Nu se știe prin ce întâmplare, Ekko Morgan și Vica Leuștean ajunseseră să se cunoască. Probabil că hălăduiseră împreună, cu mintea dusă, pe aceleași plaiuri neatinse de oițele năzdrăvane, la ceas de seară, când enoriașii ținutului Nimme își spuneau rugăciunea dinaintea somnului. Ce se știe din surse foarte sigure e faptul că amândoi erau pasionați de misterele sângelui și nu e de mirare cum de ajunseseră colegi la aceeași catedră de onirovacsologie. Tot din aceleași surse mai știm că pentru acele posturi candidaseră vreo optzeci și ceva de onirovacsologi, dar Ekko și Vica dovediseră cunoștințe uimitoare, o creativitate ieșită din comun, o putere comprehensivă ce a uimit pe somitățile în domeniu, membri ai comisiei de evaluare. Fiind singurii candidați notați cu zece, au ocupat posturile rămase libere la aceeași Universitate din Netampering, vestită în toată lumea, nu numai în ținutul Nimme. E drept, examinatorii au trecut peste câteva mici erori de exprimare, cum ar fi dezacordurile sau greșelile de ortografie. Și nu se poate spune că nu aveau dreptate, întrucât dezacordul între persoane e acceptat, e chiar benefic să nu avem aceeași părere despre o temă supusă discuției. Atunci de ce să nu acceptăm și un banal dezacord între subiect și predicat. Și, în al doilea rând, un „i” în plus combinat cu un „i” în minus e posibil să neutralizeze orice opoziție. De aceea, probabil, onirovacsologia, deși încadrată la științe, tinde să se apropie de artă.

Cum nu sunt un specialist în onirovacsologie, mi-e greu să spun care sunt ariile sale de acoperire, intra- sau extracurriculare. N-am citit niciun tratat în domeniu, dar am văzut filmul pe care mi l-a dat Linu Berlinu. Despre acest Berlinu pot spune că era un modest laborant în domeniul informaticii, dar plătit din greu de revistele scandalizante, cărora le furniza informații despre catedra de onirovacsologie.

Dar să revenim la filmul primit. Berlinu folosise o cameră ascunsă și niște microfoane încorporate în banalele scrumiere, astfel încât reușise să înregistreze o ședință de catedră. Nu voi prezenta totul, ci numai finalul ședinței, când au luat cuvântul Ekko Morgan și Vica Leuștean. Bineînțeles, textul nu va conține greșeli de exprimare scrisă, eu nefiind, așa cum vă spuneam, un specialist în domeniu.

Ekko Morgan:
- Onorată asistență, vreau să spun de la început că toate eforturile noastre de a impune onirovacsologia ca știință și artă încep să aibă, din ce în ce, un ecou mai mare, nu numai în rândul studenților, care oricum învață fie din obligație, fie dintr-o atracție pentru domeniul ales, ci și în rândul noilor membri ai societății civile. Și ce ar fi onirovacsologia fără propagarea ei dincolo de un cerc restrâns. Recunosc, lipsit de ajutorul stimatei noastre colege Vica Leuștean, poate că n-aș fi scris nimic și aș fi rămas în aceeași zonă întunecată în care se zbătea până acum știința pe care o cinstim. Dumneaei mi-a arătat și căile prin care putem să o aplicăm în cele mai variate domenii, de la matematică și astrologie până la muzică și poezie. Matematicianul trebuie să renunțe la o seamă de teoreme și reguli, în locul acestora fiind aplicate legile și postulatele onirovacsologiei. Muzicianul trebuie să renunțe la partituri, pentru că există o metodă mult mai simplă: în urechea muzicală se introduce un cip care să aibă în memorie combinații de n+10 sunete perfecte. Printr-o rețea secretă va fi legat la un ordinator universal, care va trimite încontinuu melodii aleatoriu vacsologice. Poetul va traduce permanent aceste sunete, având și el încorporat un cip, astfel încât să poată fi urmărit și de noi, cei de la pupitru. Când vreun poet va avea tendințe spre logica obișnuită, îi vom mai adăuga în memoria cipului câteva combinații de vacsovise.

Nu va mai exista de acum problema talentului, acesta fiind suplinit cu brio de la centrul unic de comandă. Astfel încât paradigma unui popor ce pretinde că s-a născut poet nu va mai fi o iluzie.

(A mai vorbit îndelung Ekko dspre onirovacsurile sale, dar atât am considerat relevant pentru publicul iubitor de cultură. La fel, veți vedea, din spusele Vicăi n-am reținut pentru dumneavoastră decât perle inimaginabile, care aduc prinos de recunoștință, dacă mai era cazul, științoartei ce a consacrat-o.)

Vica Leuștean:
- Stimați colegi, spun și eu că, fără ajutorul pe care mi-l acordă Ekko, n-aș fi reușit să impun oniropraxivacsologia ca ramură importantă a onirovacsologiei. Dar știu la fel de bine că nu ne vom impune decât prin conferințe populare, ieșind pentru totdeauna din cercul nostru restrâns. Îndrăznesc să-l contrazic, totuși, pe Ekko, nu vom avea succes în rândul membrilor societății civile din Nimme, aceștia manifestându-și adesea dezaprobarea. Spun că ei n-ar trebui să conteze pentru noi, mai importante sunt masele.


Uitai să spun că Ekko ținea un curs special, polionirovacsologia. Despre Vica probabil ați aflat că se specializase în oniropraxivacsologie. Dar ambele cursuri făceau parte din aceeași arie a științoartelor. Oricum, acele conferințe publice anunțate ne vor lămuri mai mult despre intențiile lor, de acum, continuarea poveștii o veți putea citi, în curând, în toate cotidianele din Nimme.