agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-01 | |
"E noapte și chiar voiam sa te caut."
"de ce?" "pe săptămâna viitoare George va veni în țară pentru niște "clarificări imobiliare" "tu nu vii cu el?" "nu, nu pot dar te rog, poți să-l găzduiești câteva zile?" "sigur! Ce întrebare mai e și asta? Să vină!" Cârcotașa din mine s-a întrebat de ce nu se cazează la mama lui dar...e ginerele meu,nu? Măcar pentru câteva zile nu voi mai fi singură. JOI dimineața. Foarte dimineață. Mă trezisem. A sunat telefonul, dar nu al meu. Melodia STAND BY ME este pe telefonul luiMihai ca și pe a lui George. Ezit și nici nu cunosc numărul.Nu se cade să răspund dar este , poate, vreo urgență. Nici nu e "afișat"...dar poate e o greșeală.. "Alo!" aud în telefon o voce feminină. "Da! Bună ziua" zic cu un oarecare reproș în glas. "Sinteți ...doamna....Mihai?" Sunt un pic incurcată: "Da, oarecum". "Sanda e numele meu. Sunt o prietenă a lui Mihai" "Și?" întreb agresiv.Deja mă încerca o părere de rău că am răspuns. În fond nu era treaba mea să vorbesc cu"prietenele"lui. "Am mare nevoie de ajutor și l-am sunat pe Mihai...dar poate.." "Prietenii prietenilor noștrii sunt prietenii noștrii " ar zice el... "cu ce vă pot ajuta", redevin concesivă. Stabilim o întâlnire la ea acasă. Mi-a spus că e bolnavă și că nu poate ieși din casă. Stabilim pe mâine. Nu am nici o "chemare" să merg la muncă, așa că îmi iau un medical și mă voi duce de luni. Adevărul e că nu sunt prea relaxată psihic.El este plecat, Costel la poliție și, colac peste pupăză, mă voi întâlni și cu o prietenă a lui. Curiozitatea a ucis pisica dar nu am să mor dacă o văd pe "duduia". VINERI Sunt în Militari și nu găsesc loc de parcare. Am identificat "locația" relativ ușor dar am găsit parcare la noroc. Un opel dorea să iasă, așa că am frânat făcându-i loc, cu intenția să-i iau parcarea.Ce aiurea! Mă întâlnesc cu o prietenă de a lui. Ce "prietenie" o fi și asta? Cine e duduia? Sunt contrariată dar și curioasă. Cobor din lift.Urmez cu exactitate "pașii"...: ușa cu "SANDA".Sun. Aud un lătrat sonor și puternic apoi, între pauze, aud mișcare în spatele vizorului. "mă studiază?" Aud o voce delicata:"Doamna DALIA?" Înclin capul fără să răspund ca să știe că am simțit-o.Ce ciudat și neplăcut este să știi că dincolo de ușă te studiază cineva iar tu nu ai posibilitatea să vezi decăt o lentilă meschină de vizor, care la apropierea ochiului scrutător a devenit negricioasă. Ușa se deschide lent și văd o femeie plinuță, cu un ten invadat de coșuri, din care se detașează doi ochi de un albastru curat, ireal aproape. "o avea lentile de contact colorate?" "Poftiți!" Intru și scot din geantă un pachet de cafea și o sticlă de "suc natural" de portocale. "Mă scuzati. O clipă să pun de cafea", zice și se strecoară în bucătărie. Câinele, un lup superb, mă privește atent. De parcă avea un ochi și în cameră doamna zice: "Nu mușcă. Vă rog lăsați-l să vă miroasă." Mă așez comod pe un fotoliu. Calculatorul e pe "mess" și Mihai este printre primii pe lista de "prieteni". Revine rapid doamna, cu o ceașcă de cafea(numai o ceașcă? îmi zic) și două pahare cu suc. Rămân în așteptare... Vorbim despre vreme, despre criză dar amândouă abandonăm rapid conveniențele. își pune ochelarii și mă privește direct,scrutător, dar nederanjant. "Nu vă temeți. Nu sunt o alternativă. Suntem prieteni de patruzeci de ani sau chiar mai mulți". Tac în continuare. Nu m-a liniștit introducera și continui să o privesc întrebătoare. "Câteva cuvinte, inainte de a continua discuția: sunt bolnavă de SIDA, cunosc și aplic riguros măsurile de protecție pentru mine și pentru cei din jur. Dacă aveți vreo rezervă, ne oprim aici". Totun acesta rece și didactic mă face să cred că , dealungul vremii, a avut suficiente surprize la comunicarea numelui bolii către cei din preajmă și a suferit suficiente