Luna-mi trece la fereastra, lunecînd cu-a ei raze, si ma mîngîie pe fata, aducîndu-mi lacrimi de argint, mi-i uscata pielea, izvorînd scîntei, într-o mare alba si întinsa, printre stîncele albastre rasare sînge aducînd a flori de trandafir, ce ciudata-mi este setea, ce nu pot s-o potolesc. Ma înec în lacrimi, si mi-i sete, esti alaturi, sînge împrejur. Am facut-o eu, si te doare-acum. Ai o ran-adînca, si te doare. Eu sunt rea si stiu. Sunt vinovata, si-n noaptea grea ce-apune, eu dispar de dupa stînca, si-n oceanul tau de strigate asurzite, eu le-aud dar nu mai sper….