agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2021 .



zâmbetul
proză [ ]
M

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanan ]

2006-02-20  |     | 



Zâmbetul lui M s-a lățit peste toată asistenta șefă. Ea, roșie, în plină vârstă de mijloc, deschide glumele ca pe niște umbreluțe pe care le rotește apoi prin salon în timp ce plesnește fesierii lui scofâlciți ca să înfigă acul de seringă.

M se prinde în orice joc.

Eu mă lipesc de propria-mi absență și zâmbesc pe dinăuntru. Acum el pare o minge de ping-pong ce sare în toate direcțiile fără să lovească nimic. O simplă atingere și M îți sare în brațe, sub fustă sau direct în suflet. Asistenta medicală e bucuroasă în pielea ei de femeie. Umple atât de bine halatul și își face treaba perfect. Doare? Sigur că nu l-a durut. Nici dacă îi tăia piciorul nu ar fi simțit. Ea nu mai râde. Uitase.

Zâmbetul rămâne cocoțat pe chipul lui M tot timpul cât asistenta se fâstâcește și până ea devine mamă apoi asistentă apoi șefă. Vocea ei hârâie tot felul de sfaturi și reguli. Dar M se ia mai departe de toți și de toate. E tot un giumbușluc cauciucat care sare în capul celor ce merg la cantină. Împarte tot felul de remarci aromate. Femeile se înroșesc, apoi se încălzesc și rămân lipite de mâinile lui neobișnuit de lungi.

Îmi iau avânt și trec pe sub focul de artificii pe care M tocmai l-a pornit din ochi sărbătorind ora cinei. Atunci îmi amintesc că nu i-am reținut culoarea ochilor. Mai spre seară trec să-i văd. Sunt de culoarea blândă a nopții. M plânge. Zâmbetul i-a rămas ca un lampion rupt pe chip.

M plânge mocnit sub umbrelă.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!