Altfel își imaginase el întâlnirea. Ea și-ar fi aruncat la propriu bagajele pe jos, asta de nu le-ar fi uitat în tren, ba chiar le-ar fi făcut uitate [–Nu, nu sunt ale mele! – i-ar fi oferit ea garanția maximă unei doamne pragmatice, unui bărbat chel, doar unui copil cu strungăreață și privire matură]. Nerăbdătoare, anxioasă ar fi alergat cu viteza gândului să-i cadă în brațe..., să-i cadă... să-i cadăăăă... ca-ntr-o primă și ultimă finalitate! Ochii ei de pasăre s-ar fi făcut și mai mari, și mai luminoși, și mai supraomenești! Că doar lui personal i-ar fi adus frumusețea-unicat a fetei cu zâmbet de primăvară, mică zeitate antică cu rost rătăcită într-o lume. Pe jumătate grav, pe cealaltă poet, i-ar fi dat prima șuviță la o parte, s-o vadă cerul, să se inspire la viitoarele opțiuni cromatice. Inima ei ar fi rupt textila, contrazicând toate termenele de garanție, toate made-urile în USA..., toate... Să nu se prăvale sistole...diastole, formule chimice, eritrocite, vsh-uri,... rodul muncii de laborator aseptic și necesar, el ar fi sărit repede-repede! Cu un univers de Iubire! Ea l-ar fi adăugat pe cel personal. Fizicieni, matematicieni, astronomi-astrologi etc. înrăiți ar fi ieșit temporar din depresie, frumos, aproape-estetic autoiluzionându-se că, da, în sfârșit, găsiseră formula pentru expansiunea cosmosului!

Pe peronul supraaglomerat se trezise alergând de unul singur... să întâmpine o sonie fantomatică È™i văicăreață... Pe care – printr-o predeterminare ancestrală, de nu va fi fost blestem în toată regula! – veÈ™nic o strângeau pantofii, iar somnul, feri-te-ar Sfântul, în veci de s-ar fi lipit de ea... câteodată, nici pe pat de puf È™i crizanteme, darămite într-o cuÈ™etă!! Și fusese cald, È™i praf fusese [?!?!] È™i control exagerat la graniÈ›e... Și niÈ™te câini-lupi care miroseau pestilent È™i se holbau... mai-mai să o înghită! Și chiar nu avea habar de ce bagajul cântărise în halul ăla, că nu pusese decât vreo 5 rochii, 4 fuste... È™tii... am luat-o È™i pe aia castanie, aaaaa, da, È™i pe aia din piersică... ..., aaaa, îți aduci aminte ce mai ploua în ziua aia!!!? Eiiii, bineînÈ›eles, sandalele cu talpă ortopedică È™i papucii de baie, È™i de cameră... separat... să nu se încurce treburile... –Cum, vorbeÈ™te prea mult?! Dar ce, s-o fi introdus vreo taxă pe vorbe?! Aaaa, se estimează... Hmmm... Și – cu aer de balerină ingenuă – îl făcuse proprietar cu drepturi depline pe cele, foarte probabil, 6 kg aferente bagajului cu pricina. Deprins, în virtutea tradiÈ›iei, dumnealui nu se dezisese, ba își luase în serios rolul de bun samaritean... care, nu È™tiu cum se făcuse, rătăcise buchetul de trandafiri sau nu, sau nu... rămăsese, dom’le, la stadiul de imaginaÈ›ie! Că aÈ™a cu poeÈ›ii... La o adică, È™i pe zâne le pot strânge pantofii... È™i ele pot fi al naibi de nesuferite, cât sunt ele de zâne, dar uite cum trece un stol de narcise – rudele de sânge ale Soniei – È™i ea, ea... tot Fata cu zâmbet de primăvară!