În acest bloc de garsoniere din Pasadena se aude tot, de parcă pereții ar fi din foi de cremșnit. Știu că familia de indieni de deasupra se culcă foarte târziu, știu că studentul arab de la numărul 4 își sună părinții vinerea seara și că doamna grasă de limbă spaniolă de la 9 se uită la telenovele sud-americane. De o săptămână, de când în garsoniera lipită de a mea s-a mutat o tipă spectaculoasă, știu și că la ea se face sex zilnic, cu precădere dimineața devreme. Oricât am spionat în primele două zile, nu l-am văzut pe norocosul sau norocoșii care ies de la ea după ce o suie pe pereți, lucru care mi-a stricat somnul. Tipa, o americancă de vreo 30 de ani, cu talie de viespe și sâni bogați, locuiește singură, am aflat de la proprietar, care mi-a făcut cu ochiul a "și eu aș vrea să i-o trag dar nevastă-mea are ochi de ciclop și mână grea". Mă trezesc la 6 și merg în baie. Baia ei e lipită de a mea și de acolo aud cel mai bine. Cam pe la ora aia începe totul și nu durează cine știe ce, în 15 minute fata e gata și armăsarul ei la fel. Am pândit ieșirea lui dar a ieșit doar ea după ce și-a făcut un duș. Ceva nu se potrivește, pe unde iese el? Rămâne în garsonieră? Sare pe geamul pe care eu nu îl văd? A doua zi deslușesc misterul: nimeni nu i-o trage frumoasei mele vecine, pur și simplu își pune filmulețe porno în fiecare dimineață și se masturbează, descoperire care mă face fericit și îmi alungă frustrarea și gelozia. E clar, am marea șansă să o ajut să scape de virtual și să facă rost de satisfacție adevărată. O zi mai târziu cobor în fața blocului la 6,35, ora ei de plecare, și o întâmpin cu "hello sweetie" și un zâmbet pofticios. Zâmbește și ea și chiar zăbovește cu privirea pe mine preț de 5-6 secunde. Știu de la cursul de psihologie studiat în anul IV că asta denotă interes. În aceeași seară atac decisiv: mă prezint la ușa ei cu un buchet de flori și cu toată sinceritatea. O cheamă Lily Harris și este agent portuar. Se arată impresionată de gestul meu dar ezită să mă invite înăuntru. Și atunci îmi joc cartea: știi, Lily, aud cum te masturbezi și gemi cu filmele porno pe fundal, și eu fac la fel dar fără filme, îmi e de-ajuns să-mi imaginez cum devenim prieteni și ne-o tragem dimineața... Lily nu s-a strâmbat și nici oripilată nu s-a arătat. Nu a scos niciun cuvânt, mi-a deschis ușa larg și am intrat. Atunci am văzut că nu avea pe ea decât un tricou ca o rochiță și atât. I se întrezăreau sânii iar picioarele goale sfidau perfecțiunea. Nu mai făcusem dragoste de peste 3 luni, absorbit de jobul solicitant și de schimbările de la birou dar în seara aceea cu Lily am recuperat două săptămâni din cele 3 luni de abstinență: de 4 ori i-am tras-o, cu sex oral în pauze și cu whisky de 30 ani vechime. Lily a continuat mută și a doua zi când am bătut la ușa ei, mi-a zâmbit dar nu m-a invitat înăuntru, doar mi-a fluturat degetele ei filiforme a hello și good-bye. Am așteptat nerăbdător dimineața următoare, mizam pe ceasul ei sexual. Și așa a fost: mi-a bătut în perete la baie fix la 5,55 și am dat buzna la ea. Din nou nu a fost vorba deloc de calitate ci de satisfacerea de bază a necesităților. Ea se afla în aceeași fază, așa că nu ne-am plâns niciunul. Încă 4 dimineți am mai continuat așa, iepurește, după care a venit și calitatea. A trebuit să ne trezim mai devreme pentru a ne împerechea cum trebuie, cu masaje ca preludiu și cu mic-dejun ca postludiu. Nu ne reușea chiar în fiecare dimineață dar ne vedeam foarte des. La două luni după seara în care ne-am cunoscut continuam la fel de lacomi amândoi. Exact în cea de-a șaizeci și treia zi Lily a dispărut fără urmă. Proprietarul nu știa nici el nimic. Lily își luase catrafusele în creierii nopții și se cărase. Prea puțin știam despre ea ca să o pot găsi. La Autoritatea Portuară nu au vrut să-mi spună nimic în afara faptului că miss Harris își luase concediu fără plată pe termen nelimitat. Am dat-o pierdută pe cea mai frumoasă și mai incitantă femeie din viața mea până acum o lună când am văzut-o într-un film. Da, da, într-un film. În "Elvis", candidat la Oscar pentru rol principal al minunatului actor Austin Butler, care-l joacă pe regele rock'n'roll-ului. Lily apare în doar trei cadre în film, nu are nicio replică dar apare, totuși. Nu știam că avea în plan Hollywood-ul. M-am dus să dau de ea în weekendul ce a urmat. La birourile producătorului filmului în care am văzut-o nu m-au putut ajuta nici măcar cu numărul ei de telefon. I'm sorry și tot I'm sorry mi-au tot zis de au chemat până și paza să mă dea afară. Nu mai aveam decât un glonț pe țeavă: să aștept festivitatea decernării premiilor Oscar și să sper că va asista și ea. Măcar să o văd și să o strig, să îi spun că o iubesc și că o voi iubi mereu. Dar Lily nu a venit. Am așteptat-o împreună cu puhoiul de vânători de autografe, din zona neutră de pe trotuarul de la intrarea în teatrul Kodak, am tresărit la fiecare limuzină care aducea invitații și artiștii dar pe ea nu am văzut-o. Visele americane așa sunt: le crezi reale dacă le visezi și ireale dacă le trăiești. Am intrat în garsoniera în care mă iubisem cu Lily acum două ore, ajutat de proprietar, în căutare de ceva, orice îmi va putea aminti și confirma cele două luni de iubire. Paharele din care băusem ultima oară erau încă pe masă iar canapeaua păstra urme de spermă uscată. Niciodată nu mi-a plăcut mai mult dezordinea la fel cum niciodată nu m-a durut încât m-a făcut să plâng în hohote ca azi, când am văzut urmele adevărate ale poveștii mele cu Lily Harris. Nu, nu îmi cumpăr "Elvis" ca să mă uit la el de cinci mii de ori și nici nu-l voi mai revedea vreodată.