Plutind întins pe un morman de nedumerire... săturat de înfiorătoarea plecătoare, copilul respira greoi... era de o încetineală rară. La intrarea în nimic, un bătrânel pe care se citea naivitatea și ruperea totală de lumea reală îl aștepta nerăbdător, deși nu știa cine este și nici dacă vine... Þin să vă anunț că nu sunt convinsă că era rupt de lume, faptul că lumea s-a rupt de el fiind un lucru posibil. Cert este că era bine intenționat și de o bunătate orbitoare... O epavă încântătoare. Trăind fără să fie viu și murind fără să trăiască... Profund dezamăgit, bolborosea la crâșmă... stând de vorbă c-un pahar.