agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1977 .



Ea îl iubise până la brâu. Doar până la brâu: atâta putuse. El se ivise tehnologic și o cam contrazisese [I]
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2018-12-07  |     | 



Ea îl iubise doar până la brâu... Ce nevoie ar fi avut de alte adiții, când inima aia era așa de înaltă că putea atinge harpele îngerilor sau măcar tălpile lor rozalii?! El nu înțelesese. Mai nimic. Nimic. Alesese un punct. Punctul acela imens care crescuse... crescuse… crescuse [MinusInfinit?! / –∞]. Anulase devenirea spre Ceruri...

… cel puțin așa a crezut ea atunci. Imediat timpul o luase la goană. Nu era ea prima, nici ultima care avea să piardă chipul celuilalt. Desigur, de vină era trecerea, trecerea-în-sine, nu ea-în-persoană! Nu avea resentimente, nici iubire nu (mai) avea [Mai exact, între timp, făcuse un coup de foudre. Pentru un actor. Unul totaaaal inaccesibil. Care, foarte probabil, nici descântat nu ar fi reperat-o. DAR iubirea asta fulgerătoare fusese suficient de grandioasă, de melodramatică, de patetică, de... “adevărată”, încât să acopere niște goluri!]. Se simțea însă în continuare suficient de bine în compania lui. Culturală! Așezându-se strâmb (pentru a câta oară?!) să judece drept, conchisese că interacțiunea cu el fusese de departe una benefică. Și, ca să fie sinceră [... sau cum?] cu ea însăși până la capăt, se cuvenea să admită, fără minima rezervă, că, da, daaa, ea îl jecmănise pe el! De grămezi incomensurabile de informații culturale, de conexiuni abisale et caetera. Fără nicio mea culpa și le apropriase. Dusese demersul hăăt departe. Devenise. Tot devenise. Pe spezele lui [Oare, el și-o fi dând seama?! Iar ea, ea... o fi pasibilă de despăgubiri... în toată regula?!]

Deci, de ce era / să fi fost ea nemulțumită?! Că o știe oricine: nemulțumitului i se ia darul! Pentru o pacoste de dragoste să...?! Păi, oricum, dragostea aia ar fi sfârșit la un moment dat (mai mult sau mai puțin lamentabil). Că doar n-avea să dureze o eternitate! [Sau...?!]

Care va să zică, “destinul ăla” nu fusese chiar așa de ingrat: rămâneau 2 oameni care interacționaseră cândva cultural [Mă rog, cu minime (spre moderat..., spre...) intruziuni afective, că doar erau niște mecanisme prevăzute cu suflet!], care continuau să o facă, fiecare în absența celuilalt. Se mai zăreau din când în când în câte o oglindă. Își scuipau în sân ca de nălucă! Niciunul nu lăsa loc vreunei nostalgii letale, nici măcar infimei melancolii, ce ar fi riscat întoarcerea unei treimi din formatul feței spre aglomerația trecutului... și atunci... [Sau nu arătau?!]
El, foarte probabil, o așezase într-un caiet de algebră format A4, în rând cu cifrele și judecata la rece (cf. Je pense, donc j’existe și... exista...). Cazul trebuie că fusese clasat lapidar și irevocabil: a) școlăriță conștiincioasă; b) mult prea emotivă; c) mult prea stihială; d) simptome de inteligență relativ seducătoare (cu unele reticențe de manifestare pe sticlă); e) deficiență moderată spre maximă la smerenie; f) destul de indiscretă; g) simț al umorului care sare / sărea în ochi; h) ... [aici rămâne un blanc: dumnealui n-a scris nimic explicit despre frumusețea ei fizică; fără doar și poate rămânea admirator pe veci al doamnelor dotate cu inteligență! Și – de bună-credință fiind – vom încerca să-i acordăm credit!]. Concluzia: im-po-si-bil! (Aproape-)PUNCT.
La rândul ei, Sonia îi rezervase un binemeritat loc în ziua de ieri. Ce-i drept, romantică din fire, păstra și acolo 3 petale de regina-nopții, o jumătate de cufăr cu sentimente de salcâm, o duzină de verbe psihologice învechite, susceptibile de a recidiva semantic la vreun moment oportun. Concluzia: La vita è bella! (și nu doar pentru că acel coup de foudre se produsese în context cultural-artistic italian).

Dacă se complăceau?! Se!

El era destul de împăcat. Chiar foarte. De bună seamă, atitudinea lui fusese cum nu se poate mai rezonabilă. Optase, în fapt, pentru unica alternativă (sănătoasă).
Ea răbufnea pe alocuri. Ca o școlăriță. Ca o bovarică. Asemenea unei fetițe mofturoase, neobișnuită să i se ia darurile... [era sigură că el așa o percepuse, iar ea încerca să înțeleagă, să accepte măcar parțial definirea / încadrarea]. Dar! Și Sonia era suficient de împăcată: EA îl jecmănise! EA își apropriase! EA devenise! Ei, și ce dacă o făcuse fără de știrea lui?!

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!