[L.A., august 2007]

În primul cap al acestui op, veți afla, dragii mei, cum a fost descoperită America, văleat 7515 de la facerea lumii (= 2319 Sel.), de către Isprăvnicelul Pafnuzio, biv vel baș ciohodar pe moșia isprăvnicelului Udrea cel Bătrân, de pe lângă monastirea Eleiului.

Prea luminația sa, biv vel baș ciohodarul Pafnuzio, fusese trimis de către crăiasa Lili Marilena, cu trei caice lungi și încă trei cu punte dar scurte, peste marea cea foarte mare și foarte sărată, să vază dacă s-or găsi niscai mirodenii și încă vreo câteva roabe dalbe ori gălbioare pentru Înălțimea Sa, craiul, bărbatul dânsei, bașca ivoriu din cel de Ifriqia, cuișoare de la Crim și mătasă mătăsoasă de la Bostra și Petra (citire). Ipac, prea Luminația Sa, biv vel baș ciohodarul Pafnuzio, încaltea el frânc și venetic pe cele meleaguri, se însurase legiuit cu o giupâneasă megieșă și nu îi ardea lui lingurica de plecări peste mări și țări, dar dacă poruncise Înălțimea sa, crăiasa ea înseși, baș ciohodarul nu avu altă cale decât sau să își ia tălpășița unde și-o înțărcat dracul copii și drăcoaica ibovnicii, au să îi stea căpățâna acolo unde îi stăteau picioarele. Ipac, Prea Luminația Sa, baș Ciohodarul au poruncit de au umplut caicele cu zaherea și cu oameni meșteșugiți întru meșteșugul caicăriei și al vântoaselor din cele de pe marea cea foarte mare, de încă au luat și proviant de tiutiun ales adus din Indii, și s-au urcat ziua miaza mare în caice de au plecat, și se adunase mulțime mare să vază lucru nemaiauzit, și să auză lucru nemaivăzut. Și erau acolo babe știrbe și chele și cu țâțele atârnând, și moși păduchioși fără dinți în guri, și țânci cu caș la gură care făceau tumbe și tot felul de giumbușlucuri, și armași cu armășeii și trabanții lor, cu toții trimiși de la crăiasca cetate, și mai erau și lefegii din aceia care trag cu sânețele în ceriuri de Sân’ Petru și Sân’ Mi’ai, și erau și târgoveți cu precupețele lor, și precupeți cu târgovețele lor cu tot, și se mai adunaseră și cornaci cu elefanții lor cu fildeșii cât casa, bașca giudețul târgului care venise ca să bage de seamă cum era dusă la capăt porunca Înălțimii Sa, Crăiasa Lili Marilena și alta nu. Ci nu mai puteai să arunci un ac și să cadă pe podele de atâtea batiste ce se strânseseră acolo, și de atâtea nasuri lăcrimând de giupânițe proaspete și lăcrimânde care se ștergeau, încaltea că ucazul crăiesc amintise ispre precum că baș ciohodarul se va întoarce într-o zi, și alta nu, și mai era și un steag întreg de hânsari care să le țină departe pe mai sus amintitele giupânițe și multe celea, și altele nu. Iar Prea Luminația Sa, Biș Baș Ciohodarul flutura din tot ce îi venea la îndemână înspre atâta amar de popor care se adunase, și lefegii trăgea din sănețe, și hânsarii hânsăreau iar trabanții trăbănțeau. Ci s-au dus în drumul lor, și Biș baș Ciohodarul, Prea Luminația Sa Pafnuzio, căruia i se mai spunea și "Ză Șeful", cel mai alimănit dintre alimăniți, și caicele mari dar și caicele scurte, toate s-au dus, peste mari și țari. Amin.

Ipac ...

[munca de editare a Hronicului de față s-a oprit în acest loc, pentru moment. O întreagă echipă de învățați întru slavonie și latinie - între care și savanții de renume mondial Anton Platonovici, Feodor Ilici Bolborosevski cât și Murșil al lui Murșil cel Mijlociu - lucrează și își sparg capetele cu acest text. Rezultale vor fi puse puse la dispoziția publicului, fără întârziere]