Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Mama mă zgâlțâia dis-de -dimineată, rugându-mă să mă trezesc ca să pot pleca la grădiniță Biata de ea, se manifesta ca un robot, prins parcă în transa unei activițăti noi, complet necunoscute.

N-avea de unde să știe, sărăcuța de ea, că lucrurile nu erau tocmai roz, pentru că mersul la grădinită fu catalogat drept pierdere de vreme, de îndată ce am intrat în clasa I. Asta pentru că învățătoarea începea și ea să ne zgâlțâie si să ne sucească pe toate părțile, doar, doar o ieși mustul din noi, întrebându-ne mereu ce am tot făcut pe la grădi, că nu se vede nimic și nu s-a ales nimic de capul nostru. Iar noi o credeam orbește, că doar era doamna noastră, și știa ea bine ce vorbește.
Nu trecu multă vreme și terminarăm si ciclu primar, o altă irosire de vreme, fiindcă acum veniră alții mai mari în grad să ne preia. Și începură și aceștia să zgâlțâie pe noi din toate părțile și prin toate materiile cam cu același rezultat de analiză : Măi, d-apoi voi n-ați făcut nimic până în clasa a IV-a !
Se vedea treaba că nu era de glumit ! Dar iată-ne acum absolvenți ai claselor a VIII-a, și nu încape vorbă, că deja preconizăm diagnosticul următor. La prima ședință cu părinții din a IX-a, biata mamă, va veni iar muștruluită, și va auzi iar că noi suntem varză și că nu se poate explica ce-om fi făcând până în clasa a VIII-a, că nu se vede nimic de apreciat.
La facultate, lectori si conferențiari au să-și dea și dumnealor cu părerea, firește, întrebându-se consternați cum am putut să ne luăm bacalaureatul, după nivelul de cunostințe pe care le deținem !
Dar să-l vedeți apoi, pe viitorul șef, cum va începe și dumnealui să se înscrie în dosarul nostru, dându-și cu valoroasa recomandare și înjurând școala școlii noastre, că bine ne-a mai pregătit !
Ei fraților, asta e situatia. La așa osteneală, așa recoltă, măi frate !


*************************************************************
Reversul

Acuma nu luați și dumneavoastră în serios ce-am zis mai devreme , că doar se știe treaba că rolul școlii este acela de a scoate oameni de bază din noi. Și-apoi n-om fi noi nici cu mult mai proști, dar nici cu mult mai învățați decât cei ce au fost înaintea noastră, dar nici decât cei ce vor veni după noi.
E mai mult o chestiune de orgolii. Invățătoarea, voia și ea să se facă importantă și să spună că ne-a luat de la zero când am venit de la grădi, dar că s-a străduit din răsputeri să facă oameni din noi și până în a IV-a eram deja tobă de carte. Ghinion ! Nu se recunoaște nimic ! In a V-a, profesorii și mai orgolioși vor să li se recunoască lor rezultatele noastre, și iar spun că ne-au luat de la grădi și nu dintr-a IV-a și că ei au fost cei ce și-au consumat toată energia să scoată din noi tot ce-i mai bun. Iarăși ghinion ! Cei de la liceu nu le vor da dreptate nici lor. Pentru că profii de liceu vor fi cei care vor scoate eminenții din noi, chiar dacă iarăși ne vor fi luat de la zero. Conferențiarii, lectorii si decanii își vor asuma la rându-le meritul de-a fi produs niște excelențe din noi. Dar ghinion iar ! Șeful la care vom fi angajați are și dumnealui propiile orgolii, acelea de șef și va repeta mecanic că nu suntem buni de nimic și apoi « șeful are întotdeauna dreptate » spune un decalog celebru.
Când se întâmplă să nu fie așa se aplică regula nr. 1.
Și să continuăm :
Șeful e șef și cu asta am spus multe.
Șeful nu întârzie niciodată, el este reținut.
Șeful nu bea, el degustă.
La șeful te duci întotdeauna cu părerile tale și te întorci cu
părerile lui.
Șeful nu pierde niciodată vremea, el meditează.
Șeful nu vorbeste toată ziua la telefon, el discută.
Șeful face întotdeauna lucrurile perfect, pentru că nimeni nu-l contrazice.
Șeful nu este niciodată nervos, el este iritat.
Și atunci, ne întrebăm si noi, la fel de cu bună dreptate, unde se face, domnule, școala asta de șefi ! Aceea ar prezenta, cu siguranță, un interes aparte pentru oricine face, oricum, o scoală.
Pentru că, după cum ați sesizat si dvs., de zgâlțâit am fost zgâlțâiti… și nu oleacă ! ! !