Traversase cu pagube mici, culoarul potrivnic. Flutură metacarpienele, în semn de adio, către un gardian aurit, care-i făcea semne cu pumnul. Adios, amigos! 'R-aÈ›i ai ciumii de solomonari! gogoÈ™i mierlite! Frustrat că nu-i iese È™i lui aur din fund, ca membrilor clanului spoit, e uÈ™or de înÈ›eles È™i de scuzat tonul amar din vocea lui interioară, care urmărea să-i salveze orgoliul rănit de marasmul vieÈ›ii, È™i al unui job fără viitor, într-un oraÈ™ mizerabil, călăul oricărei speranÈ›e. GraÈ›iel era acru ca să-È™i facă bine lui însuÈ™i. Deja, prindea aripi! Sesiunea de dispreÈ› concentrat îi purificase fiinÈ›a.  Stomacul lui harnic mistuise sandviÈ™ul mustos în grăsimi, si acum îl rodea fără milă. Scutul care-l apăra de angoasă, disperare È™i abis, se subÈ›iase. Visa cai verzi pe pereÈ›i, bătea câmpii, căsca gura la toate alea, umbla aiurea, la ce bun? ÃŽl plătea cineva să fie pierde-vară, târâie-brâu, nătăfletele consacrat, prostu' satului? Nu-l plătea. GraÈ›iel ostenise, fireÈ™te. Mersul prin zăpadă antrenează grupe suplimentare de muÈ™chi, multifizii, rotatorii, semispinalii, cei oblici, cei dinÈ›aÈ›i... Fesierul devenise dureros. Acidul lactic lucra tăcut la o mare febră. MuÈ™chiul croitor, abdominalii, ardeau glorios. Suboccipitalii, È™ovăielile capului, agitaÈ›ia bărbiei, consum de energie, iar È™i iar. Sforicele împletite, croÈ™etate. Unu pe față, unu pe dos. Plus că piciorul fuge. Centrul echilibrului se alarmează, corect. Stress suplimentar, misterul labirintului membranos, cristale în gelatină, cili detectori: alte calorii ronțăite rapid. Cât să ducă un banal sandviÈ™, fie el genial! ÃŽÈ™i controlă nervos buzunarele, tic mai vechi, eliberator. Le găsi căptuÈ™ite cu zăpadă. Privi în sus, simÈ›ea o chemare într-acolo. Văzu un hublou aburit. OraÈ™ul, iarna, încremeniră o nanosecundă sub forma unei rame: cerul se deschise È™i primi în ochi o scânteiere cumplită, un flash care-l lăsă câteva clipe aproape orb È™i foarte confuz. Atingere subtilă, fulguraÈ›ie. Pfuoi! de mine. GogoÈ™i mierlite! Ãldesus greÈ™ise gâscanul. Irosise orzul. GraÈ›iel se prefăcea că e surd la chemarea providenÈ›ei, pe care o considera abuzivă sub multiple aspecte. Nu dorea să fie iluminat, fiecare-È™i făcea treaba în felul lui, dar mai rar prost de tot, ca numai-ce pomenitul. Și schema asta cu revelaÈ›ia, zbang! ia de-aici, păcătosule, nu accepta o rezolvare atât de simplă, o convertire forÈ›ată. AÈ™tepta mult mai mult de la vârful ierarhiei, decât un tratament preferenÈ›ial. Ninsoarea se rărise. Se pare ca soarele găsise un hiatus în plafonul noros È™i introdusese o rază chiar în ochiul lui GraÈ›iel. Iată-l, din nou, blink! cu raza. Se ambalase inutil, ce porcărie! Din senin, în faÈ›a lui răsări lăptăria. GraÈ›iel voia să vadă urmele ursului-asemănător-omului, anunÈ›at de radio. Curiozitatea lui arzătoare consuma calorii de unde nu mai erau. Se È™tia de mult că urÈ™ii căutau răzbunare pe omu' lacom la păduri. Care era lighioana aici? Dar să ajungă atât de departe la È™es, însemna că sunt disperaÈ›i, È™i revolta lor È›inteÈ™te căpeteniile tribului defriÈ™orilor barbari. Ceea ce era senzaÈ›ional, È™i potrivit. O mutare bună a urÈ™ilor. Lăptăria goală avea toate neoanele aprinse. Interiorul alb se confunda cu iarna. Peretele exterior de sticlă spart semăna cu o gură dinÈ›oasă, plină de colÈ›i inegali. Aici își băgă GraÈ›iel capul mirat. Galantarul È›inea calupuri imaculate de brânză, vase cromate cu smântână, alte brânzeturi frământate, boÈ›uri, bulgări, cocoloaÈ™e. SteguleÈ›e înfipte peste tot, în materia moale, anunÈ›au cine furnizase materia primă È™i preÈ›ul: telemea bivoliță-13 lei, telemea capră nesărată-14,5 lei sau caÈ™ teleorman-16 lei, brânză de burduf apuseni... Pe rafturi, în spatele vitrinelor, sticle vintage È™i borcane de la mic la mare, etalau acelaÈ™i conÈ›inut alb, descris pe etichete minuscule. Lapte țărănesc, bogat, direct de la ugere. Nu zeama chioară din mall-uri, searbădă. Un dozator cu corp metalic pătrățos care primăvara era mutat în stradă să prindă muÈ™terii, ocupa colÈ›ul din dreapta. Lângă acesta, într-un cuier, atârnau È™orÈ›uri, bluze È™i bonete, toate albe. Dedesubt, un ghium de aluminiu răsturnat È™i o baltă rotundă de lapte. Lui GraÈ›iel i se făcu sete, pe loc.                    Â
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate