agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 468 .



Ispita (2)
proză [ ]
Fragmente naturalist-fantastice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2021-09-05  |     | 



Atunci am simţit pentru prima dată gustul lalelelor grena, mai mult negre. De o frumuseţe aparte. Cu care nimic nu ar fi putut concura, ... poate doar în condiţiile asumării eşecului. Un eşec grandios care te-ar fi scos, desigur, din scenă... Mama aducea braţe ample. Umpleam toată casa! –Dar ce să faci cu atâtea flori?! Ce să faci?! – îndrăznise o bunică. Una mică de tot, de-o viaţă deprinsă cu ouă de potârnichi şi răsaduri pitice, pe care periodic le aducea la viață cu jucăria-i-stropitoare. Puse în vazele noastre pământeşti, florile spărgeau constant teluricul, croindu-şi loc în etern. Şi eu! Suferam de o foame cumplită, de vreme ce golul din susul făpturii mele mai mare se făcea... odată cu lipsa. Poate dacă aş fi avut curajul să mă apropii… să mă apropii… până-n străfundul fiinţei negre. Să o miros. Să o fac a mea. Una cu mine. Printr-o neatenţie. Printr-o ingratitudine. Printr-un păcat. Printr-o iubire! Eu să trec în locul ei! Ohh, cum mai mirosea! De nu mi-aş fi reprimat gestul paradisiac de a mânca din petalele acelea! M-aş fi apropiat… m-aş fi apropiat... fără să mă vadă nimeni, fără să mă simtă..., să mă suspecteze. Ar fi fost, fără doar și poate, actul cel mai intim! Cel mai adevărat! Dar intrase Mama. Am trântit uşa. În fuga imaginaţiei am îmbrăcat primul meu costum estival de domnişoară. Am rămas pironită înaintea furiei apelor, acostând faţa casei noastre, tocmai din pântecele dealului-munte-făcut slobozite. Casa noastră cu ferestre vinovate ascunzând taina lalelei negre! Mascându-şi cum putea ea mai bine crăpăturile, la contactul cu mai-puţin-omenescul, făcându-şi semnul crucii. Am stat mândră. Dreaptă ca un grenadir. („De nu m-ar lua apa!” – mi-am omorât eu gândul...) N-am auzit când s-a lamentat Mama. Hipnotizat, timpul meu s-a abandonat mirosului fals paşnic al rochiei cu frunzuliţe, doar ieri scoasă din somnul resemnat pe raftul unui magazin oarecare.

Uff, crescusem!

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!