agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-21 | |
Lingura
Nimic nu-i mai trist ca plapanda durere Ce razbate din suflet de om necajit... Cutitul musca din carnea lemnului risipind aschii lungi si subtiri... Aplecat asupra bucatii de lemn, batranul trudea incordat si absorbit, icnind la fiecare miscare a cutitului. Era miezul unei zile fierbinti de iulie. Desi afara era soare si cald, in intunericul luminos din hambar plutea o umbra de racoare. In usa larg deschisa a aparut in fuga un baietel ciufulit, rosu si transpirat. Clipind des in obscuritatea brusca, a inaintat incet spre batranul cufundat in lucrarea sa privind curios si nedumerit la miscarea neinteleasa a cutitului. - Ce faci aici, bunicule? - O lingura ... - mormai batranul accelerand miscarea cutitului. - O lingura ... il ingana baiatul. Si ce faci cu ea? Batranul se opri din lucru si il privi pe baiat in ochi. Un nod mare si greu i se urca in gat iar ochii spalaciti si batrani se umplura de lacrimi. Ce putea sa-i spuna nepotului? Sa-i spuna ca toata aceasta stradanie era inutila si ca nici el nu credea in ceea ce face? Sa-i spuna ca s-a saturat sa tot auda discutii si certuri in casa, sa se simta vinovat pentru batranetea si neputinta lui? A fost o vreme cand era un barbat puternic si falnic. A crecut trei copii, s-a luptat, s-a bucurat si a suferit ca orice om normal lasand timpul sa treaca cu sentimentul ca viata are un rost si o noima. Acum, la batranete, s-a asezat langa fiul cel mic, asteptandu-si impacat sfarsitul. Si sperand ca acesta va veni in liniste si pace. Totusi linistea aceasta incepuse sa devina tot mai mult neliniste si incordare pentru ca neputinta lui era o povara atat pentru nora sa cat si, mai dureros, pentru baiatul sau. Si atunci s-a hotarat sa faca ceva sa mai usureze povara. Cum una din placerile vietii lui a fost cioplitul in lemn, s-a hotarat sa faca linguri pe care sa le vanda apoi in piata. Dar putea asta sa-i spuna nepotului? - O sa mananc cu ea dupa ce o termin – raspunse el intr-un sfarsit. Multumit de raspuns, baiatul topai de cateva ori pe loc dupa care se intoarse pe calcaie si tasni spre soarele de afara. Oftand usor, batranul se apleca din nou asupra bucatii de lemn si incepu sa o ciopleasca cu si mai multa inversunare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate