Cu neașteptată amabilitate, deși cunoscându-l destul de ursuz, fostul meu amic Anton a acceptat să conversăm lângă un pahar de vin și să ne reamintim preocupările noastre din studenție. Prima dată l-am văzut lângă lista celor admiși la facultate. Era înaintea mea pe listă, cu o medie de invidiat. Era supărat, spunea că merita o notă mai mare, dar eram totuși bucuroși de reușita admiterii, eram tineri și viața ne stătea în față.
În primul an Anton avea o ținută de fată mare care nu se lasă sedusă de nici o dizertație sclipitoare. Se pornise pe calea sportului, juca fotbal și era convins că va fi foarte apreciat. Totodată prinsese mania jocului de pocker. Avea un joc unic, dacă prindea doi șeptari își dădea și hainele de pe el pentru că spunea că trebuie să joci șeptarii deoarece nimeni nu se bazeasză pe ei.
Pluteam în dulcea toropeală a așteptării dialogului, nu doream să-l pornesc eu, stăteam amândoi în fotoliile de piele sorbind din vinul demisec din pahare.
- Cum ai avut răbdarea să faci cinci ani de facultate? Mă întreabă el.Știi că eu am amintiri mai intersante decât tine, pentru că eu am stat la căminul studențesc, iar tu erai la bătrâni acasă. În anul doi pusesem pariu cu Dumitru, cred că îl mai știi, că îmi iau toate examenele cu nota cinci, fiecare.La ultimul examen era bătrânul Nicoară și după ce am răspuns a spus că-mi dă nota șase. Eram distrus, după ce aveam cinci pe linie, pierdeam pariul. L-am rugat pe prof să-mi mai pună o întrebare, dacă știu să-mi dea șapte dacă nu să-mi dea cinci. Bineînțeles că am răspuns cu ,, nu știu”. A ieșit un circ ce nu s-a mai văzut, dar până la urmă am reușit să câștig pariul.
Îl revedeam în fața ochilor din anii acum deja trecuți și mă gândeam dacă să-l întreb de episodul când a fost dat afară din cămin.
- Îți aduci aminte faza când m-au dat afară din cămin ? (Mi-a ghicit gândul). Nu plătisem vreo trei luni pentru că pierdeam la cărți.Am luat ceva haine pe mine și mi-am făcut un culcuș într-un copac din fața căminului și seara ce să fac, m-am urcat în pom și am încercat să dorm. Vine un milițian, deștept foc și mă întrebă ce fac acolo. N-am să înțeleg niciodată de ce nu și-a dat seama că de fapt eu dormeam. M-a coborât din copac, a vrut să-mi scrie un proces verbal, dar ca să-l încurc am spus că mă cheamă Heidelberg și nu am prea înțeles de ce m-a lăsat să plec fără ca să-mi dea nici o amendă. M-am dus apoi la un amic care tocmai juca cărți, erau doar trei, am intrat și eu, am prins de două ori careu de șeptari și mi-am plătit căminul, am avut bani și am dus-o bine o vreme.
- Am ca un ecou gândul ce mi-a rămas din tinerețea noastră, când mi-ai spus o dată că toate drumurile duc către iubire cu împlinire.( Am scăpat aceste vorbe poate fără să vreau.)
- Omul spune multe, dar și învață. După ce am abandonat facultatea. Ai să-mi spui de ce am afirmat că omul învață? De fapt am abandonat-o tocmai pentru că învățasem că e bine să nu faci studii prea elevate, nu au rost. Privește în jurul tău și vei constata că am dreptate, cei bogați o duc bine fără școala care să-i surmeneze. După ce au bani, cumpără tot. Numai unii mai arată că nu ar avea studii. Eu am bani puțini, puteam să am mai mulți dacă îmi mergea o afacere, atunci când am încercat să vând mercur, dar m-au prins și am făcut pușcărie. Acolo e școala vieții. Să știi că nu toată lumea are noroc în afaceri. Mai pune un pahar cu vin !
- Crede-mă am fost convins, în acele zile de primăvară a vieții noastre, că îți dorești să ai un copil, să-l faci fotbalist. I-am spus lui Anton cu o oarecare emoție, pentru că mi-a răsărit această idee legată de considerația pe care o duceam cu mine de la acel tabel cu note unde el era înaintea mea.
- Curios, mă miră această întrebare, dar am să-ți răspund. Tu nu știi, am avut o mare iubire, după ce am lăsat școala pentru cei deștepți. Era o fată deosebit de frumoasă, am iubit-o vreo doi ani, am dorit să-mi fac o familie, dar mi-a spus odată că se căsătorește cu un medic ginecolog. M-a rugat să o înțeleg că nu pentru sex se căsătorește cu medicul, eu sunt mai bun decât el dar nu știe de ce are o mai mare atracție pentru el. Singura ființă care a fost alături de mine a fost soacră-mea, care era săraca văduvă și mai dormeam câte o noapte cu ea în pat când era iubita mea de serviciu. Voi rămâne mereu cu o părere bună despre soacre, s-o fi văzut pe aia cum a certat-o pe fata ei care a renunțat la mine. Dar să știi că m-am săturat de chestionarul tău. Tu ce margini de orizont cu reflexe de bucurie ai avut în viață? Nu-mi răspude că îți răspund eu! Ai muncit ca un prost, nu ai reușit să strângi nimic, ai fost furat și acasă și la serviciu, ți-a plăcut să bei dar tot timpul te-ai reținut și făceai pe deșteptul că tu știi să te oprești. Ai fost casătorit de patru ori, pe tine te-au părăsit patru iubite, pe mine numai una. Așa, mai pune un pahar ca să pot termina. Ai trei copii, care nici nu vor să știe de tine, deși tu ții la ei, dar azi vorbește numai banul. Eu închei, cu bani puțini, beau doar cât mi se cuvine, din ce am, se pare că bem la fel, deși tu ai facultatea terminată și eu nu.
Am rămas aiurit în linștea ce se lăsase din nou, fără nici un gând am mai turnat câte un pahar de vin, rumegând în sinea mea cele întâmplate. M-a cuprins apoi o tihnă fără sfârșit, am ridicat capul și plimbându-mi privirea spre Anton, i-am citit visul adormit alături de el, cel care începuse să sforăie în fotoliul unde stătea.