Nu pot adormi cu gândul că te-ai culcat mai devreme decât de obicei. Ai făcut-o doar pentru tura de mâine sau efectiv ți-am dat o altă bătaie mare de cap? Dacă ți-am pricinuit neplăceri, te rog să mă ierți. Nu vreau să suferi din cauza mea. Da, problema sunt eu, pentru că în capul meu se întâmplă tot acest vălmăşag de gânduri ce reflectă negurile ce ar trebui risipite de atâtea sentimente frumoase.
Acel "colegul meu preferat" a sunat ieri atât de ... sugestiv!? Așa l-am perceput. Ca pe o trasare a unui nou drum ce trebuie urmat de aici înainte. Știu că poate ai să râzi iarăși de mine, dar gândurile mi se înnegresc imediat, uneori din nimic. Pe o vreme frumoasă poate începe imediat o aversă de ploaie. Care nu ține mult. Dar care tot timpul apare datorată șireturilor strânse de la încălțări și celor unsprezece ramuri de copac distanță prin anotimpuri. Aproape întotdeauna, la rece, îmi revin. Ca și acum. Nu pot să adorm cu gândul ca te-am supărat prin ce gândesc.
Și cum aș putea să îndrăznesc să te supăr când tu mi-ai arătat în cu totul altă culoare sensul corect al drumului inimii, ai ajutat ca ochii mei să se deschidă și să vadă că ceea ce puțini ajung să cunoască într-o viață este atât de înălțător, de feeric. Numai pentru atât, pentru ceea ce am reușit să simt și să dezvolt din seiful meu cu geam transparent pentru tine, pentru ceea ce am învățat că pot să port în inimă, eu îți mulțumesc enorm. Ești un suflet mare, nobil și ești cea mai minunată! Sentimentele mele au crescut, au fost, există și sunt, și sper eu să rămână în continuare cu icoana făpturii tale pe aceeași treaptă pe mai departe dar... viitorul este al tău, tocmai pentru că îl ai la picioare, tocmai pentru că ești o colibri ce își flutură frumos aripile in libera corola a vieții.
Scrie-mi dimineață când te trezești câteva vorbe. Dacă poți si vrei. În "bătrânel". E ok, safe. Sper să te odihnești și să te trezești voioasă, fără durerile de cap pe care le-ai avut ultimele zile. Sau, dacă te-am supărat atât de tare, nu mai îmi scrie nimic. Am să stau ciufuțel câteva zile dar îmi va trece. Nu am încotro. Ăsta-i rugul meu. Aceste negre gânduri ce mă macină uneori și nu-mi dau pace.
Somn ușor copile!