O zi de vara la malul marii

Azi am de gand sa merg la plaja, soarele e sus si arde asa ca nu vreau decat sa ajung pe plaja sa fac o baie buna. Privesc cu ochii pe jumatate inchisi la soarele ce arde cu putere si simt nisipul incins sub picioare.
Imi caut ochelarii de soare nu-s... oare ce am facut cu ei? of si erau noi asa imi trebuie daca mereu sunt grabita. Continuu sa merg pe plaja cautand un loc ceva mai racoros pentru ca, desi mi-am propus sa fac o plaja zdravana vroiam totusi sa ma racoresc. In jur oamenii forfoteau, mergand spre apa marii putin involburata, alergand dupa o minge colorata care plutea din mina in mina, multi mancau cu pofta din inghetate uriase, barbatii savurau sticle intregi de bere. In apa, copii se zbenguiau veseli si galagiosi cu pielea bronzata si stralucitoare. Pescarusii si ei la fel de galagiosi zburau deasupra apei si apoi scufundandu-se brusc dupa vreun peste nefericit.
Vreau sa folosesc ziua pentru a ma odihni si mi se pare ideal sa fac plaja, dar odata ajunsa nu auzeam decat un vuiet permanent: al valurilor, al pescarusilor nelinistiti, al copiilor si desigur vuietul creat de muzica agitata pusa de dj-ul care incerca sa-si faca si el meseria. Undeva in larg, cativa pescari cu barcile lor obisnuite si maldarul de
plase incercau sa prinda peste dar erau evident incurcati de multimea de hidrobiciclete care umpleau valurile pana departe. Salvamarii aveau si ei o zi plina de vreme ce nu aveau timp de frumusetile plajei si se aventurau dincolo de geamanduri.
Undeva, langa digul albicios format din pietre uriase modelate dupa forme stranii un pictor isi instalase sevaletul si se invartea putin nervos pe langa el cautandu-i probabil o pozitie mai buna, pentru ca tocmai in acel timp valurile veneau cu putere si se pierdeau in mii de stropi stralucitori stropind totul in jur. La un moment dat se opreste si face semn un baietel cu parul cret si blond, acesta vine incet si observ cum il aseaza pe o piatra mare din dig apoi incepe sa-l picteze. Stau pe cearceaf si ma uit la ei as vrea sa ma ridic sa vad ce face pictorul dar ma
gandesc ca e mai bine sa nu-l deranjez, incerc sa citesc din cartea pe care o am la mine dar ochii imi fug mereu spre pictor, nu mai am rabdare asta e clar,sa ma duc sa nu ma duc....ma ridic fac cativa pasi spre el apoi deodata ma intorc si intru in apa e clar nu-l pot inca deranja nu am curaj, inot parca cu furie cat mai in larg apoi obosita ma intorc inapoi si ma asez pe cearceaf dar cu ochii tot la pictor sunt.
Incerc sa-mi imaginez cam cum ar picta, vad baietelul dragals cu zambetul lui suav iar in spate marea cu valurile ei inspumate, pescarusii in zborul lor ciudat, vapoarele din larg si cerul cerul de un albastru superb. Mi se face o sete cumplita asa ca ma ridic si ma duc sa-mi iau un suc nu-l beau acolo ci ma intorc la locul meu, incerc sa beau dar privirea imi este parca blocata pe sevaletul pictorului, imi face semn cu mana oare visez? pe mine ma cheama? pictorul continua sa ma cheme, ma ridic repede si ajung langa el dar raman la cativa pasi de panza parca nu am curaj
sa ma uit...imi spune pe un glas parca iesit din adancurile marii...hai vino vad ca nu mai ai rabdare, zambesc si ma uit...incredibil e aceiasi pictura ca in imaginatia mea numai ca totul e mai viu mai ..superb...zambesc oare pictorul mi-a transmis din starile lui sau eu lui....cine stie? ceva ceva tot a fost.
Il felicit pentru darul lui si ma retrag, sunt atat de
fericita cat de mult iti poate schimba ziua un lucru
atat de marunt....