șocuri. A căpătat un oarecare ascendent asupra mea. Am citit și am aflat atâtea despre această boală încât nu trebuia să mă tem dar erea primul om care îl vedeam în față, cu această afecțiune. Era senină, netemătoare, poate doar o umbră de tristețe se zărea pe chipul ei. Cât timp i-o fi luat să se obișnuiască cu gândul acesta?Cum a reușit să accepte starea de fapt?De la ce i se fi tras? Lupul s-a așezat pe covor între noi ca și când ar fi apărat-o pe ea.Nu am avut reacția de a pleca așa că, ea a continuat: "Am fost iubiți când eu aveam șaisprezece ani, apoi relația noastră, cu lungi pauze, s-a decantat într-o prietenie cum nu poate exista decât între bărbați. Chiar dacă uneori am mai făcut sex, era așa ca de bun venit, fără să ne implicăm emoțional. Chiar îmi făcea bine tandrețea lui. În timp am luat legătura din ce în ce mai rar, cu pauze ce se lungeau constant. La un moment dat niciunul nu a mai căutat și sex, și am rămas numai doi prieteni buni. Când ne revedeam, după o pauză lungă, umpleam "golul" punându-ne la curent cu ce se mai petrecuse cu fiecare din noi, apoi "dispăream" din nou. Ultima dată am vorbit cu el acum patru ani. L-am căutat pentru că aveam nevoie urgent de două certificate medicale pentru căsătorie. Viitorul meu soț venea din străinătate pentru două zile și urma să plece iar." "Nu vrei să-ți faci analizele "pe bune"?" m-a întrebat plin de grijă. "La ce bun?" i-am spus "suntem împreună de mai bine de un an și totul e O.K." Mihai a dat un telefon și a doua zi am primit certificatelede sănătate fără ca vreunul dintre noi să fie văzut de vreun medic. Pentru viitorul soț era și greu, la momentul eliberării actelor era în avion, în drum spre Romania. Eram la a doua căsătorie. Copii nu aveam. Îmi doream cu disperare un copil dar și un tată pentru el." Nerabdatoare intreb: "Dar soțul unde e?" Ce gafă am putut să fac, mi-am dat seama după aceea. "A murit din aceeași cauză la un an de la căsătorie. Nu cred că a știut că e bolnav. Nu lua medicamente, nu avea stări de rău, nimic. Certificatul de deces mi-a dat cumplita veste citind la CAUZA DECESULUI.Mi-am făcut analizele și mi s-a confirmat. Eram după a doua căsătorie, luată în evidențe, tratament. Disperată l-am căutat pe Mihai. M-a sprijinit enorm așa că mi-a "peticit" moralul. M-am pensionat, lucrez "la negru" de acasă în contabilități." A rămas pe gânduri tăcând. "Cu ce vă pot ajuta?" "Vă deranjează dacă ne spunem pe nume?" "Nu, Sanda, nu mă deranjează". "Dragă Dalia, contam pe ajutorul lui Mihai să-mi facă rost de un medicament din State. Nici acolo nu se găsește ușor, dar acolo se mai găsește. Mihai este razbătător și mi-am pus mari speranțe în el și în faimoasa lui agendă." Am ramas năucă. Tac. O prietenă de-a lui Mihai, bolnavă de SIDA! Halucinant! Îmi venea să mă ciupesc. Sanda intervine: "În preajma lui nu se trăiește liniștit, dar se trăiește intens". "Da, ai dreptate. Până să-l cunosc parcă pluteam intr-o "supă călduță". Acum totul e rapid, fierbinte, radical." M-am întrebat, în gând, dacă asta mi-am dorit? "Și unde este "cel cununat cu eternitatea?"" Tresar. Aceleași cuvinte pe care mi le-a scris și prietenul lui de pe "site". "E în călătorie spre Santiago". Sanda zâmbește unui gând apoi spune: "A început să se gândească mai serios la "marea plecare". "Adică?", întreb aproape rudimentar. "Se pregătește spiritual pentru "trecere",pentru "marea trecere". Am receptat atât de multe "șocuri",încât mă scuz și dau să plec cu delicatețe. "Þi-e teamă? Mai vii?" "Sigur", răspund pieziș să mă văd plecată, "pe mâine dimineață". Am ajuns acasă. Cutiile de scrisori..una, două, trei și.. găsesc două ilustrate. Mihai scria. Am intrat în casă și citesc: "Voi trișa și o parte din drum îl voi face cu mașina. Musulmanii credincioși doresc, pentru măcar o dată-n viață, să facă un pelerinaj de la Mecca la