agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-13 | |
Ai chef de-o telenovela? Daca nu, stii ce-ai de facut, da click pe delete si gata. Dar ar fi pacat sa nu stii ce vraji a mai facut s(amanta) lui Juan Antonio de Fuck-up-uentes ( colegul meu).
Ia-ti o punga cu cereale crocante si 5 litri de lapte rece ( o sa ai nevoie), mai simplu ti-ar fi cu popcorn dar e mai bine sa nu umblam cu junkfood. Personaje: Juan Antonio - un tip micutz, brunet ( de da in albastru) ca pana unui corb, putin grizonat, ochi verzi caleidoscopici ( penetranti), ochelari, barba cu model ( deh, ne omoara astia cu barbile lor, cica arata masculin...) inteligent, interiorizat, putin nesigur, cu multe cunostinte in multe domenii, extrem de vioi ca spirit, extrem de incet in practic. Pe o scara de la unu la zece i-as da un 7 dar pentru ca totusi este interesant ca personalitate ii mai pun un +, acolo... Angelica Mimosa - proportionata, bruneta si ochi caprui inchis, par scurt vopsit castaniu inchis, sotie devotata, foarte inteligenta si studioasa ( doua facultati grele), spirit zglobiu, vesela pina la dureros si acut, comunicativa peste limita pe care o poate suporta oricine, iubeste pantofii si masina ( citez ad literam: " mai mult decit pe un om"), te face sa spui si ce culoare aveau chilotii doctorului care te-a adus pe lume prin diverse tertipuri de care crede ca numai ea stie si are o ciudata manie de a plinge usor cu intentia evidenta de-a sensibiliza publicul. Isi atinge intotdeauna tzelul, pacat ca de obicei acesta se refera la smulgerea unor secrete intime ale altora si nu la realizari personale ( iar citez: uite cum proasta aia fara scoala superioara poate sa aiba masina si eu care nu-s de colo stau si plimb copilu'n frig"...trebuie sa aflu neaparat ce se ascunde aici, ca sigur nu-i lucru curat!!, o fi ceva cu "sex-ul" la mijloc...). Cordelia Aspazia - bine intretinuta, bruneta ochi verzi-caprui, par ondulat, de profesie "viespe", inteligenta nativa, scoala vietii, detine si foloseste trucuri din-acelea ...stii tu...ochi intorsi pe dos, gene care se zbat, privire naiva, buze care tremura...replici- clisee din filme, are nevoie intotdeauna de un barbat sa o ajute, "Doamne-fereste...nu te gindi la nimic, vreau doar sa imi repari teava de la baie...mie mi-e greu...", actualmente dupa o relatie esuata, in cautare de idealul masculin, care s-o iubeasca pentru ceea ce este si pentru sufletul ei sensibil ( zice ea.....de fapt e unul care sa-i cumpere un Mercedes dar care s-o si roage sa-i dea voie sa i-l cumpere....pentru ca stie fata cum sa umble la coarda sensibila, ce naiba doar are experienta...), suflet neinteles, cautator de dragoste, bla-bla...in fapt o fiintza ce se vrea plina dar dupa parerea mea n-are nici o sansa. Se da prietena cu povestitorul ( asta-s eu) dar o cunosc de prea mult timp ca sa mai am rabdare cu atitea povesti reluate si rasuflate. Mereu zice: "vai...dac-as scrie o carte despre viata mea....ar fi un bestseller" si pe urma ofteaza...Da-ti seama. Si eu cu mare "inspiratie" spun, invariabil :...da, ce sa-i faci...asa e viata, nu putem face chiar totul...... Si asta se repeta de 14 ani. Nu-ti mai spun cum stie ea secretul intelepciunii si a dragostei eterne. Daca nu as sti ca umbla numai cu ciori oxigenate si adora sa distruga oameni, sa arate ca ea e larger than life, mi-ar fi mila de ea. Cam de la personajele astea pleaca povestirea, atit de simpla, Cordelia il vrea pe Juan Antonio, ca cica ca ( cacofonie intentionata si iminenta) el n-a mai vazut. Mimosa l-a luat gratis pe fondul unui "trebuie sa ma marit". Doua femei vor acelasi barbat care fie vorba intre noi doi, nu e deloc de disputat ci dupa cum spune simtul meu al 9-lea, e doar o mica musca intr-un mare lapte.Batut. Pac, apare urmatorul personaj: Yusuf Halal, barbat bine si persan, irakian si aratos, superdragutz si supernaiv. Vai, Yusuf o vede pe Cordelia si cade lat. Lat de amor, of course, o viseaza zi/noapte caci Cordelia stie sa-si dea ochii peste cap dupa cum ti-am spus si...ce naiba...ca Yusuf n-a mai vazut ea? O, ba bine ca nu.... El o curteaza, desigur, ca un barbat liber si bine ( chiar foarte bine pentru un persan), Juan Antonio intra in delir nervos, maciomenul din el se rascoleste, se razvrateste, ai zice ca e gata de omor...Cordelia ride, "ha-ha ce poveste cunoscuta...", o excita putin duelul si se simte disputata. ................................................................ Vai, asa ziceam si eu, ce plictiseala!!! Tare-s puerile telenovelele astea. Dar pentru ca n-am incotro si fara sa vreau trebuie sa ma ocup de proiectul asta, ia sa vezi ce mai urmeaza. ....Yusuf a ajuns la disperare. Nu intelege in ruptul capului de ce Cordelia nu e sensibila la farmecele sale. E inalt si frumos, scorpion si viril, foarte bine crescut, cu viziune larga despre viata. Plus ca de fapt are dubla cetatenie (irakiana si suedeza), stie cum e treaba cu occidentul, nu e un refugiat de doi bani. De fapt nu e deloc de doi bani. Pentru ca are un fizic impresionant se imbraca numai cu haine foarte scumpe si de bun gust. Oare de ce Cordelia nu vede toate astea? Pentru ca, sa-ti spun eu de ce....pentru ca Yusuf ar duce-o sub un clar de luna si dupa aia la vreo cina si cam la asta s-ar reduce totul.De fapt ar mai urma si niste dulcegarii orientale dar majoritatea nu o intereseaza pe juna noastra.Si pe urma, zice ea, prea e vinat ( in sensul culorii, vinat ca vinata..) Pe cind Juan Antonio jura ca-i aduce luna impachetata si nu va trai decit pentru a-i alina sufletul ei neprihanit si nefericit. Juan Antonio se duce si ii face un milion de comisioane si servicii, ii imprumuta bani si pe urma refuza, jignit, sa-i mai ia inapoi, ii aduce CD-uri, ii spala masina, ii rezolva incurcaturile si o asculta extaziat indiferent despre ce-i toarna ea acolo. Ma rog...Majoritatea povestirilor sint despre ea si despre cum misca ea lumea... Yusuf nu-si da seama de toate astea. Ochii lui sint din ce in ce mai tristi. Firma lui e linga a noastra, il intilnesc zilnic si nu incetez sa ma minunez de naivitatea lui. Nu ma intreaba decit despre Cordelia. As vrea sa-i spun cite ceva despre ea dar nu pot. O sa se lamureasca singur, din pacate. Intre timp Mimosa isi smulge bineinteles parul din cap si blestema pe toata lumea dar cel mai mult pe mine pentru faptul ca o cunosc pe aceasta Afrodita tupeista, arivista. Nici ei nu am ce sa-i fac. Nu imi permit sa o provoc pe Cordelia in aceasta faza a procesului. N-am timp si resurse fizice sa ma ocup de asa ceva. O sa-i las sa se bata cap in cap, altfel o sa ma stresez inutil. ......................................................... Episodul care se desfasoara in aceste zile e unul de referinta. Mimosa e la capatul puterilor. Juan Antonio nici nu o mai priveste. E apatic si trist. Yusuf e darimat. A primit un refuz, nu i se mai prelungeste viza de sedere. Asa ca i s-a mai abatut atentia de la dra Viespe. In plus s-a impacat cu fosta iubita, o tipa care ride incontinuu. Brusc insa Cordelia schimba tactica.....cum adica Yusuf nu mai intreaba de mine? Ei, ia atunci sa iau eu masuri... Juan Antonio e gelos, nu mai intelege nimic.....cum adica se duce ea cu Yusuf la castelul Bran, de Paste? "- Lasa, draga, in felul asta se mai linistesc apele, tu stai cu Mimosa si in felul asta o reechilibrezi, are nevoie de tine...tu stii cit te iubesc dar in acelasi timp ma gindesc si la familia ta..." si aici il priveste cu inocenta. Oh, my God ce bine minte, ii iese traznet. "Nici nu ma gindesc, daca tu pleci cu Yusuf, eu ma autodistrug, numai gindul ca o sa-ti priveasca verdele ochilor ma face sa innebunesc, putin imi pasa mie de Mimosa, nu stie decit sa stearga praful toata ziua...nu am ce vorbi cu ea" ................................................................ Stai sa ma duc sa beau niste apa, trebuie sa fac o pauza. Asa, am revenit. Afacerile merg foarte incilcit, eu mai am un pic si-l iau tare pe Juan Antonio... Insa nu am suficiente pirghii la indemina. Plus ca intr-un fel mi-e mila de el. Din miinile ei inca n-a scapat nici unul intreg. E ca si cum ai spera ca tintarul sa-l muste de moarte pe leu. Imposible. Credeam ca nu se poate mai rau in telenovela asta. M-am inselat, intriga nu s-a descarcat inca... Ieri a mai aparut un personaj. Fostul iubit. Ducu Mishelevici. Un tip cu aerul lui Mickey Rourke. A mai vazut el de-alde astia doi. Pentru el...cel mic e un papagal si cel mare e un tantalakis. Si se amuza cu lacrimi, de situatie. Poate ii iese si lui ceva de aici, nu se stie. Stai sa vezi de-acu episoade incendiare. Te-as mai tine la curent dar zau, incepe sa ma plictiseasca astia cu telenovelele lor prafuite. In acest rastimp, ma asteapta o minunata carte pe care vreau de mult sa o citesc si inca multe alte lucruri mult mai interesante.... Intre timp NU o sa ma mai uit la astia mai sus-descrisi si o sa ma rog pentru fiecare in parte sa obtina ce-si doresc...In fond fiecare isi traieste viata lui de erou de telenovela, telespectatorii inteligenti n-au decit sa caute alt canal. Eu una sint deja pe Discovery. - FIN - Materialul a fost scris pentru distractia cititorului. Se intelege ca numele au fost schimbate pentru a proteja intimitatea personajelor. In rest, orice asemanare cu realitatea este absolut concreta. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate