agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5188 .



Camping la 2 Mai
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sache ]

2005-10-07  |     | 



- Tati, ce frumos se vede marea, strigă încântată Ana.
- Mda, are valuri!
- Iar cerul se îngemănează cu apa născând la orizonturi pete de culoare în soare…, șoptește Corina absentă.
- Ce-ar fi, dragele mele, să visați mai târziu. Mai exact după ce instalăm cortul. Umflați saltele și puteți merge la plajă. De restul mă ocup eu.
- Hai mami! Repede.
- Imediat, Ana… Iar spuma albă conturează la amiază nori voluptoși într-o perdea de valuri, își continuă Corina monologul poetic.
- Gata! Tati, saltele sunt umflate. Noi am plecat. Pa!

* * *

- Bună ziua. Numele meu este Pompiliu și stau la cortul ăla portocaliu, lângă poartă. Vă descurcați?
- Noroc. Sunt Costel și mulțumesc, mă descurc.
- Vă așezați lângă toalete, stiți nu?
- Păi, doar aici e umbră. Și apoi cine să ne deranjeze? Ziua se merge la plajă, iar noaptea se doarme.
- E! nu dorm chiar toți. De aceea noi am campat tocmai acolo.
- Cum adică noaptea nu dorm chiar toți?
- E sezonul roșiilor de grădină iar eu, de exemplu, mă balonez.
- Atunci nu mâncați.
- Ce vorbești dom’le?! Cum să nu mănânc? Știți câte vitamine conțin roșiile?
- Probabil că multe... Pe mine mă scuzați. Trebuie să ridic cortul până se întorc fetele de la plajă.
- Eu v-am anunțat, să n-avem vorbe…
- Despre?
- Despre gastrită.

- Pompiliu, vezi dragă unde-și instalează ăla cortul? îl întreabă nevastă-sa.
- L-am atenționat deja, Mirabela. Îl chemă Costel și e în concediu cu soția și cu aia mică și vorbăreață.
- Ãștia vor să-și petreacă o vară de neuitat lângă toaletă… Romantic, ce pot să zic. Auzi! Facem pariu pe cinci sute de mii că pleacă după prima noapte?
- După două, tu! Că-n prima e obosit și-o să doarmă tun.
- S-a făcut! Mamă soacră, vino să tai pariul.
- Acu’, acu’… Vai, mămică, n-am putut să mă odihnesc neam! din pricina greierilor. Þârâie toată noaptea, se vaită bătrâna.
- Dormi și mata ziua, că la plajă tot nu mergi.
- Nici așa nu-i bine, Pompiliu. Ziua strigă nenorocitele astea de gâște, ale vecinului. Și măgarii.
- Foxi! Foxi, lasă-l pe domnu’ Costel în pace! Foxi!! strigă deodată Mirabela.
- Doamnă, perforează folia cortului!
- Foxi! Așa fetiță, cuminte. Deschide gurița. Gata! Eu sunt doamna Mirabela, soția domnului Pompiliu. Rahat!
- Ce-i dragă? se interesează apatic Pompiliu.
- Era să-mi luxez încheietura din cauza papucilor ăștia! S-a rupt barețica... Pompiliu, ia uite dragă acolo!
- Unde?
- Uite la javra aia! O curtează pe Foxi, tu.
- Marș! Potaia dracului! Marș! îl alungă Pompiliu pe nepoftit.
- Mămică, sculați-l pe Tudorel că-i târziu și n-o să mai doarmă la noapte, își dă cu părerea bătrâna scărpinându-și alene piciorul pișcat de-un țânțar.
- Abia dimineață s-a culcat puișorul. Tudore, scoală mă’! Scoală, că zice mă-ta! strigă Pompiliu la cortul nemișcat al juniorului.
- Nu eu, dragă, mamai-ta a zis! Domnul Costel, ați terminat de pus cortul? se interesă Mirabela în drum spre duș.
- Mda.
- Știți că nu-i locul cel mai bun.
- Știu, m-a informat domnul Pompiliu. Noaptea se balonează.
- Să nu exagerăm, de vreo două-trei ori pe noapte…, și numai când mănâncă roșii. N-aș vrea să polenizăm din pricina asta.
- Cum? Nu, credeți-mă, nici eu. N-am nici o intenție.
- M-am liniștit. Domnul Costel, vreau să fac un duș, ma ajutați?
- Desigur.
- Þineți de perdea. Foxi cum vede pe cineva în cabină, cum vine și trage de ea.
- De perdea? Dar ce are cățelul?
- E cățelușă și e în călduri. Știți cum e…
- Aproximativ. Au! Na, c-a și venit. Marș! Potolește-te. Ce mârâie, doamnă…, și ce dinți are!
- Ce faci, dom’le?! Þine bine perdeaua aia! Uite c-a luat-o… Acum ce te holbezi la mine? Pompiliu!!
- Mă iertați, eu plec la plajă. La revedere.

* * *

- Tati, ai pus cortul? întreabă Ana întinsă pe nisipul fierbinte.
- Am pus cortul!
- De ce te răstești, dragă, la copil? De ce ești îmbufnat? se interesă Corina.
- M-au enervat vecinii.
- Deja? Suntem în concediu, e liniște, suntem la mare, pescăruși, valuri, soare…
- Căței în călduri, bunicuțe nedormite, nepoței, Mirabele, gastrite…
- Hai să mâncăm ceva și apoi te culci. Ești după drum și ești nervos.

* * *

- Tati, ce frumoasă noapte! Ce de greieri și broscuțe…
- Priviți Carul Mare! Și uite, luna tocmai răsare ca o mireasă timidă, sfioasă, se oprește în mijlocul drumului Corina și arată spre cer.
- Dragă, aici luna întotdeauna e roșie la răsărit.
- Iar parfumul ierbii proaspăt cosite îți răscolește visele frumoase cu flori de câmp și maci unduiți de vânt…
- Așa e, mami! Parcă am fi la munte.
- E deodorantul de la toaletă, spune Costel și deschide cortul.
- Ce prozaic!
- Ești vulgar, tati!
- Ascultați! Pescărușii strigă în noapte, ca o chemare într-un ecou frânt, dor nestins de lumină și soare, albe scântei pe cer întunecat de nor…
- Corina, zău, sunt macaralele din port. Dar ai și tu dreptate: la mare pescărușii imită scârțâitul macaralelor, iar în București strigătul ciorilor. Sunt aidoma papagalilor.
- Tati, asta ce-a fost?
- Măgarul vecinului. Așa fac ei… Dimineață o sa-i vezi și gâstele.
- Of Costele, nu ești deloc romantic.
- Așa e, tati.
- Mi-e somn. Noapte bună.

- Tatii!! A explodat ceva chiar aici, lângă noi!
- Ce? Ce-a făcut? Liniștiți-vă, sunt artificii de ziua marinei.
- Nu-s artificii. Ele fac bum! și apoi poc! Asta a făcut doar bum, susține Corina.
- Atunci să așteptăm în liniște pocul…
- Tati, nu vine pocul!
- Bine, ies să văd cine e. Alo! E cineva aici?
- Ssst! Mai încet, dom’le, că trezești lumea. Sunt eu, Pompiliu.
- A! Scuzați. Gata fetelor, la culcare! Nu-s artificii, e vecinul care a mâncat roșii.
- Și?
- Și?
- Și s-a balonat. Iar nevastă-sa, Mirabela, nu vrea să polenizeze cu noi.
- Poate cu tine! E draguță?
- Cine?
- Mirabela.
- Nu știu, somn ușor.

- Tati!! Iar explodează vecinul!
- Ce? Mirabela a spus că numai de două-trei ori pe noapte, uneori. Și nu vrea să…
- Polemizeze, deșteptule! Știm! Tu doar la prostii te gândești…

* * *

- Tati, mami! Bună dimineața. Puturoșilor, haideți la plajă!
- Iah! Ce noapte!
- De coșmar!
- Costel, Ana. Mai rămâneți un pic în cort, merg eu prima la duș.
- Corina, să ții bine perdeaua c-o fură Foxi.
- Cine?
- Foxi… Eu mai dorm puțin.


- Costele!! Un câine a luat perdeaua!
- Ssst! Trezești vecinii… E cățelușă și e în călduri. Nu mușcă.
- Vino baremi să ții prosopul!
- Doamnă, lăsați-mă să vă ajut. D-asta sunt buni vecinii…
- Pleacă, domnule. Nu vezi că-s dezbrăcată?!
- Și soțul dvs. a ținut prosopul Mirabelei… Să nu polenizăm, vă rog. V-am deranjat cumva azi-noapte? Am servit la Turist o salată dobrogeană bunăă…, și-am fost puțin balonat. De la roșii.
- Pompiliu! Pompiliu!!
- Ce-i, dragă?
- Javra!
- Cine, Băiețel?
- Da, Băiețel o rușinează pe Foxi în verandă. Pe perdeaua de la cabină…
- Ptiu! Acum ce ne facem? Vezi, doamnă! Vezi, dacă n-ai grijă de perdea când faci duș? Și v-ați mai pus cortul și lângă toaletă să nu aibe omul un pic de intimitate! Fir-ați ai dracu’ de bucureșteni!

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!