Medina. Creștinismul e mai generos și oferă trei variante: Drumul la mormântul sf.Petru la Roma, având simbol crucea. Peleriniise numesc ROMARI. Drumul la Sfântul Mormânt al lui Iisus la Ierusalim. Pelerinii au ca simbol frunza de palmier și se numesc PALMERINI. Drumul la rămășițele Sfântului Apostol Iacob(Sant iago). Pe un câmp pe care un păstor a văzut o singură și strălucitoare stea deasupra zării se spune că insăși Fecioara a propovăduit în acele locuri. Simbolul pelerinilor e o SCOICÃ." (să aibă vre-o legătură cu scoca mea?) Scrisul este din ce in ce mai mic. Are multe de scris și nu și-a calculat spațiul. "Primul pelerinaj: la 1123 AYMERIC PICAUD" te pup!!!! Pe a doua ilustrată scrie: "Coelho:EXERCIÞIUL SEMINÞEI, EXERCIÞIUL VITEZEI. (nu înțeleg nimic) "Am tecut Pirineii, am trecut de locul în care Carol cel Mare s-a rugat pentru regină. Sunt în câmpie. In dreapta e muntele ITCHYSHEGUY. Roncesvalles, o casuta din 1652. Sunt în locul în care "a fost ucisă dragostea"(dar nu a mea pentru voi). Te pup, Mihai. P.S. FELICIA a fost ucisă de AQUITANIA. PA!. Mănânc, mă odihnesc și-mi spun că "baiatul ăsta are o mare problemă". Nu prea am înțeles ce-mi scrie dar îmi va explica la întoarcere.Nu am chef să mă apuc și să caut pe net raspunsuri la șaradele lui. Îmi prepar un mic dejun englezesc: ouă, șuncă, cafea. O sun pe Sanda, mă așteaptă. Intru pe net și îi scriu lui Mihai: "am două vederi, totul e O.K mi-e dor!" Mă gândesc la Sanda și am un sentiment ciudatAm senzația că o cunosc de mult timp.O fi o milă deghizată?Simt poate o ușurare că nu-mi poate fi rivală?Poate că ar fi fost o rivala de temut. Ajung și urc un pic grabită. Îmi deschide ușa înainte ca eu să sun.Parcă a stat în spatele ușii, cu ochiul pe vizor și mă aștepta.Cafea, suc, lupul pe jos. Mă simt bine. "Îl iubești?" Intrebarea m-a surprins prin conciziune si franchețe. "Nu te grăbi! Nici o femeie din viata lui nu a știut ce i se intimplă cu adevărat decât atunci când nu se mai putea face mai nimic". A reluat pe un ton cald, aproape tandru: "Ai făcut dragoste cu el?" Mă simt un pic "forțată" dar ochii blânzi mă liniștesc: "se putea altfel?" "Sigur, pentru el se putea și altfel" După o mică pauză, cu o iluminare pe chip îmi spune: "Dalia,dragă, bine ai venit în club". "POFTIM???" "Nu o lua stricto senso. In acest club pot figura femei fără ca măcar ele să știe că sunt membre" Ma uit un pic aiurită.Sanda continuă: "Mihai are vocația iubirii. Iubește tot și totul. Pentru el dragostea e un pescuit perpetuu. Pânda și așteptarea nu-l opresc să se bucure de tot ce-l înconjoară. E o felină pe care și vânatul o iubește înainte de a "muri" în ghearele lui. "Interesant!" "problema cea mare e că pe lingă "vocația iubirii" mai are o "vocație". "Care mai e? "întrb contrariată si parcă ușor speriată. "A casniciilor nereușite în care iubește și e ănșelat". "Acest om nu trebuie "condamnat" la căsnicie. Are plecarea în singe. Nu te teme pentru că nu el ne înșeală sau ne părăsește.". Când pleci acasă te rog amintește-mi să-ti ofer una din poeziie lui" Eram nerăbdătoare așa că am spus: "știi nu pot sta prea mult.." Bine, mă duc să ți-o aduc. Primește-o ca pe un dar din partea mea." A venit și fără nici o vorbă mi-a înmânat un plic vechi. Ne-am luat la revedere. La mașină m-am oprit și am deschis plicul: "Lasă-mi clipa asta numai mie, S-o trăiesc doar eu dar pentru doi Tu zidita mea în iasomie Tu zăpadă albă pe noroi, ........................ Lasă-mi mâna rece chiar pe creer, Să mă răcorești un dor, să pot, De atâta bine iar să treer Flori de lămâiță peste tot. Lasă-mi pașii dacă vor să plece Ca să am de unde să mă-ntorc Să iti cer o cană cu-apă rece Și din nou cărările să-tți torc." I-am mulțumit în gând Sandei. Mă simt bine de parcă ne-am cunoaște de o viață. BINE AI VENIT IN CLUB! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate