Kala Polaris stă în vârf de corcoduș. De-acolo aruncă spre cei de jos ghiulelele roșii. Toți, în frunte cu Sfântul-Purtător-de Nuielușă, îi strigă disperați: „Kala, Kala, dă-te jos din corcoduș!” Dar Kala surâde angelo-histeric și rămâne sfidător pe poziția-i șubredă.

În vremea asta, la Palatul de Aur e agitație mare: toți mai-mar-penații, sfetnici de taină, au fost chemați de regele Kalata să găsească soluții pentru ieșirea din criza stârnită de micuțul rebel. În mijlocul discuțiilor, se ridică Strategos, mai-mar-penatul purtător de lasou, și, bătându-se cu pumnul peste pieptarul cu pene de ciorogomârlă, le zice: „Lăsați pe mine!”

Pe câmpiile din afara cetății, supușii își văd liniștiți de treabă și nimic nu arată că le-ar păsa de criză. Nicio mutare surpriză nu le va schimba statornicia. Pentru ei, deznodământul e același.