U N B O Þ , C U M O Þ .....

O familie modestă de feroviar.Un singur copil. Mic doar de vre-o 3 anișori . Ca țiganii
cu cortul . Se mutau , după cum cerea serviciul capului familiei. În halta Ferendia ,locu-
iau la un canton din capătul haltei , o locuință de mai mult timp nefolosită , Până să o
facă locuibilă , 4 oameni din echipa de intreținere au lucrat 2 zile . La capitolul curățenie
au scos din subsolul cantonului , nici mai mult nici mai puțin de 5 găleti de mizerie ,
inclusiv o gramadă de broaște râioase ce-și făcuseră adăpost acolo. Să nu uităm hați-
șurile de buruieni si tufe de tot felul din-prejurul cantonului , în care mișunau nenumărați
șerpi si alte lighioane.Într-o zi , un șarpe , și-a găsit loc de dihnă , încolăcit , tocmai in
latrină.Bărbatul , ocupat mai toată ziua , pleca dimineața și venea de regulă cu ultimul
tren.Femeia , cu treburile casei , prin micuța grădină , cu bucătăria si cu micuțul pui de
om:un boț de om , slăbuț , bolnăvicios si însingurat. În toamna acelui an , D.na cu copi-
lul ,însoțită de fiica unui cantonier din celălalt capăt al haltei , au pornit să culeagă fructe
de măcieș . Au colindat pe coclauri , câmp si dealuri până au obosit.S-au așezat să
ia o gustare , apoi , au luat-o spre casă.Pe drum insă , li s-a părut că cerul se cam întu-
necă : la orizont se adunau nori grei de ploaie . N-au apucat să ajungă acasă și s-a pus
un potop de vară târzie. Ori-cât a încercat să-și ocrotească odrasla , au ajuns acasă
uzi leoarcă . A doua zi , gospodina s-a apucat să facă gem de măcieșe . In acest timp ,
acel boț cu ochi , stătea fără chef de joacă , într-un colț de curte , cu obrajii încinși și
ochii incețoșați de febră. Când mama sa și-a dat seama ce se întâmplă , se pare că era
cam târziu : la aceea oră nu mai era nici un mijloc de a ajunge la oraș iar medic in sat ,
nu era . Chiar dacă ar fi fost , satul , oricum era departe , peste dealuri și văi la 5 Km.
Aspirina și compresele cu apă stătută , stropită cu oțet aromat , pe corp și ștergerea
repetată , toată noaptea , a palmelor și tălpilor cu spirt, l-a ținut la limita delirului
până dimineata la primul tren. Drumul până la Timișoara , cu schimb in stația Gătaia ,
a fost un coșmar nesfârșit . Micuțul , s-a ales cu o dublă pneumonie , complicată mai
apoi cu tuse convulsivă , din care părinții , nu credeau ca va mai scăpa . Bine-nțeles ,
și-au aruncat reproșuri , injurii , acuze de infidelitate a soțului , bănuit că ar fi avut o re
lație extraconjugală din cauza căreia venea acasă tot cu ultimul tren , adevărat , cu
provizii,dar fără chef de a se mai ocupa de familie , care , par-că nici nu mai exista .
Uneori,certurile se terminau cu câteva perechi de palme la adresa consoartei , fapt ce
speria de moarte pe micuțul spectator.În ce privește infidelitatea feroviarului nostru ,
adevărul era undeva pe la mijloc . Toată tărășenia a durat vre-o 6 luni , după care,
sătui și de circ și de boala micuțului , la cerere , feroviarul nostru , a fost mutat la un
alt canton , între stațiile Voiteni si Jebel. Un canton izolat ,în mijlocul câmpului , lângă
o barieră.De pe la ora 4 dimineața , treceau căruțele sătenilor spre pământurile lor , iar
către apusul soarelui , se înapoiau obosiți și arși de soare.
