agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-25 | | 1. E încă întuneric și fantomele încă treze, ca și fricile și regretele. Unicul călător din tramvai care nu stă jos sunt eu, în rest vreo zece cugete matinale merg spre serviciu, fiecare pe scaunul lui. Brusc, unul se ridică și vine spre mine de parcă m-ar iubi, hainele lui sunt negre, are și glugă trasă pe ochi și o mână în buzunar. Controlez situația cu ochi de vultur pieziș și constat pericol. Cugetul vine, vine și mâna din buzunar văd că-i apucă ceva. O armă!, aud un strigăt în mine, un cuțit!, mai aud încă unul. Și când e la un metru iar mâna-i dă să iasă, poc!, lovesc scurt și în barbă de la stânga la dreapta. Mai văzusem cugete periculoase și nocturne la Madrid, la Londra, la Marsilia și la Stuttgart, puse jos de alții. Le recunosc, mă pricep. Îmi venise rândul la făcut ordine pe lume. Abia dacă se mai putea zbate pe podeaua tramvaiului, leșinat. Aș fi fost mândru dacă nu m-ar fi durut pumnul. L-am căutat de cuțit în buzunar, gata să sun la 112 și la paișpe televiziuni. Am găsit o acadea roșie și am citit pe ambalaj, era de zmeură. Maxim pericol. Acu' na, ce să zic, am coborât la prima și m-am pierdut în noapte. Dulciurile dăunează sănătății, am mai convins un om. Un cuget. 2. La prânz e plinuț tramvaiul. Stau jos. În fața mea o tipă trăznet. Mă privește fix în ochi și începe să zâmbească. Mă fac că nu observ. Ce peisaj frumos pe geam!, încerc eu să molipsesc călătorii din ochi să se uite după camioane și polițiști dansând în intersecții. Tipa nu se dă bătută, își țuguie buzele a sărut, și-i le mușcă a păcat, își pune o mână pe piciorul pe jumătate gol și strânge a poftă, și tot timpul cu ochii la mine. Haida de, îmi zic, Casanova se întoarce, sezon nou. Și când să zic că universul se învârte în jurul meu, tipa vorbește: bine, Mitică, hai că îmi arăți acasă, acu' te las, că trebuie să cobor. Și încheie convorbirea telefonică. Nu suport noile tehnologii, nu se văd în urechile tipelor trăznet care par că mor după tine când ele, de fapt, ascultă propuneri indecente de la nenorociții perverși cu care s-au măritat, făcându-te să crezi că faci prăpăd cu strălucirea ta de soare și cu tricoul și cu pantalonii și cu privirea și cu tot, ce să mai...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate