- Ar trebui să-i amintim d-lui că ne este dator.
- Vă dau hainele înapoi.
- Nu mulțumesc, poți să le păstrezi. Dar iartă- mi curiozitatea: cum ai ajuns aici?
- În urma unui naufragiu pe mare.
- Și te-au aruncat valurile până în odaia regelui și a reginei?
- Nu. M-a adus Nausicaa.
- Na belea. Și eu care nu am crezut nici o clipă, că corupția poate să ajungă atât de sus.
Autonoe alergă spre ușă, se opri, ascultă o clipă și se întoarse cu o față speriată.
- Ne-am ars. Vine regele. Intră repede sub pat.
- Nu intru nici mort.Am alergie.
- Bine, zise dădaca. Tot nu este nimeni în dulap. Poftiți d-le.. Eu am să rămân aici, iar tu Autonoe, pune mâna pe mătură..
În camera regală,intră regele.
- Aici sunteți?
Se întoarse către Autonoe care se opri și făcu o reverență.
- Domnișoară, mi-am uitat ochelarii în sala tronului. Fă bine te rog și mi-i adu.
- Maiestate..
Când Autonoe trecu pe lângă dădacă,aceasta îi șopti:
- Cheam-o pe regină,cât poți tu de repede.
Autonoe încuviință.
- Dar unde în sală, Măria Ta, pentru că sala tronului, este foarte mare.
- Nu știu.- îi răspunse regele cu sinceritate. Caută-i pe unde știi [ că oricum n-ai să-i găsești, fiindcă sunt în buzunarul meu ], și vino cu ei cât mai târziu, că fără ei, nu pot să semnez decretele.
- Dacă nu-i găsesc, pot să vă aduc un stilou?
- Draga mea, nu am văzut niciodată un rege cu stilou la ochi. Poate vreunul miop. Ai plecat, fata mea?
Autonoe ieși.
- Ce bine că a plecat.- oftă ușurat Alcinou.
- Mie nu-mi pare bine de loc.- zise dădaca înțepată.
- Ia spune draga mea.
-Da sire.
- Aș vrea să vin la tine, să beau o cafea.
- Vreți să fiți acuzat de bigamie?
- Din cauza cafelei, sau a ta. Păi eu, nu vreau să mă însor, fiindcă sunt deja însurat.
- Să înțeleg că veniți și cu soția?
- Adică să o facem în trei?- zise regele uluit. Iată o propunere interesantă..- ochii regelui străluciră- dar nu..Am să vin singur. În cel mai rău caz, cu cafeaua. Sunt sătul draga mea de femeia care toată ziua mă bate la cap,- parcă n-aș avea pentru asta pe ceilalți supuși ai mei- și când îi cer T.V.A.- ul, se face că nu aude bine, sau nu înțelege, de parcă i-aș vorbi într-o limbă străină.
- Nu vorbiți de lup, fiindcă-l aud venind.
Dădaca începu să zâmbească cu gura până la urechi.
- Aoleu, Areta..Unde să..
- Sub pat, sire?
- Nu păcatele mele, că mă dor toate oasele.
- Atunci..în dulap?
Regele Alcinou intră în dulap, în timp ce dădaca își dădu o palmă peste frunte. În camera regală, intră regina Areta și Autonoe.
- Am venit. Dar ce-ai pățit dragă, de ești așa de tulburată?
- Așa este ea întotdeauna.- zise Autonoe.
Regina își bătu mâinile.
- Ce bine fetelor că suntem și noi puțin singure. Pentru că nu avem un program special astăzi, ce-ați zice să scoatem hainele din dulap, și să ne uităm la ele?
Dădaca începu să-i facă semne disperate lui Autonoe.
- Dar ce-ai dragă?- o întrebă regina.
- Așa a făcut de dimineață.- zise Autonoe. Cred că este răcită.
- Să-ți faci un ceai cu mușețel. Îți ia răceala cu mâna.Și cum vă spuneam. Am acolo câteva rochii superbe, lungi până la genunchi, cu fermoar ascuns și șliț, iar sus, au un decolteu destul de generos. Sunt convinsă că o să vă facă plăcere să le vedeți. Ce ziceți de ideea mea?
- Cine v-a dat-o? Autonoe?
- N-am dat-o eu. Dar ideea este într-adevăr diabolică, am vrut să spun teribilă. Numai că nu putem să deschidem dulapul. S-a pierdut cheia.
- Nu vă faceți griji.- le liniști regina.-Întotdeauna am la mine cheia de rezervă.
Dădaca și Autonoe schimbară o privire grăbită.
- Maiestatea voastră.
- Poftim.
- Să știți că am angajat pe cineva să păzească lucrurile din dulap.
- Și unde se găsește acest om că nu-l văd.
Dădaca arătă cu degetul spre dulap.Autonoe, încuviință.
Areta se apropie de dulap și ciocăni în ușa de lemn.
- Domnule paznic, știm că ești acolo, te rugăm să ieși puțin afară.
Din dulapul care se deschise cam pe sfert ieși regele Alcinou.
- Alcinou, -întrebă mirată regina,- ce faci tu dragă în dulap?
- Îți răspund imediat,- zise regele scuturându-se de praf și strănutând zgomotos.- Ce face regele în timpul liber?
- Nimic.- răspunse regina.
- Ai perfectă dreptate. Nimic. Atunci ce mi-am zis eu?[ și după asta ai să-ți dai seama ce ființă genială sunt] Ia să-mi iau și eu o jumătate de normă, să câștig un ban suplimentar, ca să pot merge cu întreaga familie în weeck-end.