Intr-o zi , pe când bărbatul se cățărase cu o scară , pe un copac de peste linii, să-i
taie crengile , ce se intindeau amenințător spre firele de telefon-telegraf , iar soața sa
trăgea cu o funie , să nu cadă crengile pe fire sau pe linie , micul asistent , începu să
strige : " Mamă , uite , mamă uite !" :pe pragul in trepte al cantonului , stătea încolăcit
un șarpe . Apreciați voi cam cât de mare era ,dacă colacul era in 3-4 rotocoale !..........
Femeia , lăsă funia , îndepărtă copilul , luă ce ia ieșit in cale , o lopată , și strivi ca-
pul șarpelui , apoi îl aruncă peste linii . Acest incident , a iscat noi discuții in familie.
-"Eu nu mai stau aici , fă ce știi să plecăm din pustiul ăsta !" Încercările pe cale ierar-
hică , nu au dat roade....Doamna , și-a dus plodul la mama sa și a luat drumul capitalei.
Bine-nțeles că s-a dus plină si incărcată cu de toate . Ori-cum , s-a intors cu decizia
de mutare in orașelul Deta. Până să se mute însă , au mai avut de petrecut o ispravă
de-a micuțului . Pe când toată lumea iși vedea de treburile ei , cu pregătiri de mutare ,
piciul de o șchioapă , boțul , cu o căciuliță tricotată și un moț în creștet , a plecat la
plimbare . Pasă-mi-te , și-a băgat în cap , că nu vrea nici in ruptul capului ca barza,
să-i aducă cumva vre-un frățior sau surioară . Văzând niște berze în lanul de trifoi , a
luat un vrej si s-a tot dus , să alunge berzele . Din trifoiul ajuns la maturitate , gata de
cosit , abia de i se mai vedea moțul din vârful căciuliței. Doar așa a putut fi reperat și
adus acasă cu plânsete din partea mamei si ocări din partea tatălui la adresa ei , cu
reproșuri privind atenția și preocuparea față de copil.
În timpul cât au mai stat acolo , s-au mai întâmplat și alte ciudățenii : dela o vre-
me , pe la miezul nopții , cei doi câini legați in lanțuri , se furișau speriați în cuștile lor,
la apariria in mijlocul liniilor , a unei dihănii , se pare , un câine mare - mare , care ur-
la de ți se increțea pielea pe spinare . Toate până într-o noapte , când , luându-și ini-
ma in dinți , bărbatul deschise geamul și trase un foc de revolver , în plan vertical ,
după care dihania a dispărut ca o nălucă , fapt ce a intărit încredințarea femeii , că
a fost un duh rău , sau cum am zice azi , necuratul . După aceea noapte , fantoma
n-a mai apărut si n-a mai tulburat liniștea cantonului familiei .Periplul insă nu s-a ter-
minat aici. Micuța familie avea să mai pățească multe.......
În orășelul Deta , au nimerit tocmai în perioada mobilizării generale si rechiziționă-
rilor pentru front . România întrase în război ! Vedeai bărbați cu valize de lemn venind
la gară însoțiți de familiile plângând , îmbarcați în vagoane de marfă la fel ca și caii
pe care armata i-a rechiziționat pentru front: erau cazuri în care pe stradă , căruțele
erau oprite , caii deshămați și luați fără nici un pardon.Copilul însă avea alte preocu-
pări : cu toată interdicția , pleca , așa micuț cum era , de-a lungul liniei , dela gară ,
unde locuiau , până la capătul stației , la cantonul unde locuiau alți feroviari cu fami-
liile lor. Acolo , cu alți copii , fetițe și băieți , se jucau în apa din râul Bârzava , cu ni-
sip și cățelușii de doar câteva săptămâni ale unui vecin. Toate bune și frumoase ,
până în ziua în care vecinul cu cățelușii , a anunțat că și-a sacrificat cățeaua și cățe-
lușii,la indicația veterinarului : cățeaua turbase ! Altă belea nici nu mai trebuia..............
A urmat o perioadă pierdută par-că în ceața vremurilor , când au stat toți copiii,
cu mamele lor , in gazdă , în orașul Cluj,unde li s-a făcut vaccin antirabic , în burtă .
După câți-va zeci de ani , aveau să se revadă unii din acei copii , în cu totul alte
împrejurări și condiții : de-acum erau oameni maturi , fiecare cu alte preocupări ,
idealuri , idei și atitudini. Oare să fi fost doar o simpla coincidență ? Destinul !
Întortocheate sunt căile destinului , sau cum ar spune un drept-credincios :
"Necuprinse sunt căile Domnului "........

• * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *


După un timp , s-au mutat în reședința ținutului , în marele oraș Timișoara.
Cu trecerea anilor , vremurile s-au mai schimbat , dar nu spre bine , nici in plan
familial , nici in plan social-politic , economic etc.etc. Pe când locuiau în spatele gării ,
la pavilioanele personalului , copilul a asistat la scene ca : trecerea trupelor germane
în coloane ce nu se mai sfârșeau , zi si noapte , pe bulevardul ce trecea pe sub gea-
murile pavilioanelor , trupe mecanizate , într-o disciplină de neclintit , cu o ținută dem-
nă de invidiat , îndreptându-se spre est , ș.a.m.d. Sau , clipe de spaimă și confuzie
totală , chiar și pentru adulți , împușcături , explozii , răpăit de mitraliere , undeva pe
peronul gării la trecerea garniturii regelui Carol II , alungat de legionari , razii pentru iden-
tificarea eventualilor conspiratori comuniști , etc.etc.Sau o altă întâmplare , care pentru
protagonistul nostru , a rămas o taină mai multă vreme : într-unul din apartamentele
vecine , locuia familia unui mecanic de locomotivă de manevră , compusă din cinci per-
soane : părinții , doi băieți , mai mari cu circa șase ani , și sora lor , cu doar vre-o
doi ani mai mare . În clădirea alăturată , policlinica , la etajul I , trăia un tehnician den-
tar , văduv , cu fiica sa , mai mare , cam de vârsta băieților mecanicului , cu care
cocheta dela geam. Până intr-o zi . Micuțul nostru , se trezi chemat de cei doi vecini ,
și invitat la magazii. Acolo , ce să vezi ? Fata tehnicianului , aștepta întrunirea trupei,
mai puțin sora băieților . Când au ajuns , piciul a fost postat drept planton la ușa ma-
gaziei , să semnaleze apariția vreunui indiscret . Fata s-a culcat pe niște talaj și băieții,
pe rând , s-au culcat lângă , apoi peste ea și bâțâiau ce bâțâiau , se schimbau si iar
bâțâiau , până s-a auzit un zgomot din spatele magaziei și drăcuielile adresate de o
altă vecină , care trasese cu ochiul printre scândurile magaziei și a văzut totul........
Copiii au luat-o la goană ca puii de potârniche , care încotro : faza insă nu s-a termi-
nat doar cu atât . A urmat o adevărată anchetă , cu intrebări ciudate , bătaie cu cen-
tura pe spinarea băieților , acuze de complicitate la adresa piciului si injurii la adresa
micuței "curviștine" care din aceea dată , n-a mai avut acces in curtea pavilioanelor.
Cum credeți că au fost sesizate si recepționate toate acestea de un copil de nu
mai mult de vre-o patru anișoari ? Că doar nu avea mai mult :zilnic era dus de mânuță,
de mama sa la grădinița din cartier . Aici , ce să vezi ? Școala din cartier , fiind trans-
formată în spital pentru răniții de pe frontul de est , a determinat autoritățile să limi-
teze cursurile , și acestea să se țină cu clase asociate , într-una din sălile grădiniței.
Într-o pauză , un băiat de vre-o 14 ani , ca să se mai distreze , a intrat în micuța sală
cu puținii copilași ce mai veneau la grădinița în acele vremuri tulburi , și fredonând o
melodie săltăreță , mima pe de o parte cântatul la acordeon și pe de alta , mișcarile
languroase (sau daca va place mai mult ) , lascive , ale actului sexual . Distracția s-a
terminat pentru el , cu o strașnică urechială iar pentru mititei , cu observații prea puțin
ințelese.

*