I. The swing, the 20s...the stench!

Forfotind într-un arc.
Se mânji încercând să afle dacă poarta era nouă. Timpul oscila mai mult ca niciodată în relativități. A pica dincolo de liniile lui scurte sau a te da la o parte ca din calea unui obstacol neașteptat.
Mania controlului. Obsesia perfecțiunii. Obsesii. Sâmburi de adevăr.
Pașii sunau a cauciuc subțire, iarba se încolăcea în dreptul bilelor de lumină care își lăsau greutatea din ce în ce mai rar.
Mă multiplic - gândi paralizând în dreptul unui obiect care semăna mai mult cu un arc deasupra unei hărți absurde decât cu un ceas. Ciupi sfoara în speranța că va putea (râzând în sine), într-o noapte, să lanseze o săgeată în întuneric, lovind poate sadic în porumbeii grași din grădină. Se gândi la Ioana D Arc. Trebuie să fie și o sabie-ceas cu hartă absurdă.
Ecoul lemnului putrezit și al rocilor înnegrite.
O pană de corb i se rotea în creștetul capului desenând un tunel gelatinos cu tentacule striate, un vârtej (greața!) apoi o mască pândi sfârșitul.
Amorțit scuipă fragmentele pe pavajul prea curat.
Pașii continuară umeziți de încăpățânare. Lacul și putreziciunea pe care o acoperea. Pădurea completează harta cu îndoieli, iar grădina zoologică, cinismul marilor descoperiri geografice.
Mania controlului.
Animalele se zbăteau între trei stări de sticlă: depresie, turbare și singurătate. Plutea o claustrofobie mucegăită în aer.
Presimțirile se răsturnau în fundal, poate într-una din cuștile mari...o malformație genetică din secolul XVIII.