agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-01 | |
- Hei, unde esti? De ce e asa intuneric, aici,cine a stins lumina?
Sunt singura, si nimeni nu-mi raspunde. Sunt singura intr-un loc intunecos si rece... si nu stiu totusi unde ma aflu. Hai, las' ca-mi fac eu loc si ies;sa caut o bricheta... O caut... O caut... Dar n-o gasesc!si nici tigari nu am!nici haine, nici...NIMIC Nu am nimic pe mine...cineva m-a dezgolit de tot. De-ar putea sa-mi zica macar acest "CINEVA" "CEVA"... - Taci! - Cum? e cineva aici..? - Taci! n-auzi sa taci..? Te-am suportat destul, m-am saturat...de TINE. - Hei, dar unde esti?tu sti unde ne aflam!cine esti? - Ahh..proast-o!sunt constiinta ta...nu fi idioata.Hai ca eu plec, te las, pa pa! - Stai, stai un pic! Dar nu...a plecat.Din nou am ramas singura in locul asta de doi lei, si nici macar nu stiu ce se ascunde dupa tacerea si intunericul asta. De-as sti...Ahh!!! Nu pot decat sa sper. Si vreau o tigara! Vreau o tigara! Si mai vreau un ultim concert la Vama Veche si vreau sa merg la mare, sa vad cum mai arata, caci nu am mai vazut-o de mult. Acum pot spune ca sunt ultimele mele cuvinte inainte de moarte... Sunt ca un dezertor ce a incercat sa fuga noaptea pe la granita-ce acum e in fata mortii cu streangul de gat, sau cu calaul ce asteapta in dreapta lui ordinul sa lase in dreapta lui toporul ce-i va reda libertatea si fericirea vesnica-si acum isi spune ultimele sale dorinte. Ce rau am ajuns, ma simt ca personajele din cartile citite. Cele de razboi, ca cele de dragoste...de mult n-am mai simtit mirosul si gustul iubirii. Oare cum o mai fi...? Pentru o clipa am crezut ca nu-i adevarat, ca e un vis urat din care ma trezeam frecvent cu ajutorul necerut, dar mereu "acordat" al catelei mele ce ma spala pe fata dimineata, cu noaptea-n cap, parca rugandu-ma s-o scot afara Macar de-ar fi asa. Dar nu e... Deja nu-mi mai simt inima ca-mi bate asa repede cum obisnuia s-o faca atunci cand nu eram pe jumatate moarta, ca acum. Mi se usuca gura, nu mai am aer, simt ca lesin...gata, asta e! se termina in cateva secunde. Nu ma chinui mult, si pentru asta ii multumesc mortii mele, ca nu e mult prea cruda cu mine. Dar mor fericita ca am "iubit", am "trait" si...am "VISAT". Deja ...ma duc... ADIO
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate