Asculti tacerea.Iti auzi propria tacere cum se propaga din zid in zid si se amplifica țiuind cu o intensitate mai mare decat a unui strigat de groaza rostit intr-o pestera.
Stai si astepti sa se intample ceva...stii ca n-o sa se intample nimic.Dar astepti.Gandu-ti fuge ba la ce-ai mai facut ,ba la ce-ai mai auzit...Si astepti...Astepti clipa in care o sa auzi un caine lătrând,un om țipand sau razand
,ceva care sa te scoata din stare.
Iti simti trupul greu si vrei sa faci ceva dar te razgandesti spunandu-ti ca oricum nu e momentul.Privirea iti fuge spre fereastra .Culoarea cerului senin parca te mai linisteste.Vezi in vazduh un card de berze,miscarile gratioase,si parca ai vrea sa le prinzi din urma ,sa prinzi aripi si sa zbori...
Cardul trece.Tu ramai cu visele tale si cand te dezmeticesti ti se pare canu l-ai vazut,nici nu stii de ce te gandesti la el.A fost sau n-a fost?


Ramai un timp pe ganduri.


Þi-ntorci privirea spre pereti...Observi o pata.Parca ai mai vazut-o ,dar nu stii din ce motive nu i-ai dat atentie.
S-o cureti ?Nu!Preferi sa astepti.Ce?Nici tu nu stii ce.

Nimeni pe strada...Liniste totala...Tiuitul ala ingrozitor te agaseaza din nou.Ai vrea sa spui ceva,dar n-ai cui.Ce faci?Inchizi ochii si speri s-adormi...N-are efect...Ce-ti mai ramane de facut?
Te trezesti din vis speriat si deschizi geamul larg sa auzi galagia de care ti-a fost atat de dor.



Si parca era mai bine inainte...