O chema Ileana dar se recomanda Ivy. Nu tuturor, ci doar bărbaților cu potențial. Iar dintre aceștia, cei trecuți bine de prima tinerețe erau preferații ei. Ileana era o fată simplă de la țară; Ivy, în schimb, era o bucureșteancă fascinată de bani. Cea de-a doua o detesta pe prima. Ileana înota cu greu prin ultimii ani de studiu la Agronomie pe când Ivy se descurca mult mai bine: juca mafioți bătrâni pe degete, jongla cu lorzi mucegăiți ai lumii imobiliare și făcea prăpăd printre escroci de mucava aciuați pe malul bucureștean al Dâmboviței. Pictată scump pe tenul ieftin, dezbrăcată exorbitant de cârpe fine cu etichete mirobolante, Ileana era de nerecunoscut în serile în care ieșea la vânătoare de libidinoși bogați. Devenea vampă cu picioare lungi și conștiință scurtă, animal nocturn de cinci stele, felină veșnic în călduri de paturi scumpe. Se recomanda "Ivy" și mirosea a păcat pe bani. Ileana rămânea în camera ei de cămin în pijamale made in fabrica Tricolorul și visa în euro, în dolari și în 3D: Aston Martin și Bugatti, Coco Chanel și Vuitton, yahturi botezate în cinstea sânilor ei și palate în gradina cărora nu e niciodată iarnă. Frumoasă ca o roză a deșertului, Ivy se descurca de minune. O ținea și pe Ileana fără să crâcnească iar aceasta îi întorcea serviciul cu vârf și îndesat: își vizita lunar părinții din Ialomița, văduvă de culorile rocambolești din jurul ochilor ei migdalați, le promitea că agronomia merge bine și că neapărat un ginere bun și muncitor le va aduce în familie curând. La ultima vizită le-a promis chiar și un nepot, garanție a perpetuării grădinii de zarzavaturi din spatele casei. Părinții roșeau de emoție, o pupau, îi puneau ouă și ceapă în bagaje, o găină grasă și două kile de roșii și i se uitau în urmă, mândri, cum se duce înapoi la București să se facă fată importantă și respectată. Se simțeau cei mai norocoși părinți din Univers, nu ca nenorociții fetei dată la știri într-o marți din cele următoare, una găsită înecată în Lacul Morii, cică muză de lux a viciului din lumea fanților cu păr alb și bani negri, una cunoscută drept Ivy, auzi tu, nevastă, ce nume urât avea nefericita, nu ca Ilenuca noastră, mânca-o-ar tata de frumoasă, abia aștept să vină sâmbătă, că se face luna și așa mi-e dor de ea...