Imi doresc sa ii aud vocea si sa ii simt parfumul..la naiba..acel parfum necunoscut, dar totusi atat de incitant..ochii verzi si palmele-i amagitoare. Trist, tot ce mi-a ramas este un pliculet de zahar in care se afla toata nebunia, tristetea, durerea, euforia,neputinta, dorinta zilelor petrecute impreuna. Trist..esti atat de departe dar dureros de aproape de mine, de ceea ce ma inconjoara..te zaresc pe coridoarele liceului, pe strada, la geam cand ploua, in parc pe banca. N-am putut sa ma ascund de tine, n-am putut sa te mint oricat as fi vrut, in schimb...am zambit. Am zambit sfasietor, desi imi doream sa iti zic atatea, sa iti promit. Esti atat de rece uneori in cuvinte, ma intreb daca si in suflet. Nu vreau sa stiu daca este adevarat ce mi-ai zis, nu vreau sa stiu ce ai simtit, nu vreau sa stiu nimic. Imi doresc uneori sa uit, dar parfumul va fi acelasi.
Cu sufletul trist voi zambi, iti promit, voi continua sa zambesc...cu acelasi pliculet de zahar in mana..cel de la inceput.