M am trezit la 3 si cand am vazut ora mi am zis, ok in 2 ore am suf timp sa scriu tot. Ce? Multe. Insa dupa jumătate de ora cand am vazut cum ma victimizez am spus stop. Mi am amintit ce ai spus. Noaptea e pentru somn, odihna. Asa ca am șters tot si am. Am atuncat tlf si am pus capul jos.
Nu am adormit imediat insa tot am dormit o ora. O ora dupa cara m am trezit altfel. Am privit printr o alta lumina totul. Si mi am spus ca trb sa ti scriu asta, acum, pe drum, altfel decat vazusem cu scurt timp in urma. M am suparat degeaba. Pentru nimic. Ca te am suparat. Ca esti trista din cauza mea.Dar nu este adevarat. Nu cred ca am facut nimic care sa iti aduca tristețe. Din contra, reciproc, eu zic ca ne am bucurat si ne am insufletit unul pe altul acum recent. De fapt, tu erai suparata pe tine pentru ca într-un moment de usita deachisa, ajutata de picaturile mele de cuvinte si avalanse de sentimente, ai lasat sa ti scape un scâncet de dragoste. Un scâncet din cântecul pe care vrei sa l stii numai tu. Si asta nu pentru ca nu ai vrea sa l cânți, ci pentru ca nu ai vrea sa fie un imbold, o impingere spre decizii nesăbuite. Ma insel?
Ești un suflet mare, copile! Vrei in seiful pe care il porti sa duci atatea taine, care sa nu raneasca pe nimeni. Ai si spus ca nu vrei sa te întinzi mai mult decat ti e plapuma. Ca nici nu indraznesti sa visezi la altceva. Eu, sa stii ca in ticalosia mea, am visat. Mi am imaginat cum as putea ramane singur, amiabil, fara remuscari si reproșuri, pentru a da chemare glasului inimii. Insa sunt doua aspecte. Unul, nu m am vazut in stare sa pot sufla cu putere in lumânările tortului năzuințelor tale si doi, am langa mine un crin ce inca nu a înflorit suficient de bine si orice planta din jurul lui ii poate fi un ghimpe.Tu esti cea care mi ai deachis ochii si ai dat un restart existentei mele plate de pana acum. Ti am povestit cate ceva sau chiar mai multe. Uneori se intampla in lume sa traiesti o viata fara a sti cu cine. Cand impins de dorinta de a fi aliniat standardelor ancestrale, crezand ca este ceea ce trebuie dai curs îndemnurilor părintești de a face pasul. Se poate intampla sa veI realitatea, uneori devreme, alteori mai tarziu sau deloc. Sa vezi ca exista doar compasiune afecțiune si atașament ulterior datorie si răspundere morala. Insa ingredientul principal, cel care ar trebui sa fie liantul, lipsește. Am deschis ochii si in sfarsit vad si eu adevarul. Dar asta mi este crucea.
Nu ma victimizez. Nu mai vreau. Vreau de aici sa privesc doar lucrurile frumoase.Mai ales ca in viata suntem si învingători. Eu acum o consider o victorie a adevarului asupra valului cetos ce acoperea ochii. Iti mulțumesc.
In privinta a ceea ce ti am spus mai sus. Te inteleg. Si asta era una dintre "lamuririle" de pus in discutie. Nu vreau sa fii o Lidia Buble. Este adevarat ca in astfel de situații acuzele mari cad asupra celui/celei din exterior care desface ceva chipurile unit....
Vreau sa nu mai fortam nimic. Destinul e destin. Ne vedem cand se poate si cum vom simti ca avem nevoie sa ne tinem de mana. Imbratisari ne vom dori amândoi. Macar la aniversari. Vreau ca inainte de toate sa fim prieteni. In adevaratul sens al cuvântului. Sa ne bazam unul pe altul. Sa ne ajutam. Sa ne sprijinim. Traim printreoameni rai. Aseară iedutul hohotitor si a dezlegat limba. I am zis sa ma duca pana la Unirii. De aceea am aj asa repede la ai mei. Dar iti spun altadata. Vreau acest timp sa ti l dedic tie. Vreau sa te bazezi pe mine ca pe un frate mai mare, sa avem incredere unul in celălalt sa ne cautam mainile si sa ne zambim. Ceea ce am in sufletul meu ramane intact si nestirbit si la fel de adevarat cum ti le am spus
prin atatea randuri. Insa ma voi limita a ma mai picura in inima ta. Tocmai pentru a ti tine declarațiile acasa. Sentimentele noastre sunt împletite. Inimile noatre se oglindesc in ochii celuilalt. Si asta este mai mult decat orice. Destinul va fi.. .destin. Divin sau uman. Dar ma opresc aici in aceasta privința. Doar am spus.
Imi doresc cum am mai spus-o, sa ti împlinești visurile dar prin cineva care sa fie cel care trebuie nu doar pentru ca trebuie. Dar asta o stii. Si eu voi mai da inca o sansa caminului meu. A cata oare? Dar nu vreau sa fac nimic nesăbuit acum care sa-si traga plecarea din cele cald întâmplate.