agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Pentru că sunt femeie ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-06-20 | |
Un mod sigur de a eșua ziua în stâncile derizoriului, gândea Eh Oh Haralb, ar fi s-o planific riguros.
ÃŽn acelaÈ™i timp, satisfacÈ›ia de pe urma ei ar fi neînsemnată fără sistematizare. Iată o nouă aporie spontană de matineu. Incertitudinile slash contradicÈ›iile sunt motorul, în ce mă priveÈ™te. Ah, Delicia, Delicia! De ce mai dormi la ora asta? Rutina antemeridiană cuprindea efortul de a cocheta cu variate imagini. Uneori era surprins de galopul iepuresc al unei idei apărute de niciunde, peste orizontul curbat al meditaÈ›iei sale. L-ar fi ajutat un interlocutor binevoitor, unul era, dar prefera să doarmă. Pe la jumătatea dimineÈ›ii, Eh Oh Haralb simÈ›i o dezumflare a entuziasmului, semn că ecoul primei cafele, mică È™i tare, neagră cu zahăr, sub bolta craniană, în spongierul electrificat instalat acolo, un world wide web în chiar craniul său de 1310 centimetri cubi, puÈ›in peste medie, deÈ™i, pentru că era alungit-ca al Xenomorfului din Alien-toÈ›i îl considerau mare (ce căpățână ai!) din prima, dar de care era mândru, È™i socoti cu mare precizie că era fix momentul pentru prima cu adevărat bombă arabica revigorantă, acizi clorogenici, diterpene, cafestol È™i kahweol. E timpul! A doua spălare aromatică. Practic, sângele devenea o caravană de mirodenii atâta de atrăgătoare, că se È›ineau Morganele sufletului după ea, palmieri È™i dromaderi. Apoi erau sorbite, iluzii devorate. Prima cafeluță o băuse în timpul celui de-al treilea răsărit. Soarele pupa mai întâi marea, pe urmă stepa în valuri, apoi pupa dealul mare dinspre est È™i ajungea să-l pupe È™i pe el. Pupatul soarelui era lipicios de sudoare. Socotit, al treilea răsărit. Pe fundul luncii, acoperit de cocoaÈ™e È™i gurguie, într-o găleată de pământ, se afla el, Eh Oh Haralb, în dimineaÈ›a aceea È™i în toate celelalte. Cu duhul primei cafeluÈ›e tot mai pierit în piept. -Creatorul a îngropat o mulÈ›ime de cămile de jur împrejur, să-i fie de ajutor, în caz de nevoie. Animalul e un măgar perfecÈ›ionat, cu rezervoare suplimentare, precursorul jeepului, medita Eh Oh Haralb. UriaÈ™, pentru că È™i Dânsul e uriaÈ™, Nea Ãldesus. După ce pensula fină a primei cafeluÈ›e trecea peste el È™i-l curăța de praful somnului, de fiecare dată, mergea să aprindă televizorul conectat la o baterie de tractor, ca să se umple de certitudinea sfârÈ™itului, care peste noapte pălise, cum fac toate amintirile neplăcute în regimul nocturn. Față în față cu fantoma Big Bangului, care fâșâia È™i pârâia la el, Eh Oh Haralb cădea hipnotizat într-o temporară narcoză, cu ochii lipiÈ›i de ecranul care transmitea purici, cum am spus. Când revenea, căuta È™i iar căuta: strigoiul radiaÈ›iei reziduale îi surâdea din albumul răscolit cu telecomanda. Cu două excepÈ›ii: 111 È™i 113, canale capcană în care se roteau la nesfârÈ™it două mici înregistrări, un clip de 197 de secunde care arăta prezentatorul unui show celebru cum se holbează în gol cu gura căscată È™i salivă pe bărbie È™i un clip ceva mai lung, de 388 secunde, în care un cimex regal telegrafia, prin pocnirea mandibulei È™i frecarea elitrelor, mesajul de sfârÈ™it către cei ocupaÈ›i, într-o păsărească impecabilă. ÃŽnainte ca primul val cafeniu să-i spele plaja cu neuroni stele de mare, scoici È™i pietricele, nisip, Eh Oh era destul de nervos-stresul de apocalipsă îi submina încet sănătatea.  Era aÈ™a speriat, că își rodea involuntar unghiile, degetele, bătăturile din palme, buzele plus creioanele È™i coperÈ›ile cărÈ›ilor pe care le tot muta de ici colo, colile de scris È™i capacele stilourilor. Rodea tot de nervi. -Mă transform în ceva din familia rozătoarelor, probabil, gândea Eh Oh, atunci când descoperea ravagiile. Voi trăi în curând sub pământ, unde voi săpa galerii lungi È™i voi amenaja culcuÈ™uri din ierburi uscate. ÃŽmi vor creÈ™te mustăți mari, pentru orientarea crepusculară. Ne vom ciocni cap în cap berbeceÈ™te, eu È™i cârtiÈ›ele, vitezomane oarbe, iar È™erpii vor umbla să-mi scoată ochii cu limbile. Mâinile arată de parcă mi-ar fi creponate. ÃŽncep să înÈ›eleg la ce erau buni doctorii de cap, socotea el. Dar cafeluÈ›a îl înmiresma È™i-l făcea capabil să arboreze o aură de serenitate, un soi de cască pe È™antierul bizar care era lumea mai nou. Astfel echipat, pleca să hrănească È™i să inspecteze. Pisicile-avea o turmă-se rostogoleau în picioarele lui, un È™oc blănos pe care-l îndura. Una mai rea îl muÈ™ca de tendonul zis al lui Ahile, a reproÈ™, alta care dădea să se caÈ›ere pe el-i se părea că poartă hrană-îl înÈ›epa. Făcuse un stoc de pungi cu mâncare pisicească împuÈ›ită. Le turna în cinci boluri mari. Cățeii stoici dansau de fericire, cu limbile roz la vedere. Ei primeau pâine uscată veche, din care iarăși făcuse rezerve mari. Purceilor-doi la număr-le dădea orz. Mai avea jumătate dintr-un butoi de tablă: doi-trei săcuÈ›i. Grohăitorii urmau să treacă la un regim verde, de iarbă grasă, È™tir È™i buruieni, foarte curând. Găinile, niÈ™te ouătoare înrăite, care-i înseninau zilele cu câte patru-cinci ouă zilnic, primeau grâuÈ™or, puÈ›in, pentru că ele vânau È™i scormoneau, ciuguleau È™i piguleau non-stop È™i erau obeze. Rondul era complet abia după ce traversa grădina până-n fund È™i se întorcea voios-nu erau urme de efracÈ›ie nocturnă nicăieri-felicita lupul de pază c-un bobârnac peste nasul fenomenal, scărpina cățeluÈ™a-mama gălăgiei, talent înnăscut-care făcea pipi de bucurie È™i apoi stropea din coadă mai rău ca un popă cu busuiocul, trăgea de lacătul mare de la prima ușă metalică a intrării în buncăr, unde avea provizii complexe pentru cel puÈ›in zece ani, în care, pentru a intra, hoÈ›ul avea de înfruntat câteva capcane grozave, sub tirul a doi câini simultan. ÃŽn completarea acestei activități, trecea pe la toate orătăniile È™i le punea apă proaspătă în teici È™i vase. Cam pe atunci, avea ocazia să vadă sclipirea într-o gaură din gard, un nod sărit, sau forÈ›at să sară, ochiului iute al vecinului, care iscodea È™i, probabil, plănuia malefic. Cum am mai spus, vremurile erau de toată înfiorarea, încât supravieÈ›uitorii încercau să-È™i tragă preÈ™ul de sub picioare, dacă reuÈ™eau, cât de des. O făcuseră È™i înainte, d-apăi acum. -MiÈ™elul pofteÈ™te la beci, noroc că-i olog È™i nu poa' să sară gardul. Sigur È™tie trucuri pentru câini, e È™acal È™iret uns cu toate ticăloÈ™iile, era de părere, de cele mai multe ori, în funcÈ›ie de dispoziÈ›ie, Eh Oh Haralb. Fabricarea cafeluÈ›ei era un moment plin de magie. Șipot, È™uvoi în ibric. Murmurul focului È™i al apei. Clocotirea. Caimacul crem, caiman sau caiac pe suprafaÈ›a neagră a lacului de cafea. Caimacam, bănuÈ›. MicuÈ›a opărire a limbii la prima sorbire. Buricele torturate pe corpul de porÈ›elan încins. Ah, Eh Oh. Mireasma. Camera cu geamuri mari era locul unde se împleteau toate aromele, uscate sau umede. Poate pentru că era prea mult loc gol în capul său, lui Eh Oh i se părea că vede nori de corpusculi olfactivo-gustativi cum circulă întocmai unor meduze, către tavan șî înapoi, forme vaporoase pe care nasul lui le traversa È™i le inhala. Veranda. Privită de aici, lumea era un acvariu imens cu trei bolÈ›i, constată Eh Oh. Una jos, verde, formată de aglomeraÈ›ia copacilor, alta retrasă, boltă-far galbenă, a soarelui în urcare, È™i deasupra bolta bolÈ›ilor, albastră, capac peste tocăniță. Cu două amendamente, gândi Eh. Unu: pluralul de la boltă ar trebui să fie bolte, nu bolÈ›i, iar cât priveÈ™te soarele, acesta are culoarea orbitor, galbenul este o convenÈ›ie introdusă de pictori È™i zugravi. Casele formau o scară de faÈ›ade È™i acoperiÈ™uri ce ducea direct la doamne-doamne. Satul era haotic, dar lăsa impresia unei livezi pe terase de deal. Baloanele coroanelor predominau. Un măgar răgea dintr-un punct neclar al amfiteatrului, la intervale lungi, după cum avea pofta de a rage. Gardul din È™ipci zincate tăioase È™i temel de beton era, practic, un È™ir de foarfece deschise, pe care până È™i pisicile îl considerau odios È™i-l ocoleau. Dar pe Eh Oh îl mulÈ›umea pentru că era greu de sărit-vai de hoÈ›i!-È™i îl lăsa să spioneze strada. Sigur, nu corespundea specificului local-È™ipci de lemn È™i bază de piatră-dar cui să-i pese, fireÈ™te că nimănui, doar se sfârÈ™ise lumea. (ÃŽn ciuda semnelor, Eh Oh se mai îndoia un pic.) Toate noÈ›iunile vechi se topiseră în cazanul lumii de apoi È™i luase naÈ™tere în loc o libertate mare È™i strivitoare despre care nu È™tia ce să creadă, de-i bună sau rea. Pentru Eh Oh, esenÈ›ial era că putea face fix ce-i tuna lui prin cap, la orice oră, fără să deranjeze pe cineva, deocamdată. Pe la ora asta trec lebede pe cer, întotdeauna în număr impar, gândi. Sorbi din ambrozie. SimÈ›i cum, în subteranele frunÈ›ii, sunt inaugurate noi reÈ›ele de neuroni È™i sinapse. Am văzut câte trei, probabil mama, tata È™i burlacul, câte È™apte, câte unsprezece, uneori trec È™i lebădoi singuratici. Le vezi cum virează cu vântul, când e cazul. ÃŽntotdeauna, cea din față fluieră ritmul zborului. Sau e designul aripilor care taie melodios aerul. Sau ele circula doar în ansambluri corale. Fiu-fiu-fiu. Carmina Burana. Fiu-fiu-fiu! ÃŽncă mai aÈ™tept lucruri bune să se întâmple pe cer, își zise Eh Oh Haralb. Am fost crescut patriotic, cu sfeclă roÈ™ie, de aceea sunt optimist în cele mai vitrege condiÈ›ii. Sunt contaminat de credinÈ›e vechi. Microbul lor m-a prins din aer. Mă dirijează. Apoi, i se păru că aude sirene îndepărtate. Se aplecă È™i trase pe nas aromele balerine care dansau peste ceaÈ™că. Nările i se umeziră. Credeam că n-am să mai aflu niciodată ceva nou, gândi, indiferent că-i apocalipsa ori nu. AcelaÈ™i depozit de vechituri, în ultimii douăzeci de ani, cel puÈ›in, neschimbat, prin care te târăști, râma umană. MulÈ›i au murit între timp de plictis. Eu nu, vitaminele din sfecla roÈ™ie m-au împiedicat. Scotocitorii s-au împuÈ›inat drastic. Târâtorii din lumea veche. Suntem o mână de supravieÈ›uitori. Ne ferim unii de alÈ›ii din teamă. Un timp scurt, am sperat că nu vor ajunge la noi. Dar gângăniile au venit È™i au adus parazitul cu ele. Aici, la capătul pământului. Probabil nu vom scăpa niciunul.                   Â
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate