Areta dădu din mână.
-Ia ascultă - spuse regele răsfoind în continuare ziarul - am ajuns la știrile politice..
Într-adevăr, zărise pe pagină fotografia primului ministru, pe care, dacă ar fi fost după el, l-ar fi trimis undeva în Africa să-l mănânce crocodilii, așa de tare îl iubea.
-Așaa...Agenția Regalpress ne informează..."Claudia poartă bikini roșii de revelion."
Areta se uită la Alcinou nedumerită. Regele se uită acuzator la regină:
-Numai tu porți gogoșari, moartea pasiunii, impotența perpetuă, o adevărată crimă de Lesmajestate, cauza atâtor divorțuri nefericite.
-Dar administratorul - încercă femeia să schimbe discuția în mod discret - nu are nicio responsabilitate? Nu de aia îl plătești?
-Ba am să-l plătesc să-mi cumpere o duzină de perechi de tanga de la solduri, pentru a acoperi toate evenimentele importante ale anului - rosti cu năduf regele. Și-și notă problema într-un carnețel.
-Dacă zgomotul pe care l-am auzit - continuă cu încăpățânare femeia - a fost produs de un hoț?
-Tot ce este posibil, aprobă regele, ai văzut tu administrator cinstit? Al nostru, cel puțin ne fură cât să nu se bage de seamă.
-Dar eu mă gândeam la un hoț profesionist, ca în filmele acelea americane cu Robert De Niro, în rolul principal.
-Păi ăștia și când sunt amatori, nu poți să-i deosebești. Și pe urmă au ajuns atât de mulți, încât omul cinstit a devenit o raritate, trase concluzia Alcinou. Dar ce să fure dragă de la noi? Că argintăria ta am amanetat-o, pantalonii i-am dat la cârpit, iar pantofii la pingelit. Nici până acum nu mi i-a adus pantofarul, și de fiecare dată când îl caut, este închis pentru inventar. Să știi că nemernicul ori mi i-a vândut, ori mi-i poartă pe șest. Uite, am ajuns ditamai regele, să merg la ședințele senatului, în ciorapi și papuci. Aoleu, Areto, crezi că l-au tentat prăpădiții ăia de adidași pe care tocmai vroiam să-i pun pe gard? Tu cum ai zice să rezolvăm această situație de criză?
-Să strigăm hoții, întrebă regina.
-Stai puțin, ce faci. Tu mă întrebi pe mine, sau eu te întreb pe tine.
-Atunci să-i cerem în mod politicos să iasă de unde s-a ascuns.
-Dar nu suntem decât noi doi aici. Adică ce vrei să spui: că eu sunt hoțul? Uite domnule, se lamentă regele, trăiești cu femeia o viață de om și nu știi cu cine ai de a face. Mata Hari ce ești.
-Auzi? Până aici, se supără Areta. Să nu te legi de mama, că ea săraca nu ți-a făcut nimic.
În vreme ce regele și regina se priveau chiondorâș, de afară, se auzi o voce stridentă:
-Săriți coniță, că mă omoară.
-Hopa! exclamă Alcinou. Hoțul nostru este în schimbare de voce.
Regele puse mâna pe o mătură cu coadă, uitată de femeia de serviciu într-un colț al camerei.
-Intră cu mâinile sus, strigă la rândul său, poruncitor regele.
Înăuntru intră o femeie tânără, la vreo 30-35 de ani, cu forme rotunjite, ușor rubensiene, al cărui corp semăna cu o copie izbutită după Venus din Milo. Singura diferență dintre cele două, consta în faptul că în timp ce prima nu avea brațe de loc, surata sa pământescă le mișca agitată pe ale sale, deasupra capului.
-Stai Alcinou, nu trage. Este dădaca.
-Crezi?
-Nu vezi că seamănă?
-Și dacă este plastografie?
-Ce păcatele mele să fiu? Ia auziți coniță, m-a făcut proastă..
-Tu să taci. N-ai dreptul la replică. Mai bine spune: Ești înarmată?
-N-am făcut maică armată de când mama m-a făcut.
-Dar înainte de asta?
-Nu-mi amintesc.
-Vino încoace să te controlez, zise regele cu asprime, sprijinind mătura de marginea patului.
-Ce faci nerușinatule, țipă scandalizată Areta. Ai de gând s-o pipăi în prezența mea? Þap bătrân!
-Lăsați-l coniță...C-așa e împărații, zise împăciuitoare dădaca. Să pună ei mâinile peste tot. Dar să știți că sunt cu impozitele la zi. Sunt curată.
-Dezgustător, se strâmbă regina.
-Ba nu-i adevărat, zise regele apropiindu-se de dădacă și mirosind-o, miroase chiar foarte frumos; și privind-o pe femeie o întrebă: Cu ce te-ai dat? Little black dress? sau cu Chanelle?
-Dar ce căutai la ușă? întrebă curioasă regina, care se dăduse jos din plapumă și acuma își făcea conștiincios patul, ceea ce nu se poate spune despre bărbați, la care dezordinea din cameră este proverbială.
-M-a trimis Nausicaa la Doamna.
-Foarte bine, exclamă regele. Doamnă, du-te la fiica noastră și vezi ce dorește. Eu rămân cu dumneaei, până la epuizarea misterului. Cercetările trebuiesc adâncite, pentru că descoperirea adevărului este mai presus de orice. Juri să spui adevărul?
-Nu.
-Cum așa, se miră Alcinou.
-Fiindcă justiția este coruptă. Și orice aș spune în apărarea mea, tot o să mă condamnați.
-Ba știi ce?- interveni regina- mai pune-ți pofta-n cui, bărbate. O lăsăm pe dădacă să elucideze misterul de una singură.
-Fără O.T.V.?
-Numai cu resurse proprii. Iar tu, pentru siguranța regatului și a mea, vii cu mine. Și regina îl trase pe Alcinou după ea, către ușă.
-Dar ce s-a întâmplat coniță?
-Areta, are vedenii. Cred că i s-au bramburit hormonii. Vede peste tot numai bărbați. Și când pune mâna pe câte unul, nu-i mai dă drumul, după cum vezi.
-Lui Alcinou i se întâmplă taman invers. Așa este când te apropii de andropauză.
-Andropauză?
-Ea crede că aici în încăpere se ascunde un hoț.
-Este tânăr sau bătrân? întrebă curioasă dădaca.
-Și tu Brutus, zise regele, apoi ridică din umeri. Nu știu, că nu i-am cerut buletinul.
Regele și regina ieșiră din dormitorul regal. Înăuntru, rămase numai dădaca.
-Va să zică, siuația se prezintă astfel: în dormitor se găsește o persoană străină. Nu știm cine este, nici cum arată, despre unde s-a ascuns nu mai vorbesc, în schimb, știm sigur că se numește Andropauză. Poftim. Singurul martor care putea să ne ofere mai multe amănunte, a dispărut de la locul faptei.
[va